sfîrșit de august, m-am prins într-o serie de probleme de familie,
probleme care mă limitează, de altfel , erau limite ș pîn amu.

#2
mă simt incert. există o frică față de un eventual eșec în tot soiul de acțiuni.
e un fel de incertitudine, pînă nu ajungi la momentul principal, punctul culminant.
mă regăsesc acum, cumva lipsit de liniște, parcă undeva aflîndu-mă , în epicentru.
doar să-ți dau puțină libertate-n gînd, ș mă tulbur, mă devorezi..
#3
eventual , trecuse mult timp să-mi mai amintesc de tine,
chiar vroiam, de cîteva ori să-ți distrug tabloul, dar mă rezum la indiferență/
e un flux de emoții care-l pot explica, de fapt. simplu.
că s-a sfîrșit aiurea, și-aș vrea să cred că toate spuse au avut vreo semnificație.
într-un moment uitasem că-i la timpu trecut.
astăzi primisem un cadou, dar nu aveam o stare adecvată, adică una de satisfacție și bucurie,
mă simțeam cu încă niște pietre-n spate. urmează să provoc un duel dintre contradictoriul ăsta.