amuș o să fie cald, o să iasă iară fetele, unele mai frumoase ca altele. la dracu!  cu piciorușele lor, și parfumurile lor, și toate rahaturile astea care se numesc frumusețe. să-mi bag sula dacă rămîn în chișinău. m-am zaiebit bleadi de fete la fel de mult cît îmi lipsesc. oricine. una. tu .
 să te ia dracu! cu tot cu bacu.
poate c-ați crede că-i un fel de ură. nu. nu e ură, e nebunie/stres/agonie/nevroză.
nu ți-aș dori rău, nimănui dintre tine. că-ci eu te-am iubit și orice n-aș zice, m-ai și salvat.
m-am zaiebit de cunoștințe noi, fete, nume ,preferințe. toate s-au amestecat deam, e-un borș în cap.
nu mi-ar trebui mai mult decît poți să oferi. încerc să nu intru în conflict cu viața. să-mi abțin  dorințele egoiste de a vorbi urît despre fete. de a nu proceda greșit, de a nu face rahaturi. blea ce m-am săturat, de toate, m-am săturat să zîmbesc, să umblu pe jos, să beau, să ascult. nu am umblat la academie de vreo lună. dacă sincer, aș vrea să te trimit nahui, să te înjur bine, indiferent de modalitate. poate l-aș ruga pe cristi să ți-o transmită, ori pe dorina. poate dacă te-aș vedea și pe tine plîngînd , aș fi satisfăcut?
cel mai tîmpit moment este că scriu astea treaz. și de unde-mi apare ura asta?

în cadă nu-i loc..
două nuduri în foc.

mi-o băgat ieri nenea niște depresie, așa o stare cumplită, parcă m-am sinucis. bine că m-am vîrubit pe vreo oră la atelier. ai mei pleacă la vilă, bunica la sat. am ajuns azi la o expoziție, la muzeu, filmasem pentru examenu lu tata, cîteva tablouri cît de cît, ulei pe lemn.
dupa, i-am montat reportaju si am plecat la bunica. am stat vreo doua nopti acolo, o venit fel de fel de oameni. reusisem sa ne imbatam, dar si sa facem oleaca de treaba: am inscris un demo/video. l-am si bagat pe yt. bombingforyou. ma imbatasem prea tare si, stind culcat in patul rece, inauntru eram la vre-un aventura parc.
 de vreo 2 sapt sau 3 nu mai esti pe fb, si e cam plictisitor sa nu te vad. as mai zice ca mi-e in cot, dar nu-s sigur.
singurele momente in care ma simteam bine cu vreo fata erau acelea cind ma pierdeam , in timp, spatiu , emotii.

#discoteca di ieri o ajuns pînă az. am rămas satisfăcut, chiar dacă nu erau fete care dansau, ș n-avem atîta bani de alcool. nu știu ce sa mai zic că era fain, ajunsesem cu băieții pîn la ciocana, chiar nu departe de casă, pe la 6 dimineața eram deja și-n pat. avusesem un vis straniu.
#cred că apare un val de depresie, poate de primăvară, ș nu dă doamne s fie ce pare.
# transcriu de pe peliculă acuma un interviu cu o regizoare. are o voce bătrînă dar frumoasă. în textul anterior, cu deportările ,vorbea o voce mai simplă, mai plictisitoare, dac-aș fi în drept să-i atribui așa adjectiv. este întrebată cine îi sunt colegii de clasă la care răspune : mă scuzați, nu mai țin minte. ajunsese niște note într-atît de fine încît mă turmentaseră o mulțime de idei. mă întreb de ce ar fi dramatică situația asta, în care te lasă trecutul, să știi că ai fost, văzut, răbdat, trecut, simțit și acuma vorbești despre asta, încerci să închegi o descriere, dar nu-ți reușește. pentru că nu mai ții minte?

cînd timpul te-a furat pe tine , îl uram enorm. nu-mi închipui vreo stare cînd o să mă fure pe mine.

lucrasem vreo două zile la peretele ăsta, a fost o experiență faină chiar dacă: am obosit, mă extenuase psihologic, băusem toți banii, și cred că răcisem. și se-aude că nu-i încă finisat, anyway, să dai cu peria încolo-ncoa și să nu te gîndești la oarecare probleme și blabla.
îmi aduse o pedală distortion și niște cabluri, foarte fain sună . tre să cîștig vreo 200 lei și să plec pe cîteva zile afară din oraș. și iar . poate funcționează schema.

mă mai tratasem puțin, parcă mă simt mai bine. nu pot găsi un cîntec și s-a întipărit în minte numai un cuvînt. m-a fascinat gun club-ul , jeffrey lee pierce. se îmbolnăvise bunica , se simte cam grav. o să merg astăzi dimineață să-i gătesc ceva de mîncare, ar trebui să uit de supărări și să am grijă puțin de ea. mă întrebase astăzi de valeria(valeria-și deactivase accountul și nu pot intra la ea pe pagină, ce haios.), dacă o felicitasem cu opt martie. îi tot zic minciuni. la dracu, deja nu rezist să-i zic despre ea. anyway , într-o zi,cred. îmi dăduse să transcriu un text despre deportări, un fel de interviu. să-ți zic că nu-i chiar așa easy să auzi vocea povestind și să tapezi litere pe rînd, totuși ți se transmit emoții, parcă privești persoana-n ochi, o consolezi. mi-au propus un miniserviciu. tre să vopsesc un perete și mă duc maine să iau banii pentru vopsea. tre să fie o chestie faină.