mă tîrîiam în rutieră, după o cină sățioasă, și-ncercam să-mi amintesc de academie, că am dat de un prof de-acolo, care-o urcat în aceeași rută,.. cînd mi-am dat seama că-s foarte sumbre aproape toate amintirile de-acolo. mi-am dat seama că era 2014, cînd am început, și că o trecut destul de brusc. de fapt, ultimu gînd, ăsta cu trecerea asta bruscă a timpului l-am limpezit cînd mi-am dat seama că o trecut un an de cînd am fost în olanda, și nu-mi aminteam ce-am făcut n-ainte de-asta, și nici după.
probabil e din cauza că am un douășpatru de ore de nesomn și tîrîială prin oraș. în schimb, ( printre altele.. ) am venit acasă, și mi-am umplut două treimi din cană cu vin. e o cană mică.. ș-am o sticlă mare, care nu prea am chef s-o beau. nu că n-ar fi vinul bun, e. îmi amintesc acu c-am zis că nu-mi pare rău că uit, dar se pare că totuși unele momente n-aș fi vrut să le dau uitării. tot astăzi, cu vreo cîtevai ore mai devreme, mă gîndeam la nanu nicolae, decedat de trei zile, pe care n-am avut chip să-l cunosc. o mare prostie. mi se restrînse toate percepțiile timpului și trecerii lui în neființă, ne-avut. nu e defel o percepție de posibilități care nu le-am avut, și aș fi putut să le am, e o banală neputință de-a acționa în împrejurările actuale unui oarecare moment, ori perioade din viață.
m-am tîrîit cu papucii uzi, și cu mintea sumbru-grăbită, către un absent, și nu o zic cu părere de rău, îmi ador așa o tristețe rănită, care n-are chef de luptă. e ca și cum mi-aș tîrîi trupul din urma-mi, între multitudinea de frumuseți și bucurii ale vieții, putrezind,.. dar cu plăcere.
e interesantă starea asta, de-acu, nu sînt grăbit, și nici înconjurat de multele care m-ar duce într-un disbalans. îmi am timpul la dispoziție. am băut o sticlă de absint, și era mega fain. mai am chef și poftă.. de vro două.. dar nu le duc lipsa, nici băuturii, nici țigărilor, nici ierbii. îmi place că mă satisfac cu puținul care-l am, .. cum am auzit pe undevai: fă rai din ce ai.