așă ș mi-am stricat toată ziua. cu două sticle de vin ș două de bere. m-am apucat să cînt, apoi, din marea mea tîmpenie i-am scris lu valeria. mai bine era să-mi crape compu, ori să m-ocup de altele. să nu-mi fi răspuns așa zvelt ș deschis, ori să nu-mi fi răspuns defel, ori să nu-i fi scris defel. ce tîmpenie m-o apucat. încă nu înțeleg ce-i cu toată treaba asta față de ea. încă nu pot să-mi dau seama de nimic în sensul ăsta. eram îndrăgostit de-a binelea. și nu pot să îmi asimilez gîndul că e indiferentă. ce dracu m-am băgat s-ascult femeile astea care cîntă// cu toate că sună binișor. nici măcar nu știu cînd o să treacă. recent m-am apucat a scrie un testament. apoi l-am rupt. am întrebat-o dacă-i mai lipsesc, la care mi-o dat un răspuns sofisticat ș .. tîmpit. s-o eschivat, cumvai. pîn așteptam răspunsu, deja beat binișor, am pornit să-mi iau încălțările de la nana-mea, că stă nu departe. m-am ivit beat pe-acolo, foarte bine. mi-am luat o bere pe drum, ș-am ajuns să-i citesc răspunsu. apoi am-nceput a băga sincerități. dacă să o zic direct, n-am fost cu nimenea atît de sincer și deschis, probabil am fost prea deschis  cu ea.
de mult timp am lăsat ideile de-a încerca să-mi imaginez o situație în care am mai fi împreună, cu toate că ele apar, spontan ș îs tare tîmpite. îmi dau seama că ignoranța ei, e defapt un semn că n-ar fi ținut la fel de mult, la mine. probabil că mai sincer decît cu ea, am fost aicea, dar n-am scris despre multe care i le-am spus. și nu i-am spus despre multe care le-am scris. e un gînd care persistă, ea.. ea.. ce dracu mai am cu dragostea asta? și de ce naibii nu mă pot liniști?
am chef să cînt la o chitară acustică.. îmi e dor de-o acustică.. wuh.