nu-mi sunt interesant nici mie.
nimeni nu-mi scrie, nimănui nu-i vorbesc, monoton, zile ușoare. prea ușoare să le pot înțelege, de ce dracu am devenit așa detașat. nu vreau să fac nimic, nu vreau decît să beau și să mănînc. am înțeles că m-am prins într-o situație stupidă.
îmi vîndusem chitara, am cheltuit toți banii în mai puțin de două săptămîni. dac-ar fi altfel, cred c-aș sta undeva singur, și-aș bea și mînca. doar atît.
mă simt aiurea că sunt răcit, îmi trece greu, că de fapt nu fac tratament. mă dor plămînii, în orice caz, erau niște zile în care nu suportam nici 20 minute fără a tuși. așa era și la o sesiune muzicală, la care am ajuns beat. începusem să tușesc și nu mă puteam reține, am lăsat neglijent chitara și-am țîșnit afară. mă tot duceam încolo din 10 în 10 minute și fumam cîte jumate de țigară. în orice caz sesiunea aia era reușită, cît de cît.
astăzi, îmi trecu un gînd neplăcut, înțeleg că trebuie ceva schimbat, în mine, în cum sunt și cine sunt, dar nu știu ce. am ajuns într-un rahat tare neplăcut cu iubirea asta.  cred că am o stare lipsită de sentimente și emoții, parcă sunt un indiferent, e greu explicabilă. am ajuns într-o situație în care evit emoții, cred. am ajuns într-una în care, sunt văzut ca un nimeni, neimportant, intangibil.
mi se pare falsă chiar și relația cu familia și prietenii, cîteodată.
drogurile îți fac o iluzie periodic trecătoare. apoi devii așa sumbru ca mine?
de-aș scrie atîta în referatu care-l am de predat. ar fi sigur superb.
îmi amintesc de un vers, era așa : its been 20 years since ive touch the woman skin.
privisem astăzi o mulțime de melodrame/comedii. n-am gust de muzică. mă plictisește.
mă uit la foile scrise și mă gîndesc cît de stupid ar fi să le citesc, de altfel n-am citit nimic nici din blog.
nu mi-e somn, e ora 12 fără un sfert și urmează o noapte a dracului de neplăcută.