am să mă sinucid, într-o zi precis,
 o s-o fac cînd o să devin prea zaibit de toți oamenii care mă-nconjoară.
o s-o fac dramatic, cumva ingenios, ce dracu se întîmplă,..?!
mă enervează într-atît oamenii care mă-nconjoară,
am nevoie să plec undeva să trăiesc singur. fără să văd pe nimenea.
la dracu așa familie, la dracu așa relații, la dracu tot ș pe toț.
sînteț smintiți , cu toții. 

după o săptămînă petrecută la văratic, m-am simțit, și mă simt, chiar inutil
în acest oraș, probabil în oricare, m-aș simți  în surplus. az am căzut.
am căzut și moral, față de însumi, mă urăsc și mă cred atît de mizer.
nu aș vrea să mai rămîn aicea, printre oameni care n-au nici cel mai mizer sentiment,
față de mine. mă urăsc însumi, pentru că sunt atît de tîmpit, nu sunt nimeni în acest oraș.
nu am emoții, ba nu... ele sunt. dar să le dau frîu liber nu pot.
sincer s-o scriu, nu știu ce-i în neregulă cu mine, aicea. sînt izolat complet,
sînt des izolat, sînt evitat, pentru că nu sînt cumva drept, nu sînt cumva pe plac ori
nu mai prezint interes pentru oricare, blea!
mă distruge orașu ăsta, mă distruge tot din el, mă roade pe bucăți.
mă șlefuiește pînă în adînc și ajungînd la oase, îmi bagă un gînd sumbru, unul suicidal.
da, eu o să mor degrabă, nu am mai mult de 20 de ani. asta fiind larg spus.
băi, cît am simțit în orașu ăsta n-am simțit niciunde. și nu mi-e pe plac varietatea asta..
aș avea nevoie de bani. de mulți bani, să plec dracului de societate și ,..
tot să beau și să fumez, să mă droghez aiurea, ca un tîmpit și totuși viu.
simt viață în mine, atîta că n-am unde-o băga, îi pun dop, îi dau dope
viața mea mizeră nu merită mai mult decît mîncare și droguri. băutura intră și ea în categorie.
cred că tuturor li s-a creat o impresie despre mine, parc-aș fi cel mai celebru om din oraș.
uite, ăsta-i un bețiv. nu te lega cu el! cum s-ar simți fiecare din voi, fiind..
.. nimănui interesant și necunoscut,
să nu ai prieteni și nici iubite și nici măcar cunoscuți cărora să le poți zice: eu azi mă simt prost.
să vii blea acasă și să nu-ți dea voie să mănînci. să fii ignorat încontinuu de oricine.
știam că viața urmează a fi grea, ok. deal with it. dară nu chiar așa,  băi, o fut nahui de-aicea.
plec departe, n-o să mai am nimica cu oameni, n-o să am nimica cu sentimente,
mi le ucid, plec la sat și uit de tot.. 

de cîtva timp stau serios pe dvijănii, mă umblu cu două roți prin sate vechi ș frumoase.
sînt ș sate mai de-a pula, desigur.. dar le trec cu viteză mai mare.
văd atîția oameni, fiecare cu treaba lui, mă privesc și ei, cînd trec în fața stațiilor de rutiere.
fiecare cu rutina sa, să o imaginăm a fi serie de culori care le folosești.
uite azi vreau niște sur ș verde, ș cer cu nouraș frumușăi, ș apusuri ori răsărituri lente.
mă forțasem într-o zi să cînt, am făcut patru ore de chitară. sunt cam depărtat de o stare creativă.
dar, cu toate acestea, îmi imaginez o situație mai favorabilă, o vreau creată/ creartă.
ieri am încercat pentru întîia oară să cînt la microfon, cît repetau niște băieți,
o mulțime de cunoștințe noi, interesante, încărcați într-o atmosferă a lor,
în care am posibilitatea să mă bag ș eu, cînd se ivește ocazia.
amu la balcon bate așa un galben frumos. după 60 km, n-ai nevoie decît de comoditate.

sunt într-o stare care îmi provoacă incomodități să scriu.
singurătatea îmi e incomodă, pentru că tre să te distrezi.

minutele se scurg atît de repede,
eu nu știu unde tre să plec,
de nu știu undeva.
sînt stropi de ploaie și e frig,
ș nebunii pe ulițe strigă,
cine dracu are acuma plăcerea, să umble brambura prin oraș ș prin cîmp.,
să facă tîmpenii-n picioare, pe ghenunchi, ori culcat la pămînt..

blea, zavisesc pe facebook ca un mudac ș nu știu și caut, cînd de fapt,..
credo-ul meu necesită o altă destinație, ori întrebuințare.
e enervant să mă găsesc așa de inutil ș inuman, aparținînd doar umbrelor.
am nevoia să trimit pe cineva nahui, acuma, nu știu, parcă-mi par toți pidari.

distrug constant ce am în împrejur și înlăuntru.
am să mă-nchid într-o casă ș-am să mă umilesc însumi, de faptu cît de mizer sunt.
sînt într-un fel de spațiu de comfort, nu dau voie nimănui aicea, conștient ș inconștient.
ar trebui să-i dau unui glonte voie să facă ceva ordinte printre încîlciturile alea.
stupid e cînd nu ți se mai permite să corectezi greșelile.
stupid e să greșesc la o chestie atît de înțeleasă ș dorită.
aeh , cum am presupus de mai demult, blogu ista nu are continuitate, ori nu mă văd eu mare scriitor.