im just a dead dog

și noi murim ca cîinii

 la cît de tare nu-mi place egoismul, trebuie totuși de admis că în unele cazuri și momente, să fii egoist e foarte productiv, chiar poate vital. acum, la ora asta, îmi e greu și lene să apreciez măsura în care sunt egoist și cît de egoist sunt, fiindcă ar trebui o minte clară și nițel timp, însă la sigur că persistă și trăsătura asta. // dacă în ultimul timă s-au redus crizele de nervi și excesele de furie, fie din cauză că n-aveau motivări, fie pentru că le mai țin în frîu ori le mînuiesc mai dibace, atunci acum, inconștient m-am pus la scris, și e fain că mai drege spre echilibru. // într-un fel, îmi dau seama de cauzele care duc spre stres și dorință de-a strica ceva, dar iată din soluții, încă n-am găsit ceva mai bun decît să înjur în gînd și să trec peste, răbdînd. // anu ăsta n-am fost la sat, și nu știu dacă o să ajung. 

https://www.youtube.com/watch?v=bAedY3NucEs 

 iolki-palki. abia m-am trezit și iată-mi amintesc ce-am visat, și e soiul de vis care nu-i nici coșmar, dar nici unul vesel. cred că le-aș numi visuri depresive, dar nu-s atît depresive cît umilitoare, iar de visat, am retrăit plecarea în olanda, doar că de data asta era germania, și mai erau ceva diferențe minore. oricum, în vis predominau toate etapele, și parcă n-am visat mult, vro 20-30 min?, dar tot a rulat ca fiind rupt din film.. și unul cu puține perspective ori înbucurător, după care te-ai simți voios. interesant, poate c-ar trebui mai multe filme care să-i facă pe oameni să se simtă de rahat, poate-n unele cazuri ar ajuta.. 

 Iubito, cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...

Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-antors mereu cu ziua-n gand
cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi. 
George Țărnea 

https://www.youtube.com/watch?v=9PFZelPcW70 

 de fapt nu toate jamurile-s levîie, am ridicat puțin strunele și-am băut ceva zile ca să intru-n ritm, ș-o mers, pîn m-am pus pe înregistrat, complexele estea.. totuș nu știu cînd am primit o lovitură-n mînă, și-acum s-a transpus într-o altă regiune, ș iaca, stăm, răbdăm. 

#1 aa. mă enervez amu c-am renunțat cinci minute-n urmă să iau vinilurile. 
stările astea de dubii ș stat pe gînduri, uneori îs exhausting .

 #2 în ultima lună, sau aproximativ o durată de timp similară, mi s-a redus apreciabil consumul de alcool, cauzînd într-un fel și-o diferență în activitățile de rutină și somn. în fapt, mi-am asumat cîtevai decizii, încă nu într-atît de ferme cum le-aș vrea, însă care constau în faptul că încerc să nu țin bani la mine și să refuz după ocazii, invitațiile la băut, cum am făcut ieri, de exemplu, haios fiind faptul că totuși mi-am luat astăzi o jumătate de litru de vin. între altele, lipsa de alcool marchează și faptul că nu-s destul de impus în a exersa la chitară. această particularitate însă merită o atenție deosebită, din cauza că mă aflu în mai multe stopări sau impasuri concomitent, și în cauza dată e binevoită mai degrabă schimbarea abordăriii, decît o continuitate în exersări și chestii. înainte aveam momente de disidență, un fel de oscilații între o dorință și inspirație enormă, și inversul acestor stări, iar acum intervine o lipsă de perturbări care-mi complică percepția dintre un wow și thats shit, iar probabil din cauza că mi-am permis să uit de chitara electrică, o bună majoritate a jamurilor se rezumă la o nesatisfacție. 

https://www.youtube.com/watch?v=kZA9v3KRyMs

 #1 of, am răcit puțin și deja a doua săptămînă stau preponderent acasă, fără dorință de-a face ceva. totuși ieri am făcut supă și puțină curățenie. pe lîngă astea, ieri iată n-am băut și nici fumat, și ar fi interesant să n-o fac nici azi .. yet to see. 

#2 una din plăcerile de-a avea un blog e că poți scrie ce și cînd vrei, în orice aspect vrei și so on.

#3 acum, după ce-am citit https://www.bbc.com/news/stories-58994212 ,iar mai recent privind un kinou despre traficul uman (sex traffic), îmi aminteam de cîtevai plimbări prin red light district, și naivitatea mea. ce mare e totuși diferența între viețile oamenilor, pe părțile opuse de sticlă. curios e și faptul că în mare parte trăim iluzii, s-ar putea chiar compara cu un trip, pe care-l are fiecare-n dependență de împrejurări și circumstanțe, care i se întîmplă în viață. pe lîngă asta, mi se reafirmă părerea că sub voalul de valori și etică pe care le reprezintă europa în sine, se ascunde o societate murdară, lipsită de empatie și egoistă ...

#4 // ... la fel ca unele dintre femeile pe care le-am iubit, ascunzînd viermi și mîl, într-o întruchipare plină de rafinament și etaloane. și-s curios cum se suportă,.. (ei, nu chiar foarte curios). în schimb știu că nu-mi e rușine, să ies murdar, cu haine rupte ori cu ochi umflați, că nu trădez.//

https://www.youtube.com/watch?v=9_AdKGIC9gA 

stău în cadă. vinu-i gata, cîntecu nu.
ș ceva de înțeles nu înțăleg.. 
de-ar fi ușor să-i spui tristeții,
cu tine să nu mă mai leg.

cînteacu-mi amintește de olanda, somehow. 
ș ăsta-i unul dintre puținele lucruri care pot să le suport,
referindu-mă la țara aia.

ocupațiile din zilele precedente m-au epuizat și emoțional și fizic, iar și alcoolu care-a fost consumat, a făcut mai acută revenirea la normal, fapt datorită carui astăzi era a treia zi de odihnă. 

#1 zilele precedente aniversării treceau într-o relativă neschimbare, cîtevai ori stătusem cu prietenii, andrei fiind drăguț să ne țină companie și să-și aducă și două chitări și o clapă, care le-am folosit cu dîrzenie, iar printre șăzetoare, am reușit să facem și cîtevai plimbări, afară fiind cald și soare. au intervenit și cîtevai certuri, dar ce-i plăcut că astea, consumîndu-și efectul, nu rămîn multă vreme în amintiri. 
  andrei și-a sărbătorit și el, vară asta 49 ani, și între zilele noastre de naștere ne-am văzut relativ des. ne-am apucat să și înscriem cîtevai ori, însă, iată referitor la înscrieri am devenit mai neglijent. un alt aspect fiind totuși faptul c-am postat pe fb fotografiile lucrărilor care erau expuse la vernisaj, tăman de ziua mea, și-am fost bucuros de aprecieri, pîn în momentul cînd tăticu mi-a stricat tăt kaifu. o chestie destul de obișnuită lui, argument care m-a liniștit. (eventual, o să vedem ce facem cu astea). 
  iară douăzeci și șasele septembrie, la ai douăzeci și șaselea an din viață. l-am petrecut destul de random, trezindu-mă singur, m-am impus să cobor pîn în ospeție la maman și prietenul ei, unde-au venit buneii și mămica lui vitalie, iar o altă surpriză a fost și apariția dianei. am stat vro două ore la masă, și-am plecat cu toții spre casă, eu primind un set de strune, care l-am pus abia după o săptămînă, intervenind tucmai trei zile în a potrivi acțiunea lor la chitara acustică. 

#2 în prima deplasare către rîșcanovca, cu prilejul vizitei lu tata, îi spun deplasare pentru că încerc să evit la maximul transportul public, m-am pomenit cu ușa închisă, iar faptul că nici telefon nu folosesc - fără vre-o posibilitate de-a lua legătură cu el, motiv din care, după o țigară fumată pe scaunul din curte, am pornit spre poșta veche, că tot trebuia să trec, să verific casa și să iau o lucrare de-acolo, iar pe lîngă astea, am izbutit să beau și trei halbe de bere, (dintr-o halbă mai demult furată dintr-un local), și să-i mai alin strunele chitării electrice, care probabil îmi duce dorul.. dup-aia deja am fost norocos și cu ușa. tăticu era obosit și el, dar am stat destul de drăguț, bînd bere pîn la douășpe noaptea, dîndu-i o jeacă foarte cool și aducîndu-i ceva din mîncare, și-apoi pornind spre casă, m-am decis cu încă o mică plimbare, fiind vesel și voios, și felicitîndu-mă că închei uite-așa o zi. 

  i-am aranjat o plecare către sat cu un prieten, deoarece tătaia voia să ducă lucrările și-o grămadă de-a cărți, din care am luat doar cîtevai. per general, n-am avut ocazie să iau decît foarte puține lucruri de-acolo, tata avînd o atitudine cumvai rece și distantă, dîndu-mi voie să trec pe-acolo doar de șase ori, iar faptul că buneii și mama m-au presat să intervin în cîtevai detalii, au aprofundat si indignarea și revolta și mai mult. totuși, încercam să nu permit evoluțiile unor astfel de divergențe/discuții/situații, iar către final, ne-am lămurit cu marea parte a chestiunilor care trebuiau rezolvate. 
probabil din tot amalgamul ăsta de dute-vino și-am devenit stresat, încercînd să mă calmez cu alcool, muzică și iarbă. 

#3 m-am apucat a scrie astea-le de o săptămînă, și-abia acum mă simt dacă nu destul de clar expus față de timpul petrecut, măcar destul de obosit ca să încerc alte aliniate și relatări ale altor situații, ocazie potrivită pentru a finisa și postarea asta. 

#1 un trip în închisoare, șeva șeva? :D

#2deam de patru zile stau ș mă uit la vseakaia *uinea pe net,

(două zile la rînd am găsit bani pe drum),

prost să șii - noroc să ai. 

#3https://www.youtube.com/watch?v=2z_gi6AniEo

#4 uof, nu că aș fi foarte fascinat să scriu acum, însă totuși .. dă-o naibii.

apui iaca, am fost la festival, unde, pare-mi-se c-am văzut unul dintre oamenii pe care nu aveam chef să-i văd. (ori să-l văd), printre mulți alți oameni pe care i-am cunoscut și care-au fost tare fancy, ( diabolic cuvîntu). unul dintre ăștia oameni, mă tot saluta de fiecare dată cînd treceam, și treceam des. cortul l-am pus aproape de scena cu muzică techno, și 24 din 25 tot răsunau tobele, iar noi cu diana, după prima noapte de îngeț, ne-am asimilat, însă iată horia și eu, ne-am cam săturat să cărăm lucruile noastre, reieșind în final să ne punem corturile departe, unii de alții. în rest, au fost plimbări, și puțină treabă, iar băieții, și fetele de altfel, au îndrăznit să-și aprindă televizoarele.. focuri mari, tucma două, la fel și scene, iar după prima noapte friguroasă, am fost destul de bravo să strîng paie și să le pun sub cort, ca să fie mai călduț. iaca. la fel de bravo am fost și duminică, în penultima zi de stat acolo, cînd am insinuat să cîntăm, iar ceilalți, după ora noastră de cîntat, ce-i drept.. am cîntat nu tare mult, au fost tare voioși și vioi. pe lîngă mofturile femeilor, ne-am descurcat destul de binișor, și cu mîncarea, și cu căratul lucrurilor, și cu good-self-beeing-ul. am plecat tucmai luni de-acolo, printre ultimii, și diana era deja atît de dornică să-și cufunde corpul în cadă, că mă și enervase puțin, iar în replică îi spuneam că o să fie într-atît de bucuroasă cînd ajungem, încît o să rîdă, așa și fiind fost să fie. dup-aia, ne-am hodihnit vro 4-5 zile, percepînd totul și toatele. 

 https://www.youtube.com/watch?v=RanxIzBac0k

 mă simt ca niște strune uzate, de ceva timp, și am cîtevai teorii referitor la treaba asta.

au fost niște zile de beții, și, înainte obișnuiam să mă lăs după ce sentimentul de vinovăție devine mai acut, însă de dată asta, cred că o să încep mai devreme. 

mă tem că or să urmeze stări de psihoză, depresie și panică. 

cred că totuși o să-mi permit să-mi alin(t) sufletu cu o bericică, în caz de insuportabilitate emoțională. 

 https://www.youtube.com/watch?v=NxTeJCX-Y64

weh. nu pot să adorm.

 am fo invitat la un festival, unde se-oferă o scenă pentru improvizații. 
im exiced as fuck. 

zilele precedente, vro 10 la număr înainte de asta, au fost un continuu jam și hodină de la bullfrog blues-ul ăla. pe lîngă faptul că mă mai băgam să lucrez cîte puțin, pentru a cîștiga niște lei, era un amalgam de lucru în creieri și percepții, iar pe lîngă asta-i și faza că tre să mai ai grijă de toatele ce te înconjoară.

într-un fel am abandonat pentru cîtevai zile lucrul de la atelier ca să-mi permit să exaltez în alcool și muzică, iar printre toatele și să stau cu diana, și iar cu ea trebăluind prin oraș cu niște primblări* pîn la armată, unde-am intrat și-am băut niște bere, privind soldații în ochi cu o privire distul de directă, și, ajungînd într-o situație, dacă n-aș fi puțin băut, i-aș spune - penibilă, cînd mi-am auzit numele strigat de niște băieți pe care nu-i cunoșteam, însă, discutînd, akazîvaeța, erau din văratic, și ce amalgam de emoții m-au copleșit!.. 

o chestie reușită e și faptul că mai învăț și repet ( ceea ce consistă mai marea parte din ce-mi place ) cîntecele interesante. pe lîngă asta deviază deprinderea de-a mă repeta. 

astăzi fiind o zi oarecum reușită, iar eu obligîndu-mă să fiu mai de treabă decît nota 6, am reușit să lucrez, înhilînd o mulțimea de miros de lac, și răbdînd starea care ți-o dă, și.. stabilit fiind de ieri, ne-am văzut cu daniela și prietenul ei - andrei, pe care i-am dus pe la ateliere, unul de la moldova-film, iar altul, de pictori, unde deja mai activează puțini, unul dintre ei, sculptor, fiind drăguț să ne permită să intrăm în atelierul dumnealui. aș remarca și faptul că avea niște lucrări foarte reușite, idee care mă face să revin la gîndul că în mare parte, a fi artist, merită dedicație! ( un oarecare fel de această dedicație, probabil, glumind, ar fi și faptul că m-am apucat să lucrez după o bere ). un antonim felurilor în care decurge producția *artei* în rîndurile majorității tineretului de astăzi, injectînd un antigen, dacă-i găsești o opțiune potrivită, care-ți excită percepția corectă a artei. 

mai recent, tot zicînd despre ce mă, am căzut, și-apoi observaseși astăzi o diferență între ghenunchiul drept și celălalt, fapt care m-a stresat în felul că-mi apăruse o oarecare amețeală, incontrolabilă, din a cărei cauză am fost nevoit să mă ridic și să-mi liniștesc corpul\mintea. 

am mai observat o chestie, probabil oarecum deranjantă, dar și plăcută, în total opusul perceptibil, și anume în faptul că interacțiunea mea cu muzica fascinează oameni, iar cazul concret despre care spun, este că am fost rugat să cînt și-mi permiteam să refuz, însă mă tot trăgea să m-apuc să.. și apucîndu-mă, e deranjant, dacă e un cuvînt cît de cît potrivit, să mă lăs de-a continua. oarecum, îmi dau seama acum, scriind, de o comparație potrivită față de situația asta, și anume cîntecelu: youre like heroin to me, de gun club, iar explicînd, ar consista în ideea că, e greu să mă debarasez de dorința de-a cînta, din clipa cînd iau chitara în mînă. 

 o oarecare percepție față de cum merg lucrurile în viață, s-a format din experiența de ciclism, căci, trecînd o bună parte din distanță, începi să sesizezi altfel toatele care se-ntîmplă. însă, gîndul care persistă, și care te motivează, constă în faptul că-ți tot repeți: după deal urmează vale!. 
o oarecare legătură ar fi inițiabilă și în cazul dat, probabil, pentru că fiind atît de norocos,.. in a way.. acum cevai ore în urmă, am izbutit să-mi sparg ghenunchiul, și să mă tai binișor la piciorul stîng. 
probabil ar fi adecvat să abordez situațiile de genul dat într-o cu totul altă manieră, că-s prost, și idiot, și inutil față de niște momente cărora nu le pot face față. dar, persistă ideea că oarecare momente în viața care-o trăiești, au o tangență cu acțiunile care le înterprinzi, și felul în care abordezi însuți lumea din-conjur. 

e, și printre altele curioasă schimbarea de perspective, între ieri și astăzi, care constă în diferența dintre a te simți fenomenal de satisfăcut și a-ți percepe astfel de coborîri, emoționale și fiziologice. în mare parte, este despre cînd te simți rănit și inutil, iar pe altă baricadă fiind trăirile de fericire,.. și lupți cu aceste două valuri.

nu iaca cum s poate așă?a?! iată ce-mi arată nemernicu de facebook, la ora unșpe. nu spasibo tebe, făisbuc. 

khe khe, cum spunea doamna în roz din filmul harry potter.
superbă zi de început de săptămînă.
și, cum spunea un oarecare ștefan gațcan, citez : ”mă simt bine. nu am probleme. nu sunt sechestrat. sunt cu familia. rog frumos să nu aveți grijă. totul este ok. voi fi fără comunicare cu prietenii un timp oarecare deoarece am nevoie de reabilitare” :D :D 

 

 az dimineața, cum umblam după aventuri, cu instrumentu în spate, am dat de un soi de oameni mai diferiți, în sensul rău al cuvîntului. cumpărînd bere de la magazin, și vreau să menționez că m-am săturat să repet istoria asta, dar, cred că e bine să fie ș-aici, am făcut cunoștință cu niște băieți, în compania căror am mai stat, bînd bere și cîntînd, și tot se pare că era fain, pîn în momentul cînd am pornit spre casă, unul dintre ei luîndu-mi chitara și cerînd bani, carne ș băutură ca să mi-o întoarcă. tot discutînd cu ei despre situația creată, am primit un pumn în (să-mi fie iertat adevărul) bot,.. bot, pentru că eram cu toții băuți. și aici am început a înțelege cu adevărat situația, le-am spus la revedere, ș-am plecat acasă, după telefon. băieții care-au venit, de la poliție evident, erau foarte amabili să facem vro 20 -25 min, o tură prin curți, pentru că ăilalți și-au șters tălpășița (așa parcă se spune), apoi ducîndu-mă la inspectorat pentru a depune plîngere. am stat cam o oră la poliție, afară făcîndu-se ziuă, iar eu trebuind să merg din centru pîn acasă pe jos, prin ploiță răcoroasă. venind acasă, ăia (care mi-au luat chitara) mă sunau, spunîndu-mi să vin s-o iau, pentru bani, ori chestii, și-așa m-au sunat de trei ori. fiind trezit, am discutat situația cu niște polițiști, avocați, mama și niște prieteni. acum, ca și înainte, cînd ieșeam din casă, pornind pe la inspectorat, atelier și magazin, mă simt cam turmentat, însă niște lecții înveți din așa momente. urmează să vedem cum evoluează cazul și .. mă duc să spăl niște haine :D

ps: am uitat de un moment, și exact următorul: dacă îmi pare sau nu rău? well, despre asta am fost întrebat și la poliție, și nu cred că încă îmi pare, în parte pentru e o chitară, în alta pentru că sunt și momente bune în toată chestia asta, probabil că îmi pare doar puțin rău, mai puțin decît îmi este :D

https://mymodernmet.com/dutch-proverbs-pieter-bruegel/?fbclid=IwAR2ScVGNqSc6tJL6d6qSKcu5WxHJ9sYdp-HSYNUFQpwk-XGWOGUGDyLk7MY

acum îmi aminteam de-o femeie, fostă iubită,

pe care-am lăsat-o plîngînd în staţia de-aşteptare,

a circului iubirii noastre, era un moment de-agonie.

şi-atunci ea-mi călcase pe urme, fugind, 

m-a fericit, cîte fire de iarbă-n pămînt, să iubeşti.

să iubeşti, nu e sec.

ah, ce-mi place, e faptul că tot mai des am neajunsul şi dorinţa de a cînta.

stînd cîteva zile fără chitară, face să crească o nerăbdare şi-i interesant cum se revarsă apoi.

 este şi o stare care probabil nu e plăcută oricui o simte, anume aia de-a te simţi inferior, fără oarecare posibilităţi, inutil, prevalat de alţii, un ratat făr de cea mai mică şansă spre succes. asta o simt de ceva timp, cînd văd ori mă gîndesc la ceilalţi de prin europa ori chiar şi ăia care-şi au un job, o iubită, un copil..(ultima e opţional). totuşi, o contapunere acestei stări e faptul că sunt cunoscuţi şi prieteni care duc o viaţă la fel de rutinală, şi asta încurajează. yet, my drinking habbit, îi puţin derutant, dacă nu chiar prea. în genere starea apare într-un shake/combinaţie cu altele, dar rămînînd la esenţă, ea apare cînd mă gîndesc la valeria şi recent, stranie chestie, o fată paula, pe care nici nu o cunosc. şi e stranie anume combinaţia dintre un fel de antipatie faţă de aşa fel de persoane, însă şi o depreciere personală. 

referitor la valeria, e o sesizare ori,.. aparenţe a emoţiilor, total controverse. pe-o parte îmi dau seama că femeia mi-a făcut rău, iar pe de alta mă tot trage să-i scriu. e o chestie similară, probabil, vorbind în glumă, cu băutura, însă băutura mai face şi bine, yet, nu ea. 

referitor la stări cred c-aş mai spune şi de-aia de prezenţe. şi-i la fel de contradictorie şi ea. stînd cevai timp cu oameni, nu prea vreau să rămîn singur, uneori chiar mă tem. şi invers, cîteodată mă stresez ştiind că tre să mă văd la o bere, ori chestii, şi stresul ăsta acţionează ca un viclean inamic. 

un astfel de stres, doar că mai acut, l-am simţit înainte să mergem la înmormîntare. lipsă de aer, greaţă, vomă, tremurici şi ameţeli. am fost de două ori afară, n-am fumat decît o ţigară şi-am dormit foarte puţin.

probabil toată salata asta de emoţii stimulează starea de indecizie.

 am băut o mulţimea de-a zile, şi mă tem că nu pot să mă opresc. chiar acum am fost şi-am mai luat două litre. e fain că am chitara şi, băgîndu-mă la ea, fac la la la. 

cred că în ultimul timp, ştergînd mulţimea aia de prieteni de pe net, şi stînd mai mult pe-acasă, m-a limitat în discuţii şi socializare, ceea ce, în mare parte mă satisfăcea, iar acum vrînd să discut, mi-e în defavoare. 

https://www.youtube.com/watch?v=uWGc3COuWR4&t=1159s

 rănile mele, astăzi sunt miere. 

https://www.youtube.com/watch?v=DNAmXz8kc6I

 https://www.youtube.com/watch?v=rBXL7FaPod4

 am răsvat 1.5 ritli ve din că nu era bun.

https://www.youtube.com/watch?v=ExkEiry3jO8 

 hm..

 trebuie să accepți. ăsta e unica frază care mă face să merg mai departe.

 https://www.youtube.com/watch?v=xKaiHamPT54

#2De Laan.

 ewhm, din pozele de jos, cred că e clar c-am ajuns într-un buclucaș, ..well, într-o dimineață după cum duraseră-și cîtevai beții bune, m-am trezit să văd tîmpenia asta de crăpătură, și mi-am revenit instant, treaz. totuși, nu îndrăznesc să fac niște remanierări în modul de viață și modul de-a mă satisface de muzica care-o fac, și care-o fac în mare parte doar pentru mine. cevai ori am încercat să înscriu și mi-am dat seama de o inutilitate a acestui gest/fapt. era un crack dureros, și mare încercare-i să sper c-o să fac reparațiile de cuviință care-or să aibă efectul necesar. îmi pare rău să recunosc că de fapt au fost momente cînd trînteam chitara și probabil, răspunsul ei, pe cît de blînd cîteodată, pe-atît de aspru a fost și alteori. 

dar să lăsăm subiectul chitării mie, iar printre altele, cum ar fi jamuri în care mă cufundam și mă trezeau în alte lumi care-mi păreau străin de frumoase.. erau și multe zile care le-am scăpat din minte, din abundența alcoolului și oboselii, însă, toate apogeurile de care sunt satisfăcut pentru aceste cîtevai luni trecute, se datorează anume alcoolului și băuturii, prietenilor, dorinței persistente de-a mă îneca în muzică, muzica mea. * chiar acuma, cînd scriu, ca și cum aș urla, eu o știu, și o simt, pătimind undeva.. * 

cîteodată, dacă-i chestia în a-ți lămuri trecutul și prezentul și viitorul, găsești o abordare potrivită, pentru moment, care însă se pierde dacă nu te ții legat cu scotch de ea, .. știm noi de care scotch. păi, cum îs mai degrabă tentat să fac abuz de prăpădiri, probabil pentru că acolo mă regăsesc?!, îs tentat să o șterg pi-undeva să am o lună-ntreagă de beții, și hard-on-uri în a-ți apuca chitara, așa - cu capul bădăgăninduse pe umeri, precum un cîine de pe bordul mașinii, care și-l balansează în ritmul accelerațiilor și frînărilor, iar eu să mi-l balansez într-o mare de volum al notelor, care-ntre altele le mai simți și-n vîrful degetelor. 

mă gîndeam, la fel cum o făceam de cînd am gustat din frivolitatea țărilor europene, despre un trai pe mal de mare, ori ocean,.. într-un oraș unde-s oamenii adecvați și unde-i *viața bună*. în paralel îmi mai cheltuiam din timp abordînd și o posibilitate de-a dispărea din tot ce ține de civilizația modernă,.. mă refer la orașe și tot ce-i performant. 

te priveam zîmbind, acolo-n alură..

cu-ale voastre mîini ascunse-n una-n alta.

oare-nghețai pe-a florilor străzi?..

##

 

here im sitting with my beer

ș-mai departe lalala.. 

ș-înc-un lalăilui

oh, de la ăștia avem multe ce învăța, numai nu omenie.

 privesc de ceva ore blogul unui călător, și mi s-a făcut atît de dor de sat și omenie..

 uofh, fac pauze de beții de cîtevai zile și-apoi iar mă trage n-apoi.

acum tre să plec acasă, și-mi pare rău că mi-am cărat chitara și amplificatorul, recent repus în funcțiune, tucmai la telecentru. am lăsat geamurile deschise și, dacă ninge și-i ger, e vai..

în timpul recent îs cam tensionate zilele, mi s-a defectat laptop-ul, mi-am mai făcut ceva datorii mici, și-am băut pînă la o stare de disperare, nu prea plăcută. ceva certuri și un fail de-al meu. 

totuși au fost și chestii interesante, că, a trebuit să strîng expoziția de unul singur, și-am făcut 250 și ceva de fotografii la lucrări, din care cred că nu-s chiar toate bune, dar.. făcute. reușit să văd o mulțimea de-a lume și să stăm frumușel de crăciun cu familia. ne-am mai închis pentru ceva timp cu o domnișoară în casă, bînd, cîntînd, discutînd, și-n general simțindu-ne bine.. 

pe lîngă toate astea, am și șters o mulțimea de prieteni, și-am blocat direct proporțional de mulți.

merg să fac duș și-am șters-o din gară.