cu fiecare decizie întemeiată, trage un aer adînc în piept

and what a day is the day you want to die, but happy

caroce, tăt îi bine cu căzăturile alea, n-am rupt niciun nimic, dar ș-am fost prin oraș spre lucru, ș-am lucrat, ce-i un wow pentru însumi. ș-apoi dupăi,.. mi-am luat azi o zi liberă și m-am cam încălcit, iarăș, după cum se pare, că-s băiat din bucluc, da nu din cuib de cocostîrc, și tot nu puteam adormi. și s-a ajuns la a pune muzică pe boxe, întîi cevai dramatic, și dîndu-mi seama de cît de ridicol e să mă gruzesc, căci sunt două opțiuni în a petrece timpul mahmur, m-am apucat de hardcore, și pînăicînd merge alternosfera. ș-am învățat un cîntecel de ei azi dimineaț. tre un butonaș de off/on. 

cum spunea Andrei, cînd nu bei, parcă începe-a te durea pe ici pe colo, și-i cam așa și la mine, și mă enervează chestia!

mi-am pus dileme la care cred că ar trebui să-mi delimitez nițel timp, ca să le chibzuiesc și îs atît de adînci că îmi pare greu să implementez schimbări. 

aei ș caroce, am căzut primă oară că aveam chitara-n spate și încercînd să trec peste niște drum rău, și ridicîndu-mă pe pedale, s-a aninat chiatara de scaun, ș-am pierdut balanța. iar în oara-doua, încercam să întrec un camion care s-a oprit să cotească peste bandă, spre stînga, ș-am încercat să trec de el mergînd pe-acostament, ș-am lunecat pe praf. ultimă oară îmi pare mie c-o fost mai distractiv, reieșind din faptul că prima cădere a fost în noapte tîrzie cînd plecam de-acasă, fiindcă a venit tăticu, și eram băut, și am pornit de-acasă ca să nu se-ntîmple certuri dimineață, și avînd în buzunarul chitării mere și o bancă de gustoșenii, pe care le-am pierdut cînd am căzut, (stai c-am pierdut firul frazei, care-o vroiam cea mai lungă frază din context), și pornind dimineață spre cimitir, și zărind toate bunătățile alea tăvălite pe valea în care-am căzut, și ridicîndule, și ducîndu-le repejor spre găzdașii mei, am ajuns la ai vedea pe bunei și părinți, strînși frumușei la cimitir. desigur că erau toți tare uimiți. ș-am băut cîtevai păhărele, iar despre cum a decurs, am scris anterior. și iată plecînd am și nimerit în dilema aia strădală, care implica camionul și căderea. 

dacă-i să mai fac niște abordări referitor la accidentele cu bicicleta, e important să menționez că tre să te-nveți să îți grupezi corpul într-așa un fel ca să eviți traumele grave, gen să nu-ntinzi mîinile-nspre direcția căderii, ci să cazi pe coapse, umeri, ghenunchi, și chestia aia care se află între ele, cărei denumiri am uitat-o. desigur că depinde de, pe ce fel de teren ești norocos să cazi, :D, totuși îs mai trainice încheieturile corpului, decît extremitățile lui. cred că lucrează aici pravila coconului. și-i numaidecît important să nu pornești din start după cădere, iar cu ocazia potrivită, să inspectezi și bicicletu, .. o zis expertu din mine :D.

și-mi pare bine că sună muzica-n boxe, și suntem într-o inamicitate cu boxele, și mă atacă sunetele.

az toată ziua eram somnoros și puțin obosit, și nuș cum, încercînd să adorm, nu mă fura somnu, și-abia acum o oră-n urmă am ațipit pe 20 min. și gaata! mzfk! dar deja-s epuizat că nici să mă-nervez nu pot. 

am mîncat vro 7 litri de supă și mă tot nu pot sătura. iat-așa și stăi la ora unu noaptea cu gîndu la o eventuală mîncărică de gătit :D