nu pot evita să menționez ce efect benefic are singurătatea față de mine, singurătatea fizică în care mă aflu,  aș spune că mi-e plăcută necunoașterea, ori , hai să-i zic, dezvirginarea unui gînd/ teme/ cîntec/ cărți/ și chestii din astea, ce au o măreție oarecare în ele. ( am început dimineața cu un show în premieră auzit, de hendrix). la sigur n-o să-mi ajungă timp să le aflu pe toate, dar acuma: i give a fuck.
în gînd atîtea chestii îmi par ideale, îmi place să privesc așa către ce-mi rămase a privi.
am o zgîrîetură, nu, mai bine spus o tăietură/ adîncitură mărișoară pe nas, pe vîrful lui. arată cam stupid. e de la accidentu ăla la fel de stupid.