cîteodată-i așa plăcut să știi că nimeni nu te așteaptă acasă/
că am să fiu în singurătate, parcă obosit de chestii ș societate.
oamenii băuți cîteodată-s așa ne-interesanți, obositori, deranjatori/
intrînd în casă, poatea-ș simți satisfacție. da nu mai sesizez

#2
ăștia doi ani au trecut cam rapid, încă, cîteodată reușesc să mă simt tînăr,
cu toate că nu-mi mai pot sătura calmul psihologic,( să zicem că-i o metaforă a beției).
sunt într-un impas mare, în multe direcții, atîta timp în singurătate,
și cît e de inutil, pierdut,// trece încet. cred că oboseala mă-mbată,

#3
aruncasem telefonu de asfalt, al doilea telefon stricat, încercări de a scăpa de nervi.
mă pornisem astăzi în centru, la un concert, eventual așteptam să văd pe cineva..
cred că intuitiv/subconștient venisem cu întîrziere. stătuseși singur pe bancă, cu o bere.
mă simt ne-interesant/interesat. un introvert fără șanse de scăpare. penibil.

#4
mă uit la niște înregistrări, îs cam beat să cînt normal, și mai aberez la diferite teme.
sunt cîteva bune. sunt și eu cîteodată bun. tre să fac niște jam sessions.
îmi place că m-ai schimbat, mă autocunosc din nou, așa pare.
cîteodată totuși aș vrea să fie cineva cu mine, acasă. aiurea singurătatea asta.
îmi devin plictisitor însumi.

#5
eram într-o iarnă la văratic, eram mai mulți, vreo 4.
mergeam spre țiglău, o stîncă singuratică, într-un alt mal, decît celelalte.
alergasem beat, încercînd să fac niște poze, mă împiedecasem, căzusem.
după un 360 de grade, mă ridicasem și pornisem iar să alerg, și iar mă împiedic,
mă mai ridic odată și aprind fotoaparatu. făcusem niște poze nais.
îmi amintesc acu cum cădeam prin iarba aia. am nevoie de văratic.

#6
https://www.youtube.com/watch?v=caYeSmNxOpc&feature=youtu.be