pîn vinerea trecută, aveam un feeling destul de satisfăcător, pîn n-o venit o femeie pe la mine.., femeie care-o început a arunca în mine cu bomboane ș cu tot ce găsea pe masă. probabil trebuia evitată situația dată. poate oi ști pentru dată viitoare.
mi s-au rupt două strune, una de sus și una de jos, ambele-n mi. the mi string crunch guitar man. hah.
ambele le-am refăcut, dar totuși tre să-mi schimb strunele. ntr-o zi, cîn o venit băieții, am ieșit pîn la magazin după niș bere, și uite venind, i-am prins cîntînd, și de-altfel, cîntau foarte bine.
din ce o fost plăcut ultimu timp, erau momente cînd m-am mai drogat puțin, cu niș iarbă. apoi, alea cînd am găsit niște vin bun, și toate momentele astea aveau cumvai o tangență cu dorința de-a cînta. și cîntam. recent am perceput o nouă cale de-a vizualiza toată tehnica și chestii din astea, și apropo, am și văzut un film despre bb king, care-o fost foarte deep, și explicit, în toate ce înseamnă blues și feeling.
pe de altă parte, m-am îndatorat și mai mult, însă azi, plecînd pînă la nana mea, care stă la vro 15 minute de-aici, m-am simțit foarte bine, fiind așezat la masă și discutînd, simplu și plăcut, apoi făcînd niște lecții cu verișoara mea. engleză și romînă. totuși zilele trecute, am pupat ușa bunicăi, o plecat fără să m-anunțe, și-i puțin neplăcut,.. defel faptu c-am mers pe jos pîn la ciocana ș înapoi. îmi tot făceam referințe, inconștient, la plăcintele din cuptorul cu lemne, și masa de-afară, cînd e vară, în sat.
îmi apare așa o satisfacție să știu că n-am adus nici o femeie, încă, la sat, la văratic, cu toate că-mi pare și rău, îmi dau seama, că poate n-ar reuși să o vadă și străbunică-mea,.. dar cred c-aș fi vărsat lacrimi pe ochi, văzînd cum femeia iubită-mi stă alături de femeia care m-o crescut, cu dragoste desăvîrșită, și, indubitabilă.
recent avuseși o situație complicată, care consta în faptul c-ar veni femeia cu care ne vedeam, la sat.
însă, m-am decis să nu mai continui așa fel de relație. cu toate că străbunica-mi tot spunea, abuziv c-ar fi bine să am o femeie alături. aș vrea să cred că mă iubește, într-un fel deosebit, și sigur o face.. însă bătrînețea-i tristă.
mi-am asumat și eu niște stări bătrînești, cumvai, și-aș vrea să cred că, mi-aș permite să fiu, măcar adult. nu în sensul că aș începe a lucra, ori c-aș fi statornic, ori bărbat bun.. ba de altfel, să-mi permit să lupt cu fricile care le am. și tind să cred că o să lupt.
am mai pictat, de cevai timp, cînd avuseși niște chef, și am cîtevai lucrări neterminate, care-și vor afla soarta, îndată ce mă lămuresc cu viziunea. unele din ele, îmi păreau foarte tîmpite, și-aveam și starea de-a le rupe-n două ori de-a le da foc, dar m-am abținut.
cevai zile-n urmă, am avut niște cazuri în care mă simțeam foarte satisfăcut s-ajut oamenii. într-o dimineață, mergînd la magazin, i-am dat unei femei bani de pîine, iar weekendu trecut, văzînd o femeie cam beată, trecînd strada îndodii, și căzînd, am oprit din mașini, ș-am ajutat-o să treacă.
e totuși plăcut să nu mă mai simt atît de detașat de toți oamenii din orașu ăsta.
cu toate că, în ultimu timp îmi permit să stau mai mult pe-acasă, ori să trec pe la bunei, ca să mănînc ceva mai sățios, și să mai stau cu ei de vorbă, încerc să cred, că o să-mi pot asigura traiul.
nu știu dac-am mai scris, ori, dacă s-a îndeplini toată ideea asta, însă mi-o apărut o dorință naivă de-a îmi cumpăra o chitară acustică, și de-a pleca prin europa, făr de bani, ș făr de nică. ideea însăși o apărut de la vizionarea unui documentare despre Hendrix, cum că dumnealui ar fi călătorit prin africa de nord, asimilînd ritmuri africane, marocane, ș așa mai departe.
cred că totuși, dac-aș vrea să devin artist, ar trebui să mă expun. and thats it.
rondelul rozelor ce mor