există un timp care îți este atribuit pentru ca să acționezi, și nu că n-ar fi timpul ăsta în permanent, însă, te cuprinde o mare amărăciune cînd sesizezi că nu mai ești în puterea de a îl domina, ori n-ai nici măcar puțina influență. timpurile plecate, îs ca apusurile frumoase care le avem în amintiri.
am și eu o frică, dar îmi spuseși că n-o să îmi permit,.. să regret fiind, mai bine zis devenind, mai bătrîn. însă-mi dau seama destul de bine că deja mi-am acumulat o multitudine de regrete, și nu că m-ar tenta ele, ci mai degrabă le bag într-un fel de cutiuța pandorei, care orcum își va spune cuvîntul, la timpul ei. ideea era că îmi pare foarte jalnic, și-mi pare și rău, să văd oameni deznădejduiți ( cred c-am scris corect ),.. din rîndurile ăstora bătrîni. aș zice că tristețea-și are vîrstele ei. și e interesantă toată evoluția asta a timpului, care-n unele momente îți înfige un cuțit în spate. iar durerea, în sensu regretelor, e probabil .. ironia veșniciei imaginare, atribuite sieși. 

așă ș mi-am stricat toată ziua. cu două sticle de vin ș două de bere. m-am apucat să cînt, apoi, din marea mea tîmpenie i-am scris lu valeria. mai bine era să-mi crape compu, ori să m-ocup de altele. să nu-mi fi răspuns așa zvelt ș deschis, ori să nu-mi fi răspuns defel, ori să nu-i fi scris defel. ce tîmpenie m-o apucat. încă nu înțeleg ce-i cu toată treaba asta față de ea. încă nu pot să-mi dau seama de nimic în sensul ăsta. eram îndrăgostit de-a binelea. și nu pot să îmi asimilez gîndul că e indiferentă. ce dracu m-am băgat s-ascult femeile astea care cîntă// cu toate că sună binișor. nici măcar nu știu cînd o să treacă. recent m-am apucat a scrie un testament. apoi l-am rupt. am întrebat-o dacă-i mai lipsesc, la care mi-o dat un răspuns sofisticat ș .. tîmpit. s-o eschivat, cumvai. pîn așteptam răspunsu, deja beat binișor, am pornit să-mi iau încălțările de la nana-mea, că stă nu departe. m-am ivit beat pe-acolo, foarte bine. mi-am luat o bere pe drum, ș-am ajuns să-i citesc răspunsu. apoi am-nceput a băga sincerități. dacă să o zic direct, n-am fost cu nimenea atît de sincer și deschis, probabil am fost prea deschis  cu ea.
de mult timp am lăsat ideile de-a încerca să-mi imaginez o situație în care am mai fi împreună, cu toate că ele apar, spontan ș îs tare tîmpite. îmi dau seama că ignoranța ei, e defapt un semn că n-ar fi ținut la fel de mult, la mine. probabil că mai sincer decît cu ea, am fost aicea, dar n-am scris despre multe care i le-am spus. și nu i-am spus despre multe care le-am scris. e un gînd care persistă, ea.. ea.. ce dracu mai am cu dragostea asta? și de ce naibii nu mă pot liniști?
am chef să cînt la o chitară acustică.. îmi e dor de-o acustică.. wuh.

fără condoleanțe.
https://www.youtube.com/watch?v=2FdP0eS47ts

cît de tare m-aș putea-mbăta, cred că-i numai pe-nțelesu conștiinței mele.
îmi pare bine c-am amplificatoare pe-aici care sună-ntr-atît de tare c-asurzesc.

mă tîrîiam în rutieră, după o cină sățioasă, și-ncercam să-mi amintesc de academie, că am dat de un prof de-acolo, care-o urcat în aceeași rută,.. cînd mi-am dat seama că-s foarte sumbre aproape toate amintirile de-acolo. mi-am dat seama că era 2014, cînd am început, și că o trecut destul de brusc. de fapt, ultimu gînd, ăsta cu trecerea asta bruscă a timpului l-am limpezit cînd mi-am dat seama că o trecut un an de cînd am fost în olanda, și nu-mi aminteam ce-am făcut n-ainte de-asta, și nici după.
probabil e din cauza că am un douășpatru de ore de nesomn și tîrîială prin oraș. în schimb, ( printre altele.. ) am venit acasă, și mi-am umplut două treimi din cană cu vin. e o cană mică.. ș-am o sticlă mare, care nu prea am chef s-o beau. nu că n-ar fi vinul bun, e. îmi amintesc acu c-am zis că nu-mi pare rău că uit, dar se pare că totuși unele momente n-aș fi vrut să le dau uitării. tot astăzi, cu vreo cîtevai ore mai devreme, mă gîndeam la nanu nicolae, decedat de trei zile, pe care n-am avut chip să-l cunosc. o mare prostie. mi se restrînse toate percepțiile timpului și trecerii lui în neființă, ne-avut. nu e defel o percepție de posibilități care nu le-am avut, și aș fi putut să le am, e o banală neputință de-a acționa în împrejurările actuale unui oarecare moment, ori perioade din viață.
m-am tîrîit cu papucii uzi, și cu mintea sumbru-grăbită, către un absent, și nu o zic cu părere de rău, îmi ador așa o tristețe rănită, care n-are chef de luptă. e ca și cum mi-aș tîrîi trupul din urma-mi, între multitudinea de frumuseți și bucurii ale vieții, putrezind,.. dar cu plăcere.
e interesantă starea asta, de-acu, nu sînt grăbit, și nici înconjurat de multele care m-ar duce într-un disbalans. îmi am timpul la dispoziție. am băut o sticlă de absint, și era mega fain. mai am chef și poftă.. de vro două.. dar nu le duc lipsa, nici băuturii, nici țigărilor, nici ierbii. îmi place că mă satisfac cu puținul care-l am, .. cum am auzit pe undevai: fă rai din ce ai. 

întîi rîdem de scenele siropoase din filmele de dramă, apoi stăm ș noi în isterii ș lacrimi. 

dac-aș fi s-ajung pi la un concert rolling stones, n-aș vre să mă bag în mulțime, s-achit bilete, s-achit bere de 10 dolari.. ș să mă-mbulzesc între oameni, ca-n rutierele din chișinău, care eventual m-ar lovi cu tîmpitele de telefoane peste cap. mi-aș lua o sticlă de vin, ori niște bere, ș-aș vre să stau pe-un deal, mai departe, ș-aș savura din sunetu mai domol care-ar răsuna pe-acolo. hah. 

ș iaca că de ieri pîn azi, m-am transformat într-un antilenos. smeșno.
azi urmează să beau niște absinth ceh, uuuh. ce mi-e poftă. acu însă iaca stau, după vro două ceasuri de somn și beau niște vin, în genere azi am băut tare puțin. mi-o apărut fel de fel de idei năstrușnice, și mă gîndesc care să le trec din fantezii în realitate. în rest, am înghețat astăzi toată ziua, pe drumuri. și e ploios afară, și frig. și-am mai băgat un cîntec frumușel pentru ora 3:37 dimineața.
renumitul lou reed takes heroin onstage.   și mă simt ș eu c-aș vrea niște caseacioc ș băuturică verde, wuuuh. abia aștept să țin sticla aia în mînă. o fi a treia sticlă de absint din care beu, da ăsta ceh, din cîte știu, e unu buun buunicel,.. linji dejtele. pe lîngă asta, am mai făcut niște decorații pe-acasă, și poate dimineața mai înclei pe perete niște chestii..
am mai fo, laltăieri, pe la verișoară-mea, făcut niște română cu ea, apoi tîrîit un covor încoa, ș-un bec,.. ș-am improvizat cu adri pîn la 4 dimineața.. iar astăzi i-am vizitat pe bunei, care par să-mi ducă lipsa. am mai zis că-mi reproșează absența,.. o fo plăcut să stăm și să vorbim despre fel de fel de chestii mărunte, obișnuințe. i-am servit cu niște vin și pe ei. cred c-o să aștept să cadă zăpada, ș-o să plec la sat. însă văd că amîn, și-mi pare cam rău de asta. uuuh ce beții pe-acolo se mai întîmplă acu.. mă gîndesc că dacă trag o fugă pe vro săptămînă, două.. și nu-i dau cu chilitu, poate mi-or da niște jinișor acasă, ș niște țuică poate,.. ș sigur că felurite gustoșenii, să pun în holodilniku ista.. că era cam gol ultimele săptămîni.
ultimu timp mi-am permis să nu prea pun mînele pe chitară, și,.. se pare că notele încep a suna mai cu viață, cînd le mai achipuiesc. am mai zis cuiva azi,.. îmi lipsește niște jam time, serious jam time..
gen: băuturică, ierbușoară ș di dimineață pîn te-mbeț să cînț. ahh,.. și ce vis urît am avut recent, că după alea frumoase mă băgam n-apoi la somn, iar după ce-am visat că mi-am stricat chitara, mi-am băgat chișioru-n somn, ș m-am trezit nervos cu oleacă de tremurici ș nesiguranță, was it or not for real. awh, poate n-am povestit ș despre ciuvacu care o fost pi la mine ș-o stricat o repetiție frumușică, cu tîrîieli prin oraș. i-am rupt două strune, ș în contextu ăsta, ale mele ( ernie ball ) îs fuarte bune..
ș iar urmează zilișoare în care tre să tîrîi lucruri acasî. și-aș spune că orașu ăsta-i frumos a dracului, cînd îl traversezi, singurel, în mers după chef și plac, făr de-a sta în ambuteiaje, trolee aglomerate, ori între oameni posomorîți.
aah, și-am ajuns weekendu trecut într-un bar, în care-am turnat niște absint lu băieț, unu mi-o făcut poze-n care arătam beat. una era bunișoară, echilibram paharele. m-am ars pe mîini, cît îl pregăteam, și matincă era una din serile în care eram foarte detașat, ș îmi permiseși să mă cred foarte cool.
aveam tot o dorință-n persistență, să merg multișor spre apus, cu pălăria pe cap, ruxacu-n spinare, pe dealuri și drumuri pierdute, și iacă sună: hey honey, take a walk on the wild side, ar trebui să îmi revizuiesc atitudinea față de mine, și să m-adresez însumi: hey honey.. take a walk on the wild side, heyy honey, make a stop at the bar. haha. mă gîndeam de mai demult c-ar fi cleova de repetat un trip din alea, foarte crazy, pe la minus 15-20, prin zăpadă ș ger, doar că de lungit traseul. fără fotic, făr așteptări,.. a jump into the unknown.., c-o sticlă de tărie, una de vin ș una de apă-n buzunare.
mi se fac riduri pe palme de-atîta nebunie din capu-mi. hah. 

cît toţi postează despre succese, e neplăcut să-ţi ştii ezitările, sau momentele mai grele, nespuse şi neştiute de nimeni.
## astăzi mi-am dat seama că am o manieră de-a trăi foarte confuză. un ritm de somn foarte nebun, şi o dorinţă continuă de-a mă linişti cu nişte alcool. e probabil o depresie de toamnă, ce m-apasă. nică dorinţă ş nică efort. mă chiar credeam puţin extraterestru. şi mă-nervează faptu că amîn să fac ce tre să fac.
tot astăzi mi-am dat seama că-mi cam trece timpu, şi-am devenit brusc invidios pe ăia care-s tineri. 

ceot, m-am pre băgat în blues ş huinea din asta,.. cică-i cam periculos de le-ascultat, toamna, pe-aşa un timp.

amanta ideilor mele

am un ciuvac în prieteni, care postează multe fraze-nțelepte, ș-am dat acuia peste una,.. stomacul gol, portofelu gol ș inima zdrobită te pot învăța multe lucruri. tot recent am dat de-o frază interesantă, cum că o trecut și alții, aproape toț prin aceleași disperări, așa că resemnează-te. well, erau timpuri cînd n-aveam unde-adormi. mai rămîneam să dorm pe-acoperișuri, ori să cutreier nopțile-ntregi pe drumuri.
tot astăzi mă gîndeam că nu chiar înțeleg, cum am ajuns în această situație,.. dar îs satisfăcut într-o măsură de povara care-o duc, or să-i zic, geanta de emoții.., care mă și face intrigat în a-mi expulza emoțiile, în felurite moduri. ș îs cumvai satisfăcut de cine sînt, cum umblu printre ceilalți oameni, și ce mi se întîmplă.

mănînc pîine cu sare. nicevo așă cînd țîi foame.
beu ceai, fără zahăr, dar ceai.
am o geantă plină de gutui.
plăcută viața asta, așa.