luxat spinarea, și-am înghițit negativ în ultimele zile, cum c-aș fi un măgar care ar putea căra toatele astea. și prin prisma acestui concept, unele mici bucurii, îmi fac sufletul să înflorească, drept un copac de cireși care-și plănge petalele și mireasma.
și-i de mirare că, astea lucruri se-ntîmplă atît de spontan. mai degrabă te-aștepți la ce-i rău, iar ce-i bine, vine neprevăzut.
 parc-aș mai scrie, dar nu în maniera-n care-mi sună-n cap gîndurile acum. 
https://www.youtube.com/watch?v=P6kmgg3EmgU