mi-am făcut cafea de dimineață, de cevai zile nu am nici ceai, nici nimica-i în frigider. ieri am mîncat pare-se ultima gutuie. mi-am făcut cafea și-am început a lucra la niște tablouri. acu, am niște vin și cevai mîncărici, și cred că o să mai pregătesc cîtevai. porniseși spre ciocana pe jos, și-o fost foarte plăcut pe drum. cîntam o improvizație, if i were a carpenter, de safka. am și tradus cîtevai versuri romînește, dac-aș fi un tîmplar, ți-aș da iubirea mea de azi, tu să mi-o dai pe-a ta, de mîine. tot ceasu pîn acolo o fredonam. simțeam o tristețe, care-o simt și-acum, ori n-o fi ea tristețe, dar liniște și calm.
mă roade un dor/ mă rod și doruri. ai mei erau atît de fericiți, buneii,.. că au 51 de ani împreună, mă gîndeam că-s a naibii de norocoși, unul de altu, și că sînt și alții, mai puțin norocoși ca ei. eu tot făr de tine-s cam pierdut. prăpădit.
ci di ușor ai acceptat totuși să nu intri pe blog, între alte idei, una ar fi că, .. totuși cred că ți-ar fi mai bine pe-aici, cu mine, dac-ai fi luptat pentru asta. mă mai tulbură gîndul la tine și mă-nervează, destul de des. încerc să mă asimilez situației, s-o accept, și să merg mai departe, însă-mi reușește greu.
de mult timp nici nu mai știu ce ți se întîmplă, ce simți, ce trăiești, cum ești, și îs tentat să aflu, însă raportînd la situația dată. cîteodată mi-amintesc de discuția aia cu taică-tău și, începe-a curge sudoare de pe mine, de rușine. era totuși o situație jenantă. cred că am zis dejai chiar prea multe despre dragostea dintre noi, și-ar trebui să mă resemnez, într-un simplu fel.