probabil oboselile pe care le-aveam, îș au rădăcini în ce-am făcut în zilele precedente.

astăzi, fiind și un eveniment în centrul orașului, legat de ciclism și ce-mi place mie,.. am refuzat să merg, reiterînd planurile pentru o duminică frumoasă. cu toate că planurile astea m-au făcut să mă simt șubred în a le împlini, totuși, după-i ce-am fixat roata, am pornit spre aventuri. 

într-un final, după ce-am lucrat puțin la atelier, și pornind dejai spre trușeni, și trecînd peste vreo patru kilometri de drum într-atît de rău, că dacă purtaseși niște ouă în geantă, făceai omletă, am totuș ajuns să discutăm puțin cu Horia și Nata, și-apoi înapoi spre oraș, venind epuizat și flămînd, și totuși satisfăcîndu-mi cererile necesare. 

mai aveam în plan să rezolv cu geamul, o chestie care implica nevoia de-ajutor de-al unui prieten. și fiind așai obosit, și intuind o eventuală soluție, veniseși prietenul meu, cu o mulțime de-a băutură, prietena lui, și cîinele. și-o mulțime de-a mîncare. și-am amînat pentru mîine. abia acum au plecat ei spre casă cu un taxiu, iar eu rămînînd cu oboseala și toate gîndurile alea.

îmi este greu să găsesc comparații și abordări adecvate față de ce-o fo în ultimele zile, fiindcă atît tartamîș n-o mai fost de demult.

 cum era fraza aia, e mai bogat cel ce are dorințe mai domoale, și fraza aia, apreciezi lucrurile care le ai, cînd le pierzi, că-i despre electricitate toată vorba aici. cine-ar spune.. dar în ziua de azi, fără electricitate e jopa. iac-așa ș-am umblat eu fără electricitate acasă, cît era frig, prin ospeții, patru zile, și-abia acum s-a rezolvat. și încă cum s-a.. și cît îs de fericit. tucmai o ardoare de bucurie izvorăște-n lăuntricu meu. și, cum spuneam azi dimineață, trezindu-mă la niște prieteni acasă, că dacă se rezolvă, pornesc căminu ca să-ncălzească casa și să stau în chiloți, și iată aștept să-ncălzească casa, să stau în chiloți, și să beu bere. :D

ș după ce rezolvi problemele ce țin de o viață cît de cît decentă, poț să te-ntorci la celelalte existențiale

și revenind la acele contemplărilor, e trist cînd n-ai cui să-ți reverși sufletul și să simți un feedback, că n-aș crede în ruptul capului că sunt oameni care n-ar avea remușcări. îmi amintesc de Andrei acum, anume-n cazul dat, el fiind foarte vorbăreț și probabil, fiindcă cînd am fost la el, trăia în maniera vieții unui pribeag, luminîndu-și casa cu lumănări, și gătind mîncare la foc cu lemne, mă impuneam să-i ascult și dolianțele și subiectele de pe-alături care le aborda.. 

eu nu știu de perceperea altora, însă cred că sunt oameni care-și au o întruchipare a idealității, ori un ideal spre care tind să devină, și-i asta o jumătate din speranța mea spre a avea o încredere în oameni și o nădejde-ntr-o tendință că va fi lumea mai lume, și oamenii mai oameni. 

 am numai-ce venit de la cimitir, mergînd odată la ora unșpe, ș-apoi pe la unu. plimbat cu bunelu, și-am mai vorbit cît mergeam spre mormîntul prietenului lui, iar împrejur totul era în adulmec de liliac. de dată asta n-am mai căzut, și am reușit să-mi fac o listă referitor la o bicicletă care tre reparată/restabilită. și-am rîs cu nanu Ghena, și-o fost, pîn acu, o zi frumoasă.

înainte de-a porni spre cimitir, am fo și ne-am plimbat cu hvostic, și el așa voios, cu toate că ieri era-n depresie. și nici nu mîncase.ș-am găsit o gentuță de brîu, cărei o să-i găsesc întrebuințare.

și nu e rușine să te simți rău, și să ceri ajutor.

un cîntec de suicid, și sună bine. totuși oamenii n-au tendința să ajute pe cel de-aproape, și-și trăiesc viața în continuu.

 cu fiecare decizie întemeiată, trage un aer adînc în piept

and what a day is the day you want to die, but happy

caroce, tăt îi bine cu căzăturile alea, n-am rupt niciun nimic, dar ș-am fost prin oraș spre lucru, ș-am lucrat, ce-i un wow pentru însumi. ș-apoi dupăi,.. mi-am luat azi o zi liberă și m-am cam încălcit, iarăș, după cum se pare, că-s băiat din bucluc, da nu din cuib de cocostîrc, și tot nu puteam adormi. și s-a ajuns la a pune muzică pe boxe, întîi cevai dramatic, și dîndu-mi seama de cît de ridicol e să mă gruzesc, căci sunt două opțiuni în a petrece timpul mahmur, m-am apucat de hardcore, și pînăicînd merge alternosfera. ș-am învățat un cîntecel de ei azi dimineaț. tre un butonaș de off/on. 

cum spunea Andrei, cînd nu bei, parcă începe-a te durea pe ici pe colo, și-i cam așa și la mine, și mă enervează chestia!

mi-am pus dileme la care cred că ar trebui să-mi delimitez nițel timp, ca să le chibzuiesc și îs atît de adînci că îmi pare greu să implementez schimbări. 

aei ș caroce, am căzut primă oară că aveam chitara-n spate și încercînd să trec peste niște drum rău, și ridicîndu-mă pe pedale, s-a aninat chiatara de scaun, ș-am pierdut balanța. iar în oara-doua, încercam să întrec un camion care s-a oprit să cotească peste bandă, spre stînga, ș-am încercat să trec de el mergînd pe-acostament, ș-am lunecat pe praf. ultimă oară îmi pare mie c-o fost mai distractiv, reieșind din faptul că prima cădere a fost în noapte tîrzie cînd plecam de-acasă, fiindcă a venit tăticu, și eram băut, și am pornit de-acasă ca să nu se-ntîmple certuri dimineață, și avînd în buzunarul chitării mere și o bancă de gustoșenii, pe care le-am pierdut cînd am căzut, (stai c-am pierdut firul frazei, care-o vroiam cea mai lungă frază din context), și pornind dimineață spre cimitir, și zărind toate bunătățile alea tăvălite pe valea în care-am căzut, și ridicîndule, și ducîndu-le repejor spre găzdașii mei, am ajuns la ai vedea pe bunei și părinți, strînși frumușei la cimitir. desigur că erau toți tare uimiți. ș-am băut cîtevai păhărele, iar despre cum a decurs, am scris anterior. și iată plecînd am și nimerit în dilema aia strădală, care implica camionul și căderea. 

dacă-i să mai fac niște abordări referitor la accidentele cu bicicleta, e important să menționez că tre să te-nveți să îți grupezi corpul într-așa un fel ca să eviți traumele grave, gen să nu-ntinzi mîinile-nspre direcția căderii, ci să cazi pe coapse, umeri, ghenunchi, și chestia aia care se află între ele, cărei denumiri am uitat-o. desigur că depinde de, pe ce fel de teren ești norocos să cazi, :D, totuși îs mai trainice încheieturile corpului, decît extremitățile lui. cred că lucrează aici pravila coconului. și-i numaidecît important să nu pornești din start după cădere, iar cu ocazia potrivită, să inspectezi și bicicletu, .. o zis expertu din mine :D.

și-mi pare bine că sună muzica-n boxe, și suntem într-o inamicitate cu boxele, și mă atacă sunetele.

az toată ziua eram somnoros și puțin obosit, și nuș cum, încercînd să adorm, nu mă fura somnu, și-abia acum o oră-n urmă am ațipit pe 20 min. și gaata! mzfk! dar deja-s epuizat că nici să mă-nervez nu pot. 

am mîncat vro 7 litri de supă și mă tot nu pot sătura. iat-așa și stăi la ora unu noaptea cu gîndu la o eventuală mîncărică de gătit :D 

 https://www.youtube.com/watch?v=UQQYLV9ir5A

dupăi ce-am avut tîmpeniile alea, am totuș plecat să lucrez, și-a mai apărut stres peste tot, și m-ai că n-am fost lovit de mașini, două ori pe-o zi. și am băut bere, dup-aia, și nu mă tot pot liniști.

lupul luptă pe pășune, după oi, nu dupăi prune

luptă lupul pe poiană, după capre, nu banane.

 eu nu știu, și știu îi că-s beat, ș-am căzut de două ori de pe bici, în ultimele 24 de ore.

ș-am plăns de vro patru ori, fapt de care mă oleacă urăsc. 

singurătatea care-am trăit-o cîtevai zile, mă ucide, ș-o urăsc și pe ea, cum te urăsc și pe tine, și-ar deveni toatele cele scrise aici o ură pe care încerc s-o degajez.

ce bine e că-i nițel muzicuță, și-am căzut de două ori pe partea stîngă.

am văzut umilitatea cînd fiind la cimitir și stînd în spatele părinților, pentru c-o venit și tăticu și mămica, și mergeau împreună discutînd, am oprit ș-am plîns, și ăn genere plîng în ultimul timp foarte des. observînd niște emoții atribuite omeniei. cum spunea Kafka, ne aflăm într-o mascaradă în care-am uitat să-mi potrivesc o mască.

mi-am dat seama că unicii prieteni sunt oameni de 45-50 ani și mă pune toată chestia asta pe gînduri.

am încercat să le lămuresc, părinților, despre tristețea mea, ș-au avut o reacție de renegare care m-a făcut să fug de-acolo, ș-apoi am mai căzut odată, și venind acasă mă gîndeam numai la chitară și muzică, motiv pentru care-am frecato de-acasă spre unde era chitara mea.

https://www.youtube.com/watch?v=PNbBDrceCy8

https://www.youtube.com/watch?v=SDJDJZchW1U

https://www.youtube.com/watch?v=SLQgHY11IeI