ultimele săptămîni, periodic, persistă un stres și o stare de nervi, că aș vrea să stric cevai, sau să mă bat. și nu-mi dă starea asta să dorm normal. permanent neliniștit. 
și-am fost apoi, la o plimbare, să duc o sticlă goală, și ne-fiind-u-mi reușința, n-am mai avu ocazia să iau bere. și-așa și-am venit acasă, puțin trist, dar totuși, mai calm. și-am și adormit, iar dup-aia plecat la atelier, unde-o fost un amalgam de lucru, totuși, cu bere. acolo și-am băut vreo trei. interesant e momentu cînd, fiind mahmur, și depunînd efort fizic, ajungi la final, și nu-ți prea dai seama de ce se-ntîmplă. un fel de lsd, doar că mai nociv. oricum, venind acasă, m-am apucat iar de chitară, și cîtevai cîntece-au mers ca pe unt topit. cafea n-am băut.. ce-i interesant, ultima, mă energizează în felul în care mă face prea grăbit, însă alcoolu, poate din cauza că-i mai controlabil, dacă îs adecvat, poate juca și ca un stimulent la a nu dormi, și ca o doză de energie, chiar cînd ești supraobosit. chiar mă gîndeam zilele astea, că ultima lună, minim, în fiecare zi și ieșeam cu bicicleta, și probabil de-aia și mă dor ghenunchii. iar dacă-i de revenit la subiectul berii, am avut un ride tare fain, cînd, noi cu tăticu ne-am îmbătat pîn pe la orele 12, și-apoi plecînd la ciocana, cît trăiam acolo, și dormind nițel, ne-am înțeles să pornim următoarea zi la sat. un 200 km cu bicicletele. și avînd vre-o 4-5 ore de somn, nu mai încăpea în mine din entuziasm, și vroiam să pornesc mai devreme, mare grabă.. anyway, totuși am pornit pe la orele 2-3, și tot drumul, pe la opririle care le făceam, tăticu mînca, iar eu bere. și-așa și-am mers, 160 de km, o bună parte din drum, pînă cînd, asta-i dacă de concretizat, cred că vreo 4 beri pe drum am bătu, deci, ... pînă cînd nu-mi mai simțeam echilibrul, și-i bine că am ajuns totuși la o stație peco, unde ne-am mai așezat să ținem hodina, și-o început o ploaie de vară. and there-id knew it was over. 
ai, printre altele, vreau să fac coleslaw, interesant ce-o fi :D