- nu-s ateu, am eu Unu al meu.
-sînt oameni de două feluri, unii îmbătrînesc prea devreme, alții întineresc prea tîrziu.

#13 fuck-uri.
fuck this mentality, fuck these people, with their fucking eyes,
and breathing on this fucking planet, with their fucking smiles.
i hate their fingers, crossing things, as others are in their seen.
fuck the clothes that covers their fucking bodies, smelling.
meat that will be buried alive onto this fucking land, or
frozen or burned to the same wasteful soil. fuck their soul.
fuck the beauty of this world and so, fuck the pain and sin.
hateful me, looking around things i do not want to see.
fuck these disease of mind and body, that took the reign,
and even if you haven't felt it yet,.. fuck the glory.
hateful me, cause i'm a man, and cause i am. fuck me.
fuck everything you loved, and everything that'll be.
bees, mirrors, rain, rocks, mămăliga, heat, action, time, wounds. 

Am ajuns într-o țară cu oameni nebuni. ăștia folosesc carduri în loc de cash, și e-o nebunie de-a te încadra între atîtea trenuri, autobuze, metrouri și tramvaiuri. ah, am uitat de cicliști, care deja o și reușit să mă enerveze. am coborît din rutieră în fața unei clădiri enorme, urcat la un etaj nebun. etaju firmei la care te angajezi, nu o definește ca una bună, or rea. căutat o sumedenie de timp transportu spre cazare. mă simțeam tare toromac/ prost de cap. în final e-a naibii de-aiurea să privești la cum îț decontează cenți în taxiu. băut. a două zi tot. a treia zi din țara asta o trecut a naibii de prost. deja nu mai găseam nici un drum, și eram un roboțel cu vr-un windows 1995 instalat. e a naibii de bine să ai prieteni într-un oraș necunoscut. să știi că îț devin frați, după ce te scot din tîmpeniile astea, și te-aduc la altele. așa deci în a treia zi, cu pași grei și umeri uzi, am ajuns într-altu. eram deja răcit de-a binelea. în trenu ăla probabil eram ca un porcușor. îmi pare rău. femeia-mi cînta la pian, iar eu- porcușor. am stat vro săptămînă la ea. 6 zile ș vro 14 ore. m-o adus tîmpenia în alt oraș. ăsta deja-i mai ca lumea. am și lucrat vro două zile. acum am 4 zile de cînd sînt aicea. ș ieri n-am fo la muncă, că-mi era străină lumea asta. cum că nu-mi merge la pește, îmi merge la prins răceli aiurea. ăștia stau pe dubii dacă să mă lase să mai lucrez. poate-o fi vr-un miracol de crăciun, ori oi nimeri și eu peste furtună care m-a potrivi, cu locu ăsta. mă mai abate gîndu ș la bani. să calculezi de 5 ori pe zi, cîț bani ț-o rămas, e tare aiurea. e ora 11:39, am azi liber. femeia pleacă de unde-am venit. și tare n-aș vrea să fiu nevoit să plec de unde pleacă ea!.
  #2
decepționat?, da. foarte. eu-s băiat de sat, asta am înțeles-o bine acum. era o idee care mi se imprimase în imagini, cum ar fi decepționarea asta, acolo, cînd revin. ar fi cam: ori tot ori nimic. tare a naibii de decepționat sînt, ăia ai mei o să-mi miște mințile cu fel de fel de prostii și expresii. ș-apoi mai au tristețea aia și oboseală. mă gîndeam c-o obosit cam de mine. fuck, o să-mi bag sula-n tot și toate, că e a naibii de prost dacă nu-mi reușește.
 #3
.. scriu ș un a naibii de testament, că dă-o naibii de tot. nu știu.
păi uite, tu, care-o să o citești după ce-o să fiu la dracu ,.. mort.
să știi că vrau crimat, or îngropați-mă la văratic, pe un deal de ăla, undeva, ..
pustnic să fiu, așa, depărtat, de toții și altele, de-ale lumii.
nu vrau cruci ș orînduiri, din alea religioase.
vrau o piatră și să adorm într-o cîmpie, mare și largă.
nu vrau autopsie, că o să mor de oboseală, către astă viață.
nu vrau la doctori ș naibii de vraci, dă-i în sulă pe toți.
nu vrau sicriu, decît unu din scînduri, făr fast și etalare.
Scînduri, am zis. bătute-n cuie. și ultimele să se vadă!.
și să nu se mai plîngă a naibii atîta, că îs doar un om.

#4
ăștia te dau afară dacă ești bolnav. tare animalic. nu cred să percep vreodată,
maniera asta de a trăi. lucru - casă - lucru - casă. joc șah.
e ora 6 aicea, ieri tot pîn la 6 am stat. stupid, mă copleșesc gînduri stupide.
mă enervează și nu-mi dau pace, niciunde. joc șah.
după cîte am calculat, reiese așa. 100 eu/săpt. + 25 eu/sapt. asigurare și chirie.
38 de ore de lucru pe săptămînă, din care am făcut vro 8-9 poate.
dacă-mi găsesc mîine de lucru, e nais., o să trebuiască să lucrez binicel aicea.
să nu rămîn dator, asta e nașpa. ș-apoi.. am numai 95 euro.
ăștia nu-mi ajung nici de drum înapoi. meh, stau pînă-i cheltui pe toți.
mi s-a rupt scurta. aia care era nouă ș tare bună. căcat! Căcat. citește pe litere.
să mă fut în europa asta, cu toate cardurile lor și nebuniile. progres. dapoi!..
e a cincea zi care-am stat acasă, adică - fără lucru. azi- a 6-a.
mă enervează toate gîndurile astea nebune care-mi cutreieră mințile.

#5
am ajuns la schiphol, e cam friguț aicea, o început a ninge iar.
adormiseș vro două ore acu și am avut un vis nebun..
eram cu adrian, un prieten, prin moldova, mă ajuta să ajung undeva.
nu eram din start împreună, căci povestesc de unde țin minte.
eram prin preajma bălțiului, mergeam pe lîngă o pădure coniferă.
încercăm să prindem o rută. eu îi zic că vreu să cobor să văd colinele de poamă.
îl tot întrebam de una și de alta. probabil despre lucru.
ridicăm o scară, către niște femei acasă, care ne-au rugat să le-ajutăm, ambele după 55.
stăm la masă și bem bere, eu fumez un joint, ș una dintre ele, vrea și ea. și trage cu experiență.
astea ne toarnă niște vin, iar noi plecăm în grabă, adri vrînd să mai bea.
ne-aflăm lîngă o stație electrică și-ncepem a ne bate și tăvăli pe jos.
o mașină ne claxonează, noi ne ridicăm și, de parcă n-am fi certați, îi dăm voie.

mă dor plămînii, sînt fumător de vro 6 ani,
de fapt prima țigară am fumat-o cu vro 12 ani în urmă.
sub un pod, la sat, într-o gașcă de băieți,
și ăia, care mai tineri și care mai voinici.

mă doare inima, am iubit de mai multe ori,
și poate pe cine nu trebuia, dar toate ar fi trebuit ..
să mă-nvețe cevai., îmi par prost,
cînd mă privesc în oglindă, de aia le evit.

este o legătură între astea două la sigur!
că-s aproape una de alta, și
că tot parfum de dragoste am inspirat.
probabil m-o fi otrăvit cinevai, ori toate odată.

mă dor ochii să văd atîtea,.. în lumea asta.
dar mai mult, cînd văd trădare.
aș accepta să fiu orb, dar să mai am răbdare.
nu cred c-am vrut vr-odată să trăiesc .. aicea.

mă doare ego-u, că mă urăsc, parte cu parte.
auzul care-o îndurat atîtea, și gîndul,
care le tot tulbura, mai des și dens.
și-a naibii de durere rămaseși fără sens.

mă dor și mușchii, oasele, și pielea,
un cufăr care-a înlănțuit durere-adîncă.
de undeva din tîmplă-mi zice un glas lin,
mai e și dragoste, pe lîngă chin.

am avut un vis, veselici, despre cum c-aș fi deschizînd o bere și povestind despre un eveniment la care am asistat, în ziua precedentă. evenimentu părea unu foarte asemănător cu celelalte, doar că era mai underground și, lumea venise-ncolo să se taie unii pe alții. fiecare cu ce-aveau la îndemînă ori adus de-acasă. chestia era că nu aveai dreptu să ucizii. un eveniment al ălora care iubesc durerea fizică. și, cum tot povesteam, mă și jăluiam că am tăieturi și chestii, și că m-am lovit la cap de-o bară, ori ceva, și că mă doare. ăsta fiindu-mi motivul să merg și să mai ieu o bere.

# două zile de cînd sînt la văratic, ultimele zile au trecut cu forță, cu un fel de voință de tomnă, ș frigul ș soarele, ș zilele., am fost la filmări și-apoi obosit am plecat spre sat, într-un final am apucat și eu timpurile alea cînd se strînge poama, la țară, am strîns vro 3-4 tone de poamă, cărate în căldări ș cutii, de la niște rude.  ieri și astăzi, duminică, zi în care nu se lucrează. e foarte plăcut să asiști la astfel de treabă, auzind femei care își vorbesc bărbații și invers. avînd o atitudine grațioasă față de strugurii care îi culegi, așa , gentil,  ș-apoi începi să vezi viața atît de simplu, încît te-ndrăgostești de  fiecare bobiță de poamă. fie ea albă ori neagră, înțelegi că o iubești la nesfîrșit, cu toată oboseala care o ai pe umeri. cît de mult aș fi vrut să înțeleagă și ea această iubire. una dintre femeile de-acolo de pe deal, vorbea despre bărbatu ei, zicînd: nu m-o bătut niciodată, nu era rău cu mine , dar îmi e mai ușor fără el. se observa cum o spune înșelător, înțelegea și ea asta, și celelate femei, tot. era spus din pură modestie, poate chiar din dorința de-a apăra sentimentul divin, la sat dragostea-i altfel. cît era de plăcut să înțelegi, că toți oamenii ăia au trecut prin viață și tu, un tînăr, printre ei, ai ce admira. ba și mai mult, e plăcut să-i vezi bătrîni care deja se-nțeleg din priviri. după 17 ai mei, cred că mai des petrecuseși timp cu oameni în vîrstă, de nevoie ș de caz, și cred c-am îndrăgit asta mai mult decît să umblu pe la discotece și show-uri. se zicea : noi toți am ieșit din mare, și-ncolo ș-o să ajungem / noi toți am ieșit din țărînă și încolo și vom ajunge.
 astea au fost zile frumoase cu soare în care admiri copiii zburdînd și părinți care-i ceartă, obosiți după prînz. oamenii ăștia chinuiți de soare și ploi zic: la anu seamăn numai păpușoi și tot trece iarna, iar ei, mai plini de puteri, .. de la frig,.. o fi oare?, sădesc și de una și de-alta.
 printre femei se vorbea: l-am luat făr de-așteptare, nu aveam dubii de fel, și-o viață trăită-mpreună, n-am regretat nici nițel. nu m-o lovit niciodată și pururi fidelă i-am fost, și mă dam cu silință, și nu-i eram de prisos. mai bine-mi trăgea cîte una, dar să mai fi rămas.
 auzind așa o percepere a căsătoriei-iubirii, am mai stat pe gînduri, la soare, asupra iubirii de femeie. dragoste de femeie și vin.
# am băut vodcă de prin 80, de cu 30 ani în urmă făcută. mai în vîrstă ca mine. și-am băut must, mult must. să știi că ambele-s un temei, pentru a-ți percepe vîrsta și traiul, iar cînd mai vezi și copii, alergînd și năstrușnici.. m-o și cuprins un simț de bătrîn și de pustnic.
# dar o mai mare dezamăgire ai cînd ajungi într-un oraș tulburat de tristețe și amărăciune, emoții care la sigur persistă și-aici, la sat, însă au o expresivitate cu mult mai lăuntrică și sinceră. aicea și visurile apar mai limpezi și gălăgia mai frumoasă.  să se știe că, visurile de bătrîni îs pline de atîtă viață.
# priveam avocatu diavolului, la tv, abia după cîteva segvențe erotice, mi-am dat seama că-s la sat și că nu s-ar înțelege corect chestia . fun. astăzi e duminică, a fost sărbătoare-n sat, iar eu am avut o zi de hodină. am fost la baru din deal, și-am jucat cărți cu bătrînii de-acolo. iar în cealaltă cameră, polițiștii, jucau belot. trebuia să le fac o fotografie. fun. e noapte și-i ora unu, n-am somn și afară-i liniște cumplită.
 Omul începe a avea suflet doar cînd trece de trei simțuri: ură, dragoste și însingurare/ singurătate.
# de cîn mi-ai REapărut în gînd, cu păRERE de REu, (mă tot zvîrcolesc) se tot frămîntă în mine atîția din eu și atîtea din tine. de fapt nu-mi pare rău de RE, doar de despărțiRE. ai sădit în mine un rîu de munte.

mulțumiri pentru felicitările tuturor de ziua de naștere :
Vă mulțumesc pe toți, care mi-ați fost alături, dar și mai mult,..
pe cei care pe-alături nu ați fost. iar ăia care-ați fost unde nu ar fi .. trebuit!
o să vă mulțumesc cu mare drag, că-ci nu vreu să aud nici eu, că vo fost drag.

mie încă-mi pare că toate care se-ntîmplă, îs pentru că așa vreau eu.

# o postat terente vro 30 de sfaturi , ăsta-i unu de-a meu.
problemele tale învață-te să le treci singur, iar dacă ai prieteni, ești norocos.

poate că-i de vină modu de viață care-l duc, dar poate că mă și repet,
că, dintr-o criză în alta, de nervi, e greu s-ajungi și să o intuiești..
și-ncepe ziua mea cu-o bere, deja de vro 3-4 ori la rînd,
că-i mai ușor să ieși așa-n oraș. și uite că e, ce e.
mă gîndeam că-n contextu ăsta ar merita, dacă tot sunt pe două roți,
să raportez toatele la moarte. de fapt la accidente, dar,
moartea fiind un pretext, or o extremă mai potrivită.
și de ce n-aș raporta și altele, toate celelalte la, moarte.
ăh, da! mi-am amintit. îmi schimbaseși telefonu și,..
din pură spontanietate ș mahmureală, puțin, mă gîndiseși
să nu rescriu numerele și contactele, că naibii îmi trebuiesc!
dacă tot am rămas făr de nimenea din prieteni.
e un fel de abordare radicală, aș spune,
cît de tîmpit ș n-ar suna. dar chiar că de ultimele două luni,
mă dezamăgiseși de înconjurarea și ambianța!

în singurătate să mă adîncesc-mi rămîne,
cum se-adîncesc în pămînt, rîme,
tot mai adînc cîn este iarnă,
și-acolo singur să rămîn

e 30 august, dimineața. n-am fumat de-o zi întreagă, și nici n-am băut,
de vro două, să-nțeleg că-s într-o situație tîmpită, orașu ista m-o săturat.
prea multă presiune, ș apar atîtea gînduri, de altfel, .. apar și foarte multe stări
și emoții, negative și instabilitatea asta-mi domină gîndu.
că n-am fumat ș băut, am devenit nervos, de ceva zile stau în casă c-am răcit..
iar înainte de asta am stat în casă fără bani ș companie.
cîteodată mi se transpun stări, față de o persoană anume, într-o neclaritate majoră,
ba-s nervos că-s gata să stric și să distrug, ba că aș striga la atenție!
și toate mă aduc la fumat și băut.e greu să te lași de așa relaxări,
totul devine de parc-aș umbla pe-o podea fierbinte,
de ceva timp n-am avut o beție care m-ar satisface și nici un timp petrecut ca lumea.
și mă gîndesc de ce-am venit în acest afurisit oraș..?!
mă mai tulbură și gîndul dacă urmez o direcție care m-ar satisface, ori,
mai precis spus, dac-am ajuns în băltoaca-n care am vrut.
e greu să te dezici de băutură și fumat. cînd creierii încep a fierbe,
iar picioarele îți ard, și te-nhibi într-o-ncăpere, în care tavanu nu-i înalt.
mai zi-i că pereții-s albi, ș tu stai pustiu îmbrăcat în hainele lu adam,
se plămădea o rimă sacră, dar în suflet stă săracu, ș-te privește cu ochi crînceni.

16 aug. 2017.
m-am frezat. de cîtevai săptămîni mă aflu în casa unei scriitoare, şi mă tulbura că n-am scris de ceva timp.
dac-ai ştiut măcar puţin de presiunea din oraşu ăsta, atunci zic că mă tulbură tucmai şi tablourile.
şi des sînt de-alea care nu le poţi interpreta, nici măcar înţelege. tablouri din viaţă.
probabil sînt în starea cînd încerc a prinde doi iepuri odată, îmi pare rău că n-am puşcă.
să rămîi singur acasă nu-i defel vesel, deja.  cîteodată dezamăgirile tre acceptate ca fact.

     crede-ai tu or n-ai crede-n mistică, fie de cuviința ta. eu însă sînt încă indecis, ce soi de mistică e asta.

     vin eu deci din sat, după o lună de stat acolo, iar fiecare-ar trebui să știe la cît de singur rămîi și la cît de tentat ești în ispite de oricare soi. nebuneala din orașu ăsta m-o doborît și, după vr-o două zile de beție ș greață/mahmureală, tind să văd (fiind ș azi oleacă beat) cît farmec e-n tot orașu ăsta. petrecut astăzi umblînd prin oraș, iar spre seară, obosit, mergînd în rutieră, văd o fată cu care mă sărutam vro doi ani în urmă, voioasă de caracter. îi arăt că poate-ar vrea să ieșim la o plimbare, la care ea nu răspunde, poate din cauza că nu a înțeles, ori că merge spre un alt iubit, oricum mă resemnez,. weh. mai continuă drumu, am fumat niște iarbă și îmi simt anxietatea, mai coboară niște oameni și,.. mă uit, pe scaunu din spatele ei stă o alta, care-am sărutat-o, vro patru ani în urmă. era cu un băiat, iar eu, cu jointu-n geantă, și oleacă de-alcool în cap, nu știu cum s-o salut și pe ea, că, n-ar fi frumos.. mai spre stația mea îi zic băiatului: ia cheam-o pe domnișoara aia. el mirat mă privește, ea tot, mirați ambii.. cu ăștia am schimbat și-o frază. am ieșit voios, îmi pare așa ridicolă situația.
     pe drum spre rutiera asta, mergeam prin curți și mă dureau tălpile de la asfalt, trecuse ș-o pisică neagră , drept pe drumu din față, și o cotisem printr-un parc, pe cărări. 

https://www.facebook.com/Atelier-de-ceramic%C4%83-803760836345828/

urăsc evidențierea materialismului uman, adică zilele cînd femeile îmbracă rochii frumoase și postează poze, ș bărbații care umblă aiuriți de duhoarea primăverii. aș zice că vreu să beu, cu toate că încerc să demotivez dorința, să o acopăr ș să o stagnez. nuș cum mi-o apărut dorința de-a lua heroină, periculoase îs emoțiile astea, care te ghidează în glodăraie ș îț încălcește mintea. totuș distrugerea corpului meu o avut un oarecare efect, ș timpu.. era ș timpu. ca să crești, tre să-nțelegi că ești jos, cît de jos,.. însă am căzut prea jos, decăzut. vremea nu iartă.
urăsc colectivu ăsta de oameni, că, omu o devenit o ființă care nu poate trăi singur și asta-i o idee care pretutindeni e răspîndită, cu fiecare zîmbet, glumă, cuvînt, acțiune. urăsc că nu mai vreau detașare, că nu o vreau în aceeași măsură cum înainte. să zic că nu-i de mirare toate ce se-ntîmplă în spațiu ăsta, că toate astea, nu-s degradare, aicea, în orașu ista, în ochii majorității oamenilor, n-o existat cultură și dezvoltare. sigur că toate scrise îs o utopie și la sigur o viziune greșită.
urăsc să mă simt atît de bătrîn, și să-i privesc pe toți de sus, așa fac și o fac bine. am ajuns la punctul în care mi-aș urî viața, în care aș renega viața mea, însă nu acum. aș vrea să fiu satisfăcut de ce mă-nconjoară și de ce se întîmplă și de cum mă simt. aș vrea o liniște și claritate. o simplitate. nu zic că n-o am, într-o oarecare măsură mă satisface, .. în măsura în care nu mă gîndesc prea mult la toate. 

scurtă poezie existențialistă.
are ș asta o cauză..,
faptu că am căzut pînă la cea mai umilă determinare a cuvîntului "om",
m-o făcut să înțeleg contingentu de oameni ce mă înconjoară,
și-o apărut aspra dorință de-a evada, din împrejurimile astea de glod, 
însă nu poți să negi ce ai fost.

aș fi vrut să mă știi, cum mă știe vînzătoarea din magazinu de lîngă casă

cîn mă uit la și-am înregistrat îmi vine să rîd în hohote or s beu.
ș-apoi am observat cum mă traje la băut ș la băut. un mare paradox.

odată ce dai voie sentimentului de ură și, răului, să între-n viața ta, ..devii om.

unul din oamenii care se văd plimbîndu-se cu-ai lor copii.

întîi încep a urî lucruri, starea asta evoluează precum canceru, se infiltrează pe ne-așteptate și se pronunță aspru și brusc, încît nu-ți oferă șansa de-a o percepe. 

viața asta m-o stricat.

cum scutură vîntu de primăvară cireșii,

și ridică petalele-n sus, 

către fereastra din care fumez,

creînd senzația că ninge, într-o avalanșă

pe lîngă tot ce-i verde, mai există și alb.

mă ridică și spulberă-n valurile unui rîu, 

pe malul căruia se odihnește copilăria mea,

un rîu pe-a cărui ape plutesc, limpede,

fragmente albe furate de gînd,

și se izbește de piatră, tot ceea ce sînt.

dezamăgirea față de oamenii de-aproape continuă, rînd pe rînd.

tot mă gîndeam, sînt eu nu-normal ori ceilalți sînt.. ?!

trezit sînt pe ne-așteptate. bere este.
am mers pînă undeva și-apoi-înapoi.
hai să privim viața ca un obiect care-l
poți modifica cum vrei și cum știi mai bine.
să mă joc cu viața cum vreau.
ce-aș putea face interesant, un fel de challenge,
de ce nu?

era un gînd de undeva aflat , care spunea că nu se merită grabă în viață,
toate ce se-ntîmplă sînt potrivite ție, locul unde te afli, mîncarea care-o mănînci,
oamenii pe care-i vezi, stările pe care le simți și toate altele,..
dacă mă simt singur, ar trebui să am răbdare, pînă la un anumit moment, în care,..
realizez că tre să mă schimb și că nu știu cum, probabil toți o au. nedumerirea asta.
- am privit o dramă ș m-o pus pe gînduri. nu-mi plac dramele.
alteori s-ar spune că tre să acționezi îndată ce percepi că lucrurile nu stau bine,
nu-ți place patul în care te-ai trezit, sari din el, culcăte-n altu, dormi pe jos..
să zic că n-am gustat din mulțimea de perspective, nu,.. dar nu din toate.
și întotdeauna apărea sentimentul straniu de neajuns, .. de incomod.
- mai fumez cîte-o țigară dimineața, de ceva timp dorm cu zilele.
o oarecare ironie-i viața asta, îmi joacă teatru des ș eu nu umblu la spectacole.
sentimentul acela de satisfacție care-l ai, cînd evadezi din normal și începi ..
a umbla pe dealuri, ori a asculta muzică la volum, a bea vin, chiar și a fi melancolic..
a-ți aminti de trecut ori a-ți tulbura viața cu orice diversitate irelevantă.
- m-am pus pe lenevit ș-așa am stat toată iarna (aproape toată).
nu știu ce perspective și viziuni au alții din generația mea, de vîrsta mea +/-,
sînt ș de-aiștea care nu-ș văd viitoru limpede, toți o trecut ș poate mai trec prin asta,
cîteodată ești statornic, ferm. alteori - nelămurit.. pînă îți găsești un job, un pat, o farfurie..
peste timpul ce trece, uiți de hainele uzate - de amintirile irosite în atîtea gîndire..
ce dilemă e schimbarea asta a omului, niciodată n-aș vrea s-o percep.

în ultimele 3 săptămîni.
din toți banii cîștigați cu nervi ș oboseală. într-o cameră de hotel în care, adormeam aievea,greu.
cu gîndul la tine și imagini care-mi trezeau bucurie și un fel de voioșie, și cu toate celelalte,
înainte de-aceste trei săptămîni, credeam c-o să ajung într-o altfel de situație.
în orice caz, nu mă așteptam la așa o decepție. nu că n-ar fi și situația asta o lecție..
știu de ceva timp că toate decurg într-așa un mod de inimaginabil, poate aveam așteptări?..
wah. nu cred că e chiar potrivită spontanietatea asta. n-aș vrea să fie/să fiu, aici.
cu a doua chitară stricată ș fără bani,țigări, într-o situație neclară cu fata de care-mi place,
vreau să plec, da.. de ce?! poate mă liniștesc acolo cu împrejurările alea și toate care nu-s aici.
am observat cît de mult sînt influențat/manipulat de simple cuvinte și idei. wah.
cît eram singur, poate eram mai puternic? în orice caz mai stabil, iar frumuseți și satisfacții,
chiar fiind ele ș de alt soi, oricum predominau.. că nu trebuia să gîndesc pentru doi și,
spre deosebire de mine, nu trebuia să acord atîta atenție emoțională altui om.
femeia-i o abuză, la sigur, iar dacă e o femeie nelămurită - e imposibilă.
de multișor timp n-am simțit atracție, credeam că am și uitat ce e aia dragoste,..
o relație presupune împărțirea lucrurilor ș gîndurilor.. nu credeam că alții îs așă destrăbălați,
și mă distrează și pe mine.

percepție de laș.//

un oarecare tu, din oricare om ce-mi stă în ochi. fie ăsta un elogiu nenormalității vieții mele ori imposibilității de a-mi liniști niște trăiri și ura. în așa încadrări probabil s-ar potrivi/privit toată relația mea cu oamenii din împrejur. o explicație vagă, un fir .. ,dar logic, psihologicului meu.
noi cu tine, sîntem total opuși, dintr-o lume total opusă. de cînd am început a vorbi, am văzut că ești firavă ș frumoasă, la înfățișare și caracter. ai crescut într-o familie, ești o femeie de treabă. erai genu de om care vroia să mă ajute, indiferent de faptu că te respingeam urît. des mă comportam cu tine pe nedrept. știu. nu ne potrivim defel, noi doi, e irațională o eventuală relație, eu nu-s așa. pe lîngă faptu că-s narcoman, bețiv, emotiv ș tîmpit, am o educație proastă, n-am eu părinți, ai mei îs mai degrabă prieteni decît părinți, n-am eu încredere în oameni, în femei. la cîte le-am cunoscut toate m-au lăsat așa, în felu lor. am făcut multe prostii la vîrsta mea, m-am culcat cu multe, am încercat ș eu să iubesc, am și urît, mă urăsc pentru cine am fost. nu sînt eu omu care îi deprins să ofere multă dragoste și afecțiune. îs liber în privirile mele, îs ok cu diferite chestii care ți-ar părea vulgare ori nesăbuite/urîte/indecente. și îmi mai permit să fiu așa urît la caracter, cu venin să arunc în oameni dragi. am ș eu nebuneala mea, goana asta spre o depărtare, o goană șubredă ș tîmpită. am luat multe droguri și am să mai iau, să zic că am și creieri uscați. n-am să mă schimb pentru cineva decît dacă o să vreau eu. nu vreau să te simți rău de fiecare dată cînd am un stres emoțional, da, din această cauză nu îți scriu cîteodată, des se întîmplă. aș spune că sînt oleacă țicnit, știi, nenormali de ăia care tre să treacă vreo reabilitare psihologică. am văzut ș eu o eventuală relație frumoasă între noi, mi-am închipuit-o. și crede-mă că urmează și o eventuală despărțire, că ea e inevitabilă. întotdeauna. poate nu ți-am mai spus că am de gînd să mor pe la 38, dacă nu mai devreme. nu te-aș minți vreodată și nu am făcut-o. știu eu că ești ș tu complicată, că vrei ceva ce poate nu pot să îți dau, nu totdeauna. și că nu ești așa cum aș vrea eu să fii.. , dar ar fi prea simplu să fie totul după plac. ia și te gîndește ș tu bine, balansează, că .. la sigur sînt bărbați mai buni ca mine, mai apropiați percepției tale și lumii din care ai crescut. n-aș vrea să rămîi cu mine din jale or compasiune și, nici nu m-aș supăra dacă mă lași. nu ai ajuns încă acolo, adînc , ca să mă rănești într-atît. - nu era asta o ceartă după care să punem punctu pe i, că ne-am certat de la niște fleacuri de fapt. însă ce-am scris eu aici e felu în care văd eu cum se-ntîmplă toate între noi.

poezie modernă moldacă/moldavă//
s-a gătit sarea tehnică.//
s-a gătit sarea,..
din tot ce-a mai rămas pe trotuare,
nu e cineva să are, .. ori să aibă,
sare, .. unu .. sare și celălalt.
îngheață trotuare..
gheața în oraș se sare.
e deficită, și nu-i soare.

într-un somn neliniștit și posomorît, pe care l-am avut, acu 5 minute în urmă..
visam cum merg spre tine, visez cum îmi ești un țel, o destinație..
și nu fi a dracului așa de tristă! 

dacă tot tre să scriu ceva, o să scriu din însemnări.
#1 - asta e de vro un an și ceva în urmă., :
E ora 4 dimineața. mi-o intrat în gînd o mulțime de amintiri. aș vrea să le uit,
toate legate de tine și, cîte una de altele.. toate legate de fete. aș vrea să plec din oraș
și să savurez din singurătate, că așa aș fi, dacă m-aș privi dintr-o parte. să uit de tine
și să mă bucur de-o floare, și-o frunză.. de soare. nici o fată n-o fost prietena mea, poate
mai mai mult ca tine, nici una nu m-a cuprins din dragoste , că e tot subiectivă tema asta,vreau să zic
n-am avut relații serioase reciproc, poate :
am rămas tot singur și n-a ajuns nimenea într-atît de adînc, înlăuntru meu.
(side two)
Aș vrea să fiu mai dur la toate astea,..
acum, că tot nu am pe nimeni.. sunt nimic. nici pe mine nu mă vreau
om mare, cu suflet mic. mă îmbăt de zi cu zi, și de m-ai vedea așa..
nici eu nu mp ălac, dar între excesuri de ură.. mai plîng.
vrreau să zic: cîtă dragoste bag în fiecare, instant. mă dedic.
alergam, beat, trezit, amețit de o boală, ori simplu, cu un gînd voinic.
de m-aș vedea eu atuncea mi-aș zice, băi, ești un tîmpit.
cî acuma, cum sunt după toate.. și cît e de greu, să mă dezic.

#2
nu credeam că vreodată, dar chiar și după atîta timp
aș mai vrea să te văd, zîmbind.
acum la așa oră tîrzie, mă bucur și, mai scriu.
vreau să știu ce faci și nu e ora cînd mi-e dor de tine.

#3 adunătură..
curăță sîngele, curăță sufletul
și uite în iochii celui drag.
....
you got my heart right into your hands
wont you let me, let me be your man
.....
put my evil in chain.
put my evil in cage.
turn the light down.
and forget his name.

THAT DRAMA IS MINE
THIS DRAMA I LIVE

ar fi nais oamenii să-ntinerească și,
ultima clasă făcută, să fie prima,..

dar, îmbătrînim.