probabil așa e ființa mea, ori felul de a fi, că, îndată ce-o apărut o femeie care-mi vruseși binele, am renegat-o, și am avut starea de-a încerca s-o depărtez. cu toate astea, îmi place sinceritatea. și probabil, era și ăsta un factor, însă acum, mai grăind cu fostă-mea, îmi dau seama de atitudine, și altele, care îs de remarcat, în relația unui om cu altu.
aș chiar spune că dragostea e un egoism, și cu părere de rău, ori de bine, (încă nu m-am lămurit), n-am avut egoism într-așa o măsură care să suprimeze pe celălalt.
e straniu cum a devenit instant indiferentă, femeia care afirma că mă iubește.
în genere îs tare stranii femeile, ar trebui să mă țin departe ceva timp.