chiar dacă nu o să grăim, oricum grăim cu tine-n capul meu.

stau de cevai ceasuri bune ș-ascult același cîntec. bag cafea în mine și e o stare foarte a naibii.
cu toate că toată tristețea asta nu-i așa de acută, dar e mai degrabă o stare de absent.
ți-am scris că-mi lipsești. acu încercam să-nțeleg cum îmi lipsești, ori, ce-mi lipsește din noi-ul ăla.
aș zice că-mi lipsești cum îi lipsește unui orb, privirea.. că făr de tine multele-mi par nimicuri.
îmi lipsește toată făptura ta, chiar de la distanță. însă n-aș mai suporta nici o distanță între noi.
dacă-nainte eram obișnuit cu ideea că nu vorbim cevai timp, știam că ești cu gîndul la mine.
acum, probabil îmi lipsește afecțiunea ta.  acum cred că am avut foarte puțin timp petrecut împreună.
și-acum înțeleg că toată voioșia ta, și înflăcărarea de viață, mă și turmenta și bucura-n-același timp.
mă simt ca și tapetele din casă-asta, murdare și-mpuțite. și-aș vrea să mă-mput și mai mult.
îmi lipsește maniera ta de-a mă face mai bun, că.. na, eu tind să mă chinui.
poate că-s a dracului de tîmpit, or mazohist, dar doar fiind așa un tîmpit, savurez din momente.
și cu tine nu eram, întotdeauna, așa.
mi-amintesc că-mi ziceai, că nime n-o să mă salveze, însă, să știi că mă salvai, și duc lipsă și de asta.
nu știu ce credeai tu frumos în ceea ce ni se întîmpla.
mie-mi plăcuse nebunia care mi-o adus-o toată dragostea față de tine.., poate-ar trebui să o zic la prezent.
mi-am dat seama că n-aș mai vrea să iubesc așa, pe nimeni.
nu din cauza că n-aș mai vrea să suport așa durere, ci pentru c-aș vrea să rămînă de fapt,
un sentiment special față de tine.
din cîte mă duce mintea, și-s cam treaz, acuia-nă, sînt șanse mizere să mai fim vreodată împreună,
dar mi-amintesc cît de irelevante erau oricare confuzii, cînd ne-am văzut pe peron, în groningen.
și-atuncea, înainte de-a ajunge la tine, eram dat jos la pămînt, iar apoi, cînd te-am văzut, eram gata să merg cu rucsacu ăla oriunde. și-o să-mi lipsească pentru totdeauna farmecul ăsta în care-mi cuprindeai viața.
și privesc acum în gol, gîndind că, de fapt, nu mai avem nici o șansă, și luptă-n mine gînduri despre tot ce-o fost între noi, și nu știu încotro mă duc. totuși am avut foarte puțin timp, pentru noi, și, cu toate că vroiam s-avem mai mult, e straniu cum mi-o ajuns fărmîturile alea în care eram împreună, ca să mă-ndrăgostesc de tine într-așa un hal.

mi-am făcut cafea de dimineață, de cevai zile nu am nici ceai, nici nimica-i în frigider. ieri am mîncat pare-se ultima gutuie. mi-am făcut cafea și-am început a lucra la niște tablouri. acu, am niște vin și cevai mîncărici, și cred că o să mai pregătesc cîtevai. porniseși spre ciocana pe jos, și-o fost foarte plăcut pe drum. cîntam o improvizație, if i were a carpenter, de safka. am și tradus cîtevai versuri romînește, dac-aș fi un tîmplar, ți-aș da iubirea mea de azi, tu să mi-o dai pe-a ta, de mîine. tot ceasu pîn acolo o fredonam. simțeam o tristețe, care-o simt și-acum, ori n-o fi ea tristețe, dar liniște și calm.
mă roade un dor/ mă rod și doruri. ai mei erau atît de fericiți, buneii,.. că au 51 de ani împreună, mă gîndeam că-s a naibii de norocoși, unul de altu, și că sînt și alții, mai puțin norocoși ca ei. eu tot făr de tine-s cam pierdut. prăpădit.
ci di ușor ai acceptat totuși să nu intri pe blog, între alte idei, una ar fi că, .. totuși cred că ți-ar fi mai bine pe-aici, cu mine, dac-ai fi luptat pentru asta. mă mai tulbură gîndul la tine și mă-nervează, destul de des. încerc să mă asimilez situației, s-o accept, și să merg mai departe, însă-mi reușește greu.
de mult timp nici nu mai știu ce ți se întîmplă, ce simți, ce trăiești, cum ești, și îs tentat să aflu, însă raportînd la situația dată. cîteodată mi-amintesc de discuția aia cu taică-tău și, începe-a curge sudoare de pe mine, de rușine. era totuși o situație jenantă. cred că am zis dejai chiar prea multe despre dragostea dintre noi, și-ar trebui să mă resemnez, într-un simplu fel. 

ăsta e un post smeșnoi.
stau eu iac, dimineață acasă, e sîmbătă, m-am trezit tare weak ș aveam numai două țigări jumate ș oleacă de bere, care nu pre m-o ajutat. ș-am decis din ultimii 18 lei, să merg să iau niște bere.
am mai numărat niște bănuți, mai strîns 17 lei, cum că e rușine oleacă să vii cu bănuți la magazin.
nici nu credeam că o să-mi ajungă de țigări. și mă îmbrăcaseși, ș pornind, mă tot enervam.
pi drum spre magazin, băbuțele s uitau straniu la mine, cum mergeam cu două sticle de orașu vechi, goale, să le returnez. ș așa ajungînd aproape de magazin, văd pe jos o sută de lei, ș-o înșfăc brusc, ș-încep a rîde. a rîde isteric. intrînd în magazin stau și rîd. ăia cred că m-o crezut drogat. mi-am luat o bere mare ș una mică, ș țigări. ș-am tot rîs pîn amu. ș-am să rîd pîn seara. mi-o aterizat un pițigoi pe chestia asta de-ntins rufele. tare amuzantă situația.  ș încă rest mi-o dat :DDDDDDDDDD

ugh, credeam că am dormit toată sîmbăta. 

greșelile totuși fiind niște nefericiri, te aduc tot către momente frumoase.

o frază care voiam s-o zic, dacă-mi mai citești blogu,
 e că am încercat toatele din care-ai zis tu,
 și nici una din ce-am avut eu a-ți propune
https://www.youtube.com/watch?v=RTxOYLs2g0A

mă băgaseși să caut niște fotografii, și spre marea mea mirare, am sesizat că au fost șterse toate fotografiile din vremea cînd eram cu valeria. aveam ș-un folder, groningen 2018, nu-i. mi-am dat seama că, după cum îmi amintesc că avuseși o stare cînd voiam să șterg totul, de fapt tot ș am șters. erau niște fotci bunicele pe-acolo, și-mi pare puțin rău că n-am selectat. zilele trecute suna niște joan baez, și-i niște muzică de-asta, tristuță, da nuș cum m-o mișcat și iacă o ascult, ș că m-am nervat, mi-am luat o bere di la magazin, ș beu. îi oleacă straniu timpu prin care trec. îs indecis de ce vreu ș ce simt. ănway, e chiar bună muzica asta. azi n-am cîntat, difel, da poate mă apuc acuș, că se face mîncare aiceai, ș tre de-avut grijă. mai am o listă imaginară-n cap, de treburi de făcut, pe-ici, însă n-am timp, chef, ș bani de ele. mai am #blea niște datorii, di la începutu anului, încă. matincă amuș îs aproape 12 luni de cîn am plecat. e o oarecare dilemă în a mă decide dacă mă simt bine or nu. și-aș mai vrea să mă simt rău, oleacă. mi-o trecut ș chefu de mîncare tucmai.
https://www.youtube.com/watch?v=0-VIygLO4Is

e dimineață iaca, ș-am așternut un covor, care pare a fi foarte drăguț în cămeruța asta. după ce-am avut aventuri ieri, cu alcoolu, astăzi mă simt foarte bine. e aproape zece, și iar soarele-i ăsta-mi umple casa, și e a naibii de frumos, la asta se-adaugă și faptu că mă și simt parc-aș fi fumat niște iarbă. am un amplificator prin care bag muzică de la comp și sună binicel. tre să dau ș mai încet de la comp, ca să nu asurzesc, dar hey joe-u sună a naibii de plăcut. și uite-așa și stăm, bem vin ș amuș aprindem o țigaretă. undevai am prăpădit un 20 de lei, ieri, da amuș io-i găsi. give me things that dont get lost. haha. vinu apropo e foarte nais, de pe undevai de prin telenești. am mers binișor ieri, prin tot orașu, de la telecentru pîn acasă, pe jos, cu geanta plină plină. sună neil young acuiană, ș încerc să evit pink floyd-u. azi am cusut niște nasturi, di dimineaț, ș mai zîmbeam cu gîndu că, iaca cu ci mă ocup, eu.
de mult n-am băgat eu-ri pe-aici. dar anyway, s-asculți neil young la volum, aicia-i de parcă-i la concert. wuh.  în altă ordine de idei, mi-e plină casa de fum și muzică și soare. azi mă simt chiar fericit, și mă înspăimîntă puțin trăirea asta, cînd o sesizez. prin geamu ăsta culorile și contururile de-afară-i arată puțin blurate, și mai joacă razele de lumină, trecînd printre frunzele lovite de vîntișoru-ncetișor. tre s ud florile. nuș unde-am băgat cureaua de la chitară, ș-aveam chef să mă fac rocker de dimineață. ne tut to bîlo. tre să-mi iau un mediator nou, ș-abia aștept să vină neneacu, să băgăm niște noticele, frumușele. plopii ăștia de după geam îs ca din primu meu trip de lsd, joacă-n vînt ca niște forme dintr-o altă realitate, ș dacă mai adaugi ș hendrix-u la ei, precis că plutești pe vr-o corăbioară, undevai depărtișor. galbenul trebuiește interzis, că-ți trezește savoarea..

cu 12 ore în urmă am băgat chitara-n husă, cu gîndu s-o lăs să se-odihnească, ș iată că de la ora 7 nu m-am mai abținut, ș-am pus iar mîna pe ea. frumușel sună cu răsăritu, ș cu cele 13 ore nedormite, care le am pîn acu. acuș mai fac una alta prin casă, ș fug la atelier. dacă-s norocos azi, poate aduc fotoliile. afară pare a fi cam frig, ș nuanțele-s pale, dar e abia 10. ascult un album din muzică indiană, am de gînd să mai bag din astea, că-s niște game interesante pe-acolo. înainte-aveam o electrică fără laduri, uh ce chitară bunicică era. îmi pare rău c-am stricat-o, fiind nervos. 

mi s-au mai sfătuit niște interschimbări pe-aici, și stau pe gînduri. băieții se jăluie că nu-s fotolii, hah.
m-am decis să fiu extrem de lenos, azi. nici după țigări nu voiam să merg. tot ieri, am mai chefuit cu băieții de pe-aici, grăit multișor ș rîs. cu o mare plăcere am să menționez că s-a băut puțin. în personal, am băut mai puțin de un litru jumate de bere. e uite a șasea zi de cînd nu mă-mbăt. cîteodată mă copleșește o stare de absent, și plictiseală, și mi se termină ceaiul. am făcut o listă măricică despre ce tre s-aduc, și mi-am creat o imagine mai clară, despre cum o s-aranjez lucruri pe-aici. într-o zi, urmează s-aduc și cărți, care cel mai probabil, n-am să le citesc. apropo, de mult n-am mai citit, și vreau la văratic. îmi mai spuneam, că tre s-aduc lucruri, să m-ocup cu fel de fel de chestii. e interesant să trăiesc aiceai, mă simt încă insuficient de liber, și următoarele experiențe îmi par curioase.
am pregătit două cartoane, recent, ș am conturat o lucrărică. cred c-o lăs doar grafică.
după două luni, mi-am dat barba jos, în tentativa de a deveni mai serios. și cînd era timpu să pornesc spre atelier astăzi, m-am lăsat fascinat de bucățelele de visuri, care le-am avut, că am dormit prost, și se rupeau cam straniu, ș-am refuzat să ies din casă. dimineața am stat vro două ore ș-am privit cum îmi umple soarele casa, apoi priveam ș spre gutui. poate fac niște gutuie cu miere ș nuci.
mă vedeam venind de la sat, cu o sumedenie de bunătățuri. în venirile precedente, obișnuiam să deschid sticla de vin, chiar în rutieră. cînd plecam încolo, tot chefuiam pe drum, cîteodată. în aceeași manieră, aș zice că decurgeau și multe începuturi, de-ale mele, cu o beție bunișoară.
din toate ce-mi lipsesc, să nu zic că-mi lipsește ea, ce e drept într-o oarecare măsură, este un neajuns de comunicare. aș zice că e soiul acela de comunicare simplă, de la sat, în care nu mai cîntărești cuvintele, și le zici, așa cum sînt. probabil că e din cauza că nu văd oamenii de-acolo așa des, și e mai puțină afecțiune din astea de care n-ai nevoie. și discuțiile de-acolo îți insuflă o încredere, și totuși și o chibzuire, a tot ce spui. dar simplitatea de-a discuta și aborda subiecte.. simplitatea de-a spune tot ce ai pe umeri și o duci de cevai vreme. iarna la sat e foarte frumoasă.
m-ai priveam niște înregistrări de-ale mele, în care tre să fac curățenii. unele-s foarte haioase. cred că o să șterg multișoare. abia aștept să vină neneacu, să mai băgăm niște notișoare la chitări. acu iaca e dimineața, iar eu improvizez încetișoru și aștept s-apară soarele. apoi sper să ajung ș pe la atelier, să fac niște bani, iar seara, acasă să mă mai bag la cîntat, dacă nu la aranjat prin casă..
mă bucur enorm de mult că am, măcar o chitară. o să mai vorbesc cu cinevai din prieteni, poate mai aduc măcar una. asta electrică mă grăbește, și e ușor de-o mînuit, iar una acustică,.. uh, ce blues aș mai improviza. mă mai gîndeam să vînd un amplificator, că-i cam puternic, dar o să ezit cu decizia asta. mă prindeam prin video-uri, încercînd aceleași combinații de note, cum ș-acum.. și am ajuns la gîndul că ar trebui și o pauză în toată cîntarea asta, o aventură, niște adrenalină, să am apoi mai multă trăire să-i dau instrumentului ăsta. 

astăzi e sumbru afară, e nouros ceru și, în așa anturaj, culorile frunzelor o început să joace și mai pulsant. poate plouă. mă gîndesc că uite ăștia fac propuneri de căsătorii, în cele mai frumoase momente, cînd ești chiar fericit. însă ar fi mult mai curios să fie-ntr-un moment mai greu, mai jalnic, așă. m-am trezit cu un tremur, neclar, ori e de la frig, ori nu mai știu ce e. ieri observaseși cum îmi bate inima, parcă-i un heavy metal, or parc-ar face horă-n mine, în gînd mi-am zis, undi fuji, fa?!
din toate chitările care le-am avut, una mi-o stricat-o, următoarea am stricat-o eu, și mai am una care n-o stric, încă..  azi am adus vopsele, de cînd nu s-o avut  grijă de ele. îi cam frig pe-aici. chitara rece, vinu rece, eu înghețat, încă îngheț. 

m-am dezvățat să văd femei frumoase, mă duc după bere ș revin poate.
revenit sînt, și-aș zice că, femeile alea de sus, frumoase care-s .. (care-ar trebui să fie), nu-s pe facebook. în orice caz, chiar de-s frumoase, nu mi-s atractive. ș e un straniu confuz, care-l are mintea mea cu starea care-o simt.
cîteodată stau ș privesc în gol, ș afară-ncepe-a deveni frig, spre seară ș spre iarnă. așă o stare de parcă the thrill is gone, da nu away. fumez iarbă binișor aiceai, de ceva timp și mă gîndesc că nu mă prea descurc. cîteodată-mi apărea ideea că, aș avea nevoie di-un vector, ori cevai, ș c-o căutam pe dracu. (woman is a devil). în fel de fel de forme-mi apărea ideea! și cum că m-aș fi apucat să bag cuvinte deștepte pe-aici. nu mai scriu din rînduri noi și poate că ar trebui să reevaluez versările astea. vărsări în versuri, să transform. asta ar tinde a fi, o poezie în proză.
mi-o trăsnit masa.
de-alaltăieri, adorm pe la vro 6 dimineața, în precedent îmi permit să cînt, acceptabil pe-aici.
acu că m-apuc să cînt, priviseși chitara gen: ei ci, facim sex azi? .

Mergeam prin chișinăul de azi, și mă gîndeam că totuș sînt și frunzele niște corăbii/avioane, pentru cîtevai clipe din viață. Azi am lăsat un păhar neterminat, și-aș putea băga cevai fraze similare alea-i de sus. Și în genere, viața fără alcool are și ea o frumusețe.. hah.
 Cum c-am mers azi cu troleu, două stații.. în care-am îmbogățit cu zece lei, iar cel mai haios moment e că am luat biletul ș-am cam uitat de rest. Tot astăzi, m-o cam mișcat muzica, și-am înregistrat niște jam interesant, care-am să-l ascult mai încolo. Mișcîndu-mă în ritmuri funk și stări d-entuziasm ș buimăcire, că făr de-alcool simți plictisu în unele momente, muzica asta m-o mai bucurat spre sfîrșitul zilei. Tre să recunosc c-am fost ș-am totuși luat o bere, ș-o fost bine poftită..// e ora 5:18, e sfîrșitul zilei. 

așă un sraci, aiși la mine. // 
matincă mai pălesc pre tare, cînd pălesc paharu de masă.//
  de ieri pîn azi, mi-am cam venit în fire, cu toate că ideea asta de beție, starea asta de-a mă ascunde, urmărește binișor. am să mai încerc să trec pe-o altă potecă, unde se găsește alcool mai greu, ș cum c-ar fi mai aspră la relief. sigur că mai vreau să mă chinui, sînt un om care-și are nevoia în drame ș durere, însă ș-am fost total dedicat sentimentului. cred c-ar trebui să cer scuze pentru multele postări patetice, ș siropoase. era o perioadă grea, și des mă despărțeam așa. însă, așa s-a clădi un om din mine, poate nu și cel mai bun, dar fisurile astea, ori crăpăturile din fundamentul omului ăsta, or avea și ele frumusețea, care le-aș atribui-o.
  de mult n-am revizuit ce-i scris de mine și,  de multișor n-am și scris dintr-o plăcere, care o apărut a mă domina de cevai zile. din ce-mi amintesc, aveam maniera de-a sări dintr-una-n alta, teme, idei, subiecte. și uite că mă gîndeam că poate-ar trebui să-l șterg naibii de blog, să-mi fac altu, și să scriu ca lumea. aș vrea să evit toată harababura asta personală, da se mai întîmplă să am așa o stare de tulburare, și să mai arunc niște ură și-aicea. ei, mă rog. nu e mare chestie toată scrierea asta.
  în mare măsură, viața durează destul de monoton, nu știu cum alții o suportă așa, în contextu în care un om s-ar dedica total unei iubiri. ori că mi-am plăsmuit-o eu așa, haihui. da, de pe la vro 15, din ce-mi amintesc, nu mi se lega în cap ideea asta de viață liniștită, făr de-a avea pentru cine să lupți. și mă nedumereau toate certurile, și toată ticăloșenia oamenilor, în a da o mînă de ajutor. că asta cred că te face mai matur, posibilitatea de-a face lucruri frumoase. să-i zic așa: am fost folosit, amăgit, furat, bătut, batjocorit, și-am mai făcut și eu din astea. într-un final m-am făcut alcoolic, pentru că de-așă oameni, le pasă cel mai puțin, celorlalți. totuși, frumusețea unei femei, în viața mea juca un rol foarte mare. mă prindeam des prin momente cînd mă-nconjura o spendoare de-o întindere nemărginită, și-așa cum îmi apărea entuziasmu ăsta, și savoarea, mai izbea în mine ș-o mîhnire. aia de nu a avea pe cinevai alături. tot alcoolu, m-o făcut să uit multele. cred că dacă le-aș avea acum pe minte, m-aș îneca în amalgamu ăla de trăiri, care frumoase, care urîte. 
  dar în așa context.. ăsta-i un blog despre femei. ori să-i zicem: femeile ș viața mea. 
totuș de cînd trăisem ultima dragoste, am devenit mai egoist, și mai cunoscut cu ale lumii. poate am devenit și mai nervos, stresat ș obosit, dar uite mă stimulează starea de-a fi nervos, dacă e desigur îndreptată spre folos. încă n-am sesizat ce mi se întîmplă, și stau cam depărtat de lume, dar mi-am adus o masă-n casa asta, ș-am băgat gutuie peste pervaz și masă, și cînd întîlnesc răsăritu, fiind încă nedormit, cînd îl întîlnesc deja trezit, și e o lumină frumușică, care-mi umple camera. mai e și zgomotul de-afară care arareori mă deranjează. dacă ar fi să conclud,.. ultima dragoste m-o aruncat într-așa o situație. cînd eram prin clasele primare, și mai întîrziam la ore, profa de engleză făcea haz de păru meu, ciufulit, zicînd că aș avea un cuib de păsări în cap. de cevai timp îs ș eu o pasăre călătoare. cînd mai umblu prin oraș, cu rucsacu mare prin spate, pălărie pe cap și o bere-n mînă, cînd mai umblu prin stările singurătății mele. aș vrea să ajung și pe la văratec, înainte obișnuiam să merg de două ori pe an.
  stînd într-o seară, am dat de niște scrisori de dragoste, pe care le-am și citit. mi-i și închipuiam pe tinerii ăia, nedumeriți de timpul care-l trăiau, de dureri și ispite, cărora-ncercau să le facă față, apoi mi-am transpus imaginea spre momentele în care-și erau unul altuia aproape,.. și-am fost cuprins de un sentiment plăcut. mă gîndisem că-nainte oamenii știau a iubi. dacă s-o născut veșnicia la sat, atunci iubirea s-o născut în sărăcie.

tu cu altu ş eu cu alta,
şi-amîndoi pierduţi. în orice caz, îs pierdut eu pentu-amîndoi.
sticle goale pe masa nouă.
noi, am fost eu şi tu, şi nu mai sîntem decît în trecut ori vise.
era un timp în viaţa mea cînd umblam pe drumuri,
să găsesc un loc să dorm, şi mai dormeam pe-acoperişuri.
acu mă simt şi mai pierdut.

o pălărie îi deja o casă.
așă o idee: cum că pe noi animalele ne-o învățat s fim oameni.

https://www.youtube.com/watch?v=iRvv_6tnot4&list=RDRTxOYLs2g0A&index=3

și s-ar trasnforma ură-mea-n dragoste,
cum se curge lumina nopții într-o lumină a dimineții,
în care te iubeam, și-aș mai spera că mă iubești.
însă nu în periodicu ăsta transcendent,
ci într-un veșnic și pur sentiment.

cum că ura mea, s-o ivit din toată dragostea care-o aveam.