https://www.youtube.com/watch?v=UQQYLV9ir5A
dupăi ce-am avut tîmpeniile alea, am totuș plecat să lucrez, și-a mai apărut stres peste tot, și m-ai că n-am fost lovit de mașini, două ori pe-o zi. și am băut bere, dup-aia, și nu mă tot pot liniști.
lupul luptă pe pășune, după oi, nu dupăi prune
luptă lupul pe poiană, după capre, nu banane.
eu nu știu, și știu îi că-s beat, ș-am căzut de două ori de pe bici, în ultimele 24 de ore.
ș-am plăns de vro patru ori, fapt de care mă oleacă urăsc.
singurătatea care-am trăit-o cîtevai zile, mă ucide, ș-o urăsc și pe ea, cum te urăsc și pe tine, și-ar deveni toatele cele scrise aici o ură pe care încerc s-o degajez.
ce bine e că-i nițel muzicuță, și-am căzut de două ori pe partea stîngă.
am văzut umilitatea cînd fiind la cimitir și stînd în spatele părinților, pentru c-o venit și tăticu și mămica, și mergeau împreună discutînd, am oprit ș-am plîns, și ăn genere plîng în ultimul timp foarte des. observînd niște emoții atribuite omeniei. cum spunea Kafka, ne aflăm într-o mascaradă în care-am uitat să-mi potrivesc o mască.
mi-am dat seama că unicii prieteni sunt oameni de 45-50 ani și mă pune toată chestia asta pe gînduri.
am încercat să le lămuresc, părinților, despre tristețea mea, ș-au avut o reacție de renegare care m-a făcut să fug de-acolo, ș-apoi am mai căzut odată, și venind acasă mă gîndeam numai la chitară și muzică, motiv pentru care-am frecato de-acasă spre unde era chitara mea.
https://www.youtube.com/watch?v=PNbBDrceCy8
https://www.youtube.com/watch?v=SDJDJZchW1U
https://www.youtube.com/watch?v=SLQgHY11IeI
revenit din vis, unde mergînd în transport cu bunelu, discutam fel de fel de subiecte, apoi, oferind locul unei doamne, transfug văd o femeie-n pălărie, şi mă regăsesc în plină stradă, în mersul meu întîlnind un chitarist bătrîn ce se-acorda la intrarea într-un beci, probabil bar, şi-oprindu-mă să-l mai ascult, văd fata aia. apoi intervine o mică comedie, în care debutează bărbatul în vîrstă şi cîţiva tineri, care, videau pedale de efecte, de unde naiba s-au luat?!, iar noi cu domnişoara, rîdem şi glumim. plecăm apoi parcă mai conectaţi,.. opresc, revin, şi intru în discuţii cu băiatul care glumea că vinde pedală care face totul la chitară pentru tine. ne-am angajat în cîteva replici, şi întorcîndu-mă să plec o văd pe fată, cum m-aşteaptă, iar urmîndu-ne drumul, ambii deja parcă depăşiţi de feerie, i-am observat buzele date c-un ruj cu gust de fructe, şi o simplitate în zîmbete. n-am mai răbdat mult pînă a o săruta.
revenit din vis cu un zîmbet, şi o stare dezbinată în dorinţa de-a continua să dorm şi dorinţa de-a înceta.
nuş de unde atîta stres, şi azi parcă eram calm, nimic nu prevestea calamburu, necazul, dar iată că deschid eu geamul, şi cît bag capul afară, aud din spate un hodoronc. tot geamul în ţăndări, steclă pe tot covorul. bine că nu m-am tăiat iomaio. mi-o luat o bună oră să strîng totul şi să pun geamul la loc. deja tre să schimb stecla. pfuh. aproape că nici făcînd nimic nu poţi să eviţi probleme.
mă gîndeam astăzi despre stecle stricate, că am distrus un geam înainte să plec spre olanda, şi-am, or m-o prins prin neştire, geamul spart. stecla de la uşă fiind un impuls inconştient, iar geamul, o inconştienţă impulsivă, căci m-am enervat la culmea.
am venit astăzi acasă prin prima ploaie, de primăvară, şi-mi daseşi niţel înviorare.
persistă divergenţa dintre a mă sinucide ori a mai răbda, şi mulg din intenţii, să mai răbd.
acu, recent, pornitu-m-am la magazin, şi pe drum înapoi, m-a cuprins o copleşeală de mă dădea jos, şi-am îngenuncheat, în glod, la o margine de drum, trăgîndu-mi respiraţia. şi cît pornind de-acolo înspre casă, îmi tot repetam în gînd: încă puţin, încă oleacă.
mi-am şi asumat nişte chestii prea dificile, şi mă copleşesc, chiar domină, într-un fel imperceptibil, care mă face să ies din anturajul de a fi om.
încercam să reiterez viaţa-mi într-un context echilibrat, într-o percepţie sigură, însă nu-mi reuşeşte defel.
după criza aia, în genere mă simt foate şubred şi nesigur.
o altă parte, din abordarea acestui subiect, e că mi-o zis cinevai să nu mă axez prea emoţional faţă de oarecare chestii, şi-mi amintiseşi de vorba aia: dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să rîdă, spune-i despre planurile tale!
