am avut un vis, veselici, despre cum c-aș fi deschizînd o bere și povestind despre un eveniment la care am asistat, în ziua precedentă. evenimentu părea unu foarte asemănător cu celelalte, doar că era mai underground și, lumea venise-ncolo să se taie unii pe alții. fiecare cu ce-aveau la îndemînă ori adus de-acasă. chestia era că nu aveai dreptu să ucizii. un eveniment al ălora care iubesc durerea fizică. și, cum tot povesteam, mă și jăluiam că am tăieturi și chestii, și că m-am lovit la cap de-o bară, ori ceva, și că mă doare. ăsta fiindu-mi motivul să merg și să mai ieu o bere.

# două zile de cînd sînt la văratic, ultimele zile au trecut cu forță, cu un fel de voință de tomnă, ș frigul ș soarele, ș zilele., am fost la filmări și-apoi obosit am plecat spre sat, într-un final am apucat și eu timpurile alea cînd se strînge poama, la țară, am strîns vro 3-4 tone de poamă, cărate în căldări ș cutii, de la niște rude.  ieri și astăzi, duminică, zi în care nu se lucrează. e foarte plăcut să asiști la astfel de treabă, auzind femei care își vorbesc bărbații și invers. avînd o atitudine grațioasă față de strugurii care îi culegi, așa , gentil,  ș-apoi începi să vezi viața atît de simplu, încît te-ndrăgostești de  fiecare bobiță de poamă. fie ea albă ori neagră, înțelegi că o iubești la nesfîrșit, cu toată oboseala care o ai pe umeri. cît de mult aș fi vrut să înțeleagă și ea această iubire. una dintre femeile de-acolo de pe deal, vorbea despre bărbatu ei, zicînd: nu m-o bătut niciodată, nu era rău cu mine , dar îmi e mai ușor fără el. se observa cum o spune înșelător, înțelegea și ea asta, și celelate femei, tot. era spus din pură modestie, poate chiar din dorința de-a apăra sentimentul divin, la sat dragostea-i altfel. cît era de plăcut să înțelegi, că toți oamenii ăia au trecut prin viață și tu, un tînăr, printre ei, ai ce admira. ba și mai mult, e plăcut să-i vezi bătrîni care deja se-nțeleg din priviri. după 17 ai mei, cred că mai des petrecuseși timp cu oameni în vîrstă, de nevoie ș de caz, și cred c-am îndrăgit asta mai mult decît să umblu pe la discotece și show-uri. se zicea : noi toți am ieșit din mare, și-ncolo ș-o să ajungem / noi toți am ieșit din țărînă și încolo și vom ajunge.
 astea au fost zile frumoase cu soare în care admiri copiii zburdînd și părinți care-i ceartă, obosiți după prînz. oamenii ăștia chinuiți de soare și ploi zic: la anu seamăn numai păpușoi și tot trece iarna, iar ei, mai plini de puteri, .. de la frig,.. o fi oare?, sădesc și de una și de-alta.
 printre femei se vorbea: l-am luat făr de-așteptare, nu aveam dubii de fel, și-o viață trăită-mpreună, n-am regretat nici nițel. nu m-o lovit niciodată și pururi fidelă i-am fost, și mă dam cu silință, și nu-i eram de prisos. mai bine-mi trăgea cîte una, dar să mai fi rămas.
 auzind așa o percepere a căsătoriei-iubirii, am mai stat pe gînduri, la soare, asupra iubirii de femeie. dragoste de femeie și vin.
# am băut vodcă de prin 80, de cu 30 ani în urmă făcută. mai în vîrstă ca mine. și-am băut must, mult must. să știi că ambele-s un temei, pentru a-ți percepe vîrsta și traiul, iar cînd mai vezi și copii, alergînd și năstrușnici.. m-o și cuprins un simț de bătrîn și de pustnic.
# dar o mai mare dezamăgire ai cînd ajungi într-un oraș tulburat de tristețe și amărăciune, emoții care la sigur persistă și-aici, la sat, însă au o expresivitate cu mult mai lăuntrică și sinceră. aicea și visurile apar mai limpezi și gălăgia mai frumoasă.  să se știe că, visurile de bătrîni îs pline de atîtă viață.
# priveam avocatu diavolului, la tv, abia după cîteva segvențe erotice, mi-am dat seama că-s la sat și că nu s-ar înțelege corect chestia . fun. astăzi e duminică, a fost sărbătoare-n sat, iar eu am avut o zi de hodină. am fost la baru din deal, și-am jucat cărți cu bătrînii de-acolo. iar în cealaltă cameră, polițiștii, jucau belot. trebuia să le fac o fotografie. fun. e noapte și-i ora unu, n-am somn și afară-i liniște cumplită.
 Omul începe a avea suflet doar cînd trece de trei simțuri: ură, dragoste și însingurare/ singurătate.
# de cîn mi-ai REapărut în gînd, cu păRERE de REu, (mă tot zvîrcolesc) se tot frămîntă în mine atîția din eu și atîtea din tine. de fapt nu-mi pare rău de RE, doar de despărțiRE. ai sădit în mine un rîu de munte.

mulțumiri pentru felicitările tuturor de ziua de naștere :
Vă mulțumesc pe toți, care mi-ați fost alături, dar și mai mult,..
pe cei care pe-alături nu ați fost. iar ăia care-ați fost unde nu ar fi .. trebuit!
o să vă mulțumesc cu mare drag, că-ci nu vreu să aud nici eu, că vo fost drag.

mie încă-mi pare că toate care se-ntîmplă, îs pentru că așa vreau eu.

# o postat terente vro 30 de sfaturi , ăsta-i unu de-a meu.
problemele tale învață-te să le treci singur, iar dacă ai prieteni, ești norocos.

poate că-i de vină modu de viață care-l duc, dar poate că mă și repet,
că, dintr-o criză în alta, de nervi, e greu s-ajungi și să o intuiești..
și-ncepe ziua mea cu-o bere, deja de vro 3-4 ori la rînd,
că-i mai ușor să ieși așa-n oraș. și uite că e, ce e.
mă gîndeam că-n contextu ăsta ar merita, dacă tot sunt pe două roți,
să raportez toatele la moarte. de fapt la accidente, dar,
moartea fiind un pretext, or o extremă mai potrivită.
și de ce n-aș raporta și altele, toate celelalte la, moarte.
ăh, da! mi-am amintit. îmi schimbaseși telefonu și,..
din pură spontanietate ș mahmureală, puțin, mă gîndiseși
să nu rescriu numerele și contactele, că naibii îmi trebuiesc!
dacă tot am rămas făr de nimenea din prieteni.
e un fel de abordare radicală, aș spune,
cît de tîmpit ș n-ar suna. dar chiar că de ultimele două luni,
mă dezamăgiseși de înconjurarea și ambianța!

în singurătate să mă adîncesc-mi rămîne,
cum se-adîncesc în pămînt, rîme,
tot mai adînc cîn este iarnă,
și-acolo singur să rămîn