cum era fraza aia, e mai bogat cel ce are dorințe mai domoale, și fraza aia, apreciezi lucrurile care le ai, cînd le pierzi, că-i despre electricitate toată vorba aici. cine-ar spune.. dar în ziua de azi, fără electricitate e jopa. iac-așa ș-am umblat eu fără electricitate acasă, cît era frig, prin ospeții, patru zile, și-abia acum s-a rezolvat. și încă cum s-a.. și cît îs de fericit. tucmai o ardoare de bucurie izvorăște-n lăuntricu meu. și, cum spuneam azi dimineață, trezindu-mă la niște prieteni acasă, că dacă se rezolvă, pornesc căminu ca să-ncălzească casa și să stau în chiloți, și iată aștept să-ncălzească casa, să stau în chiloți, și să beu bere. :D

ș după ce rezolvi problemele ce țin de o viață cît de cît decentă, poț să te-ntorci la celelalte existențiale

și revenind la acele contemplărilor, e trist cînd n-ai cui să-ți reverși sufletul și să simți un feedback, că n-aș crede în ruptul capului că sunt oameni care n-ar avea remușcări. îmi amintesc de Andrei acum, anume-n cazul dat, el fiind foarte vorbăreț și probabil, fiindcă cînd am fost la el, trăia în maniera vieții unui pribeag, luminîndu-și casa cu lumănări, și gătind mîncare la foc cu lemne, mă impuneam să-i ascult și dolianțele și subiectele de pe-alături care le aborda.. 

eu nu știu de perceperea altora, însă cred că sunt oameni care-și au o întruchipare a idealității, ori un ideal spre care tind să devină, și-i asta o jumătate din speranța mea spre a avea o încredere în oameni și o nădejde-ntr-o tendință că va fi lumea mai lume, și oamenii mai oameni.