privind răsăritul ăsta frumos, plin de culoare,
neavînd nici un ban, nici beție, am doar nepăsare.
nu sunt nici trist și nici vesel,.. am spălat și vesela,
mai fumez și tutut, mai ieftin ca banii, și-l privesc cum răsare.
în gînd inventez complimente, nerostite vreodată,..

frumoasă dimineață, cuprinde orașu-n cruzime și toate,
reapar, altfel deodată.. făr-de putere și îndurare,
pămîntu-i o mare, dilemă a unui singur soare.
cîte se-nvîrt împrejur,.. au stins lumina în străzi.
stau închis de abajur, s-a stins ziua de ieri..

ce mult aș vrea să-mi văd buneii, zîmbind la prispă.
chinuiți de soare și sudoare și de cîmp și timp,
întins în cioclejii auriți de apus, și eu aiurit pînă sus.
aș vrea să poți să-mi umpli culoare de culoare.
femeie cu trupul veșnic înverzind,.. îți exprim admirația!