stau adeseaori, ca un tîmpit, cerșind și dorind o oarecare prezență.
nu că nu m-ar satisface situția în care mă surprind, însă.. cred că ..
dac-aș avea pe cinevai aproape, ar fi mai interesant, și, cumvai,
interesul ăsta de-a avea vre-o prezență care te-ar înțelege,
mă turmentează, ba chiar mai mult ca alcoolu.
fiecăruia-i dat să-și sufere din tulburări care te-ademenesc,
și, ori te învalmășă într-un calm, ori te-aruncă într-o necunoscută beznă.