graba asta a intrat în vene ca un șpriț plin de păianjeni care și-au făcut pînze și nu vrea să se lase scoasă. consumă niște efort să percepi unde naibii te grăbești, și să începi a o dibăci, starea..
și se pare că toți în jur au luat-o razna, sau îs mișcați de dezmățul primăverii, care printre altele își întîrzie ivirea.
cred că aș înnebuni dac-aș petrece niște timp lipsit de tot ce-ți oferă orașul ăsta, ori mai bine zis, civilizația. poate-am obosit unii de alții și de rutină toți. 
probabil, anume ducînd lipsurile, îți dai seama de cum e să fii bine cu tine însuți. 
astăzi, pornind mahmur la atelier, și de fapt pe tot parcursul zilei, fiind una plină de spontanietăți, mă consolam cu niște idei răsturnătoare de situație, cred că aveam și-oleacă de idontgiveashit. uimindu-mă, oare cît o mă va mai suporta bucata asta de carne și oase. (e ora opt jumate, și băieții mă cheamă la un frigărui.)