eu nu știu, și știu îi că-s beat, ș-am căzut de două ori de pe bici, în ultimele 24 de ore.

ș-am plăns de vro patru ori, fapt de care mă oleacă urăsc. 

singurătatea care-am trăit-o cîtevai zile, mă ucide, ș-o urăsc și pe ea, cum te urăsc și pe tine, și-ar deveni toatele cele scrise aici o ură pe care încerc s-o degajez.

ce bine e că-i nițel muzicuță, și-am căzut de două ori pe partea stîngă.

am văzut umilitatea cînd fiind la cimitir și stînd în spatele părinților, pentru c-o venit și tăticu și mămica, și mergeau împreună discutînd, am oprit ș-am plîns, și ăn genere plîng în ultimul timp foarte des. observînd niște emoții atribuite omeniei. cum spunea Kafka, ne aflăm într-o mascaradă în care-am uitat să-mi potrivesc o mască.

mi-am dat seama că unicii prieteni sunt oameni de 45-50 ani și mă pune toată chestia asta pe gînduri.

am încercat să le lămuresc, părinților, despre tristețea mea, ș-au avut o reacție de renegare care m-a făcut să fug de-acolo, ș-apoi am mai căzut odată, și venind acasă mă gîndeam numai la chitară și muzică, motiv pentru care-am frecato de-acasă spre unde era chitara mea.

https://www.youtube.com/watch?v=PNbBDrceCy8

https://www.youtube.com/watch?v=SDJDJZchW1U

https://www.youtube.com/watch?v=SLQgHY11IeI