așă un sraci, aiși la mine. //
matincă mai pălesc pre tare, cînd pălesc paharu de masă.//
de ieri pîn azi, mi-am cam venit în fire, cu toate că ideea asta de beție, starea asta de-a mă ascunde, urmărește binișor. am să mai încerc să trec pe-o altă potecă, unde se găsește alcool mai greu, ș cum c-ar fi mai aspră la relief. sigur că mai vreau să mă chinui, sînt un om care-și are nevoia în drame ș durere, însă ș-am fost total dedicat sentimentului. cred c-ar trebui să cer scuze pentru multele postări patetice, ș siropoase. era o perioadă grea, și des mă despărțeam așa. însă, așa s-a clădi un om din mine, poate nu și cel mai bun, dar fisurile astea, ori crăpăturile din fundamentul omului ăsta, or avea și ele frumusețea, care le-aș atribui-o.
de mult n-am revizuit ce-i scris de mine și, de multișor n-am și scris dintr-o plăcere, care o apărut a mă domina de cevai zile. din ce-mi amintesc, aveam maniera de-a sări dintr-una-n alta, teme, idei, subiecte. și uite că mă gîndeam că poate-ar trebui să-l șterg naibii de blog, să-mi fac altu, și să scriu ca lumea. aș vrea să evit toată harababura asta personală, da se mai întîmplă să am așa o stare de tulburare, și să mai arunc niște ură și-aicea. ei, mă rog. nu e mare chestie toată scrierea asta.
în mare măsură, viața durează destul de monoton, nu știu cum alții o suportă așa, în contextu în care un om s-ar dedica total unei iubiri. ori că mi-am plăsmuit-o eu așa, haihui. da, de pe la vro 15, din ce-mi amintesc, nu mi se lega în cap ideea asta de viață liniștită, făr de-a avea pentru cine să lupți. și mă nedumereau toate certurile, și toată ticăloșenia oamenilor, în a da o mînă de ajutor. că asta cred că te face mai matur, posibilitatea de-a face lucruri frumoase. să-i zic așa: am fost folosit, amăgit, furat, bătut, batjocorit, și-am mai făcut și eu din astea. într-un final m-am făcut alcoolic, pentru că de-așă oameni, le pasă cel mai puțin, celorlalți. totuși, frumusețea unei femei, în viața mea juca un rol foarte mare. mă prindeam des prin momente cînd mă-nconjura o spendoare de-o întindere nemărginită, și-așa cum îmi apărea entuziasmu ăsta, și savoarea, mai izbea în mine ș-o mîhnire. aia de nu a avea pe cinevai alături. tot alcoolu, m-o făcut să uit multele. cred că dacă le-aș avea acum pe minte, m-aș îneca în amalgamu ăla de trăiri, care frumoase, care urîte.
dar în așa context.. ăsta-i un blog despre femei. ori să-i zicem: femeile ș viața mea.
totuș de cînd trăisem ultima dragoste, am devenit mai egoist, și mai cunoscut cu ale lumii. poate am devenit și mai nervos, stresat ș obosit, dar uite mă stimulează starea de-a fi nervos, dacă e desigur îndreptată spre folos. încă n-am sesizat ce mi se întîmplă, și stau cam depărtat de lume, dar mi-am adus o masă-n casa asta, ș-am băgat gutuie peste pervaz și masă, și cînd întîlnesc răsăritu, fiind încă nedormit, cînd îl întîlnesc deja trezit, și e o lumină frumușică, care-mi umple camera. mai e și zgomotul de-afară care arareori mă deranjează. dacă ar fi să conclud,.. ultima dragoste m-o aruncat într-așa o situație. cînd eram prin clasele primare, și mai întîrziam la ore, profa de engleză făcea haz de păru meu, ciufulit, zicînd că aș avea un cuib de păsări în cap. de cevai timp îs ș eu o pasăre călătoare. cînd mai umblu prin oraș, cu rucsacu mare prin spate, pălărie pe cap și o bere-n mînă, cînd mai umblu prin stările singurătății mele. aș vrea să ajung și pe la văratec, înainte obișnuiam să merg de două ori pe an.
stînd într-o seară, am dat de niște scrisori de dragoste, pe care le-am și citit. mi-i și închipuiam pe tinerii ăia, nedumeriți de timpul care-l trăiau, de dureri și ispite, cărora-ncercau să le facă față, apoi mi-am transpus imaginea spre momentele în care-și erau unul altuia aproape,.. și-am fost cuprins de un sentiment plăcut. mă gîndisem că-nainte oamenii știau a iubi. dacă s-o născut veșnicia la sat, atunci iubirea s-o născut în sărăcie.
matincă mai pălesc pre tare, cînd pălesc paharu de masă.//
de ieri pîn azi, mi-am cam venit în fire, cu toate că ideea asta de beție, starea asta de-a mă ascunde, urmărește binișor. am să mai încerc să trec pe-o altă potecă, unde se găsește alcool mai greu, ș cum c-ar fi mai aspră la relief. sigur că mai vreau să mă chinui, sînt un om care-și are nevoia în drame ș durere, însă ș-am fost total dedicat sentimentului. cred c-ar trebui să cer scuze pentru multele postări patetice, ș siropoase. era o perioadă grea, și des mă despărțeam așa. însă, așa s-a clădi un om din mine, poate nu și cel mai bun, dar fisurile astea, ori crăpăturile din fundamentul omului ăsta, or avea și ele frumusețea, care le-aș atribui-o.
de mult n-am revizuit ce-i scris de mine și, de multișor n-am și scris dintr-o plăcere, care o apărut a mă domina de cevai zile. din ce-mi amintesc, aveam maniera de-a sări dintr-una-n alta, teme, idei, subiecte. și uite că mă gîndeam că poate-ar trebui să-l șterg naibii de blog, să-mi fac altu, și să scriu ca lumea. aș vrea să evit toată harababura asta personală, da se mai întîmplă să am așa o stare de tulburare, și să mai arunc niște ură și-aicea. ei, mă rog. nu e mare chestie toată scrierea asta.
în mare măsură, viața durează destul de monoton, nu știu cum alții o suportă așa, în contextu în care un om s-ar dedica total unei iubiri. ori că mi-am plăsmuit-o eu așa, haihui. da, de pe la vro 15, din ce-mi amintesc, nu mi se lega în cap ideea asta de viață liniștită, făr de-a avea pentru cine să lupți. și mă nedumereau toate certurile, și toată ticăloșenia oamenilor, în a da o mînă de ajutor. că asta cred că te face mai matur, posibilitatea de-a face lucruri frumoase. să-i zic așa: am fost folosit, amăgit, furat, bătut, batjocorit, și-am mai făcut și eu din astea. într-un final m-am făcut alcoolic, pentru că de-așă oameni, le pasă cel mai puțin, celorlalți. totuși, frumusețea unei femei, în viața mea juca un rol foarte mare. mă prindeam des prin momente cînd mă-nconjura o spendoare de-o întindere nemărginită, și-așa cum îmi apărea entuziasmu ăsta, și savoarea, mai izbea în mine ș-o mîhnire. aia de nu a avea pe cinevai alături. tot alcoolu, m-o făcut să uit multele. cred că dacă le-aș avea acum pe minte, m-aș îneca în amalgamu ăla de trăiri, care frumoase, care urîte.
dar în așa context.. ăsta-i un blog despre femei. ori să-i zicem: femeile ș viața mea.
totuș de cînd trăisem ultima dragoste, am devenit mai egoist, și mai cunoscut cu ale lumii. poate am devenit și mai nervos, stresat ș obosit, dar uite mă stimulează starea de-a fi nervos, dacă e desigur îndreptată spre folos. încă n-am sesizat ce mi se întîmplă, și stau cam depărtat de lume, dar mi-am adus o masă-n casa asta, ș-am băgat gutuie peste pervaz și masă, și cînd întîlnesc răsăritu, fiind încă nedormit, cînd îl întîlnesc deja trezit, și e o lumină frumușică, care-mi umple camera. mai e și zgomotul de-afară care arareori mă deranjează. dacă ar fi să conclud,.. ultima dragoste m-o aruncat într-așa o situație. cînd eram prin clasele primare, și mai întîrziam la ore, profa de engleză făcea haz de păru meu, ciufulit, zicînd că aș avea un cuib de păsări în cap. de cevai timp îs ș eu o pasăre călătoare. cînd mai umblu prin oraș, cu rucsacu mare prin spate, pălărie pe cap și o bere-n mînă, cînd mai umblu prin stările singurătății mele. aș vrea să ajung și pe la văratec, înainte obișnuiam să merg de două ori pe an.
stînd într-o seară, am dat de niște scrisori de dragoste, pe care le-am și citit. mi-i și închipuiam pe tinerii ăia, nedumeriți de timpul care-l trăiau, de dureri și ispite, cărora-ncercau să le facă față, apoi mi-am transpus imaginea spre momentele în care-și erau unul altuia aproape,.. și-am fost cuprins de un sentiment plăcut. mă gîndisem că-nainte oamenii știau a iubi. dacă s-o născut veșnicia la sat, atunci iubirea s-o născut în sărăcie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu