e dimineață, fac macaroane, adică,.. spaghetti, ca să fiu și eu în rînd cu lumea, și, ce-am mai învățat de la ăștia care au gusturi mai rafinate, e că n-ar fi rău să-i adaugi și niște oregano, iar după destul timpușor petrecut pe hrișcă goală, ajung iată să fac spaghetti cu oregano și sos de roșii desinestătător,.. (că n-am mai gătit macaroane de-astea făr de persoana care mi le-a și introdus).., iar ca să nu fie plictis, (e defapt o idee spontană dintr-un chestionar recent tradus) îmi propun să-i pun și alte condimente, gen.. sare?!,.. căci în acel chestionar, se întreba: ce-i făcut pentru primă-dată ultima oară?//  și uite-aș fi-n stare să spun, (doar sper să nu mi se strice mîncarea cît scriu aici) că în această frumoasă zi de martie, întîia zi,.. întîia oară, .. macaroane cu ierbușoară.

mi-este pur și simplu interesant, că traduceam aicea niște texte, și-am ajuns să mă muncesc vro 5 minute cu un proverb:  "Either talk as is your suit, or you bear it as is your talk."
unicul mod în care am vorbit urît ...este maniera.
 ieri tot am avut o criză nervoasă, n-am dormit decît vro 3-4 ore.
 voiam să-mi iau mult mult alcool, și să nu ies vro săptămînă din casă. hah. 
mă gîndeam să mai scriu cevai despre citat și femei, da dă-le dracului.

în toate celelalte, am avut niște timp foarte fain, desigur cu niște mahmureli și simț de vinovăție, dar cu istorii foarte faine, în care-am umblat prin oraș, stat pe-acasă, cîntat binișor, discutat despre viață, cu unu dintre oamenii care m-o marcat enorm de mult. nu știu de ce, însă copii, încep a mă iubi din start. într-o dimineață, după o primă întrevedere (beție) cu neneacu, am apucat chitara, și-o început a bîrnîi așa ritmuri, care mă copleșeau, precum unele dintre cele mai fericite dimineți, ori seri, căci ziua, e-o transpunere dintre a te naște și-a muri, și dacă nu vă regăsiți și voi în niște păsări pheonix, atunci nu mai ajungeți la starea descrisă. am reușit să-mi fixez strunele mai jos, să împrumut o baterie portabilă, că intenționez să cînt prin oraș, să cînt cu niș oameni, pe-ici, pe-acolo, și-apropo, adri, un bun prieten, face progrese bune în muzică,.. m-am regăsit într-o situație destul de interesantă, căci, avînd niște treabă pe la telecentru, am și trecut pe la ai mei, să-i văd, și-am luat o lucrare de la ei ș-o bancă de compot, și-n aceiași seară, i-am dat-o drept dar, surorii lui adri, iar apoi o altă copie, a unei lucrări, verișoarei mele, care desigur o fost puțin entuziasmată de abstractu ăla, dar o păstrat-o. hah.., și uite că vine-ntro zi un prieten, și-mi aduce o chitară, zicînd că ar vrea să fie a mea. am și vorbit despre a procura un grif, pentru o alta, care-i stricată și stă acasă, drept poliță. am început a-mi cumpăra tutun, și în ultimele ori, după beții, mă regăseam cu tutun de doar vro 5-10 țigări, știind c-am dat aproape tot, băieților.
aș vrea enorm de mult să finisez cîtevai lucrări, care le am pe-aici, și care-mi plac la nebunie.
avuseși o situație interesantă, fiind în ospeție, la niș prieteni, și în decurs cît analizam și discutam despre lucrările lor, deveneam tot mai entuziasmat și mai entuziasmat. apoi m-am tîrîit prin ploaie și zăpadă, pîn acasă, iar acu, cevai timp, am dat buznă pe la ei, la mijloc de noapte, făr sunet, beat, iar ei m-au și primit.
ascult Missisipi Fred Mc Dowell, și e chiar potrivit blues-u ista, pentru cum mă simt.
urmează să ascult cei 13-e gb de muzică care le-am înscris în drunk.feb.2, deoarece, spre marele meu entuziasm, în acest februarie, mai am un folder cu înregistrări. mi-am și făcut curat, pe-acolo, lăsat ce-i mai bun, cu toate că n-am ascultat minuțios. 

* mai mult, chitări eu n-am să stric. * o zis un bețiv, de-al de mine, ș-o băgat-o ca stare, și las-că o înțelege lumea ce vrea. de-atunci o trecut cevai zile, dar ce zile!  cînd merg prin oraș, ba vesel, ba enervat, c-o înfățișare cred, puțin atrăgătoare și interesantă, arătînd a unu pierdut și murdar, că de cevai timp, așa am devenit și prin interior,.. îmi apar cîteodată revelații la trecut, și la ce n-ar fi trebui făcut. de două zile, s-a reivit permanenta prezență a gîndului la ea, și mai c-aș jura acum, pe mormîntul meu, că o fost cîtevai zile-n care eram total deposedat de amărăciunea iubirii pierdute. ș-o stîrnit în mine-o ură, o forță dintre alea care te duc orbește, ori cu degetele pe tastatură, ori spre pahar, dar cu un singur scop, de-a exploda și de-a scăpa de jyzzu-u ista. e totuși o mare dramă, iubirea care nu își are final// n-alte cuvinte, iubire-n care simți că mai ai ceva de spus.
 totuși o trecut niște timp, în care încercam să rezum firul gîndurilor la ideea că așa e, mi-am și lămurit-o că, era o iubire-n care-am iubit prostește, orbește, cu indiferență decît față de sentimentul ăsta, că nu am remarcat momentul în care toate-au luat-o razna de-a binelea (răulea), și că am avut frica de-a cere ( frică, care și-acum îmi pare destul de etică, din cauza că le pune pe toate la punct,.. ), că într-un final, am mers pe căi diferite,.. și unde-i finalu?,. probabil, dac-aș mai sta pe gînduri, ca să-mi tot amintesc argumentele care le-aveam, în dialogu interior, alea care mă calmau și detașau de emoții, aș mai scrie cîtevai.
astăzi, mergînd pe drum, tot pe la botanica pe-acolo, mi-amintiseși, de-o călătorie recentă, pe-acolo, și trecînd pe viaduc, pe lîngă niște case enorme-n construcții, le-am zis băieților: n-ar fi rău dac-ar cădea, că trăiește fostă-mea pe-aici. n-am pus picior pe la botanica de aproape jumate de an. iar cînd îmi mai apăreau gînduri la fostă-mea, parcă băgam degete-n priză. și uite-așa vin eu acasă, și-i văd mesajul pe desktopu ista,.. instant m-am ridicat, mi-am aprins o țigară, i-am scris unui prieten care intenționa să treacă, ne-am înțeles, apoi doar m-am băgat peste celălalt mesaj,.. am încercat, ba chiar mi-a reușit, să fiu calm, să închei discuția cu o ignoranță-n excesiv, probabil, căci erau vro 3-4 replici pe-acolo, însă tot n-am mai rezistat să-i arunc niște mesaje tăioase, după ce-o și plecat băietu ăla.
n-aș spune că mă arde vina, pentru că i-am răspuns așa, însă o reapărut a dracului de dor!
e cumvai bine că-s atîtea cuvinte similare dragostei. ce-i pentru tine-o dragoste, pentru altu poate fi relație, iubire, întîlniri amoroase, just fucking, și cred că ar fi bine să se discute, din timp în timp despre cine și ce priorități își pune, just to know whom and which way is going.
unu din argumentele care le mai țin minte, de cînd am reînceput să ne vedem, era că ar fi vrut să devină mai bună, și că-i complăcuse viziunea mea de femeie/ demnitate feminină. cam la asta mă și refeream, zicînd că femeile nu știu a fi femei, iar băieții - bărbați. atunci, dacă citești asta, să știi că era o mare prostie să ții toate astea ascuns../ iubire și minciuni o fost toate astea! cu toate că sînt foarte tentat să nu scriu asta.

femei ce nu stiu a fi femei, si baieti ce nu stiu a fi barbati//

im fine,.. you know,..
imA tryin,..A get real

mai mult chitări eu n-am să mai stric.

e nouă ș jumate, și-am reușit să beu multișor astăzi, cu toate c-am ajuns acasă destul de-n stare echilibrată. reușind încă să cînt vro două ceasuri, n-ainte să plec în ospeție, și uite venind de-acolo, m-o apucat o dorință de-ai scrie lu fostă-mea, pe care-o tot țin în lanțuri. și mă gîndesc iac, c-aș mai cînta, cu toate că e tîrzior, și-s cam obosit. am avut totuși ocazia să citesc puțin cu verișoară-mea, iar, propunîndu-i să-i verificăm romîna și engleza, și ea supărîndu-se, și fugind în baie, unde s-a închis, apoi, a devenit destul de interesată, fiind ăsta totuși un moft,.. copilăresc de-al ei. mă simt totuși cumvai tulburat, de parcă nu mi-aș găsi loc, și ar persista un deranj, precum ar fi o încordare involuntară a mușchilor. și e cam ewh, treaba asta.
astăzi totuși chitara-mi era mai predispusă-n a o atinge și-i a reda note, darăși, cu toate asteai, n-am mai avu ocazia să improvizez cîntecul ăsta .
persistă totuși un weak kinda feeling, care m-ar face și acum să merg, și să mai iau bere!, însă încerc să mă  conving că e de-ajuns pentru astăzi. tîmpită stare. 

ieri m-am cam emoționat, cum se-ntîmplă cînd beu singurel, și, cu faptu că vecinii m-au rugat să nu cînt după opt seara, probabil nu le plac încărcăturile de note, și-am mai scris din tîmpeniile ce mi-o venit prin minte, și care, cu mare nădejde, sper să le uit, ori, măcar să mă abțin de a le scrie. uite că tot pe la al treilea pahar, mi-o venit indispensabil, intriganta idee de-a returna o carte, care i-aș fi oferit-o fostei profesoare de română. zis și făcut.. acu, e opt dimineața, și jumate de oră-n urmă, i-am și scris profesoarei.. un mesaj. mă gîndeam c-aș trece pe la liceu, iar înainte de-asta, mă mai gîndeam că ar fi fain dac-aș veni la vre-o întîlnire cu absolvenții, wuh ce prostie.
în orice caz, e dimineață, și ieri o nins, și-o fost o zi cam proastă, căci umblaseși cu picioarele ude, prin oraș, și intrînd într-un bar, și dînd de un prieten, n-am stat decît vro 15 minute, și-am plecat spre casă.
am tras o fugă după bere, și cred c-o să bag niște note, matinale. ș-apoi în oraș. e 13-pe. și sper să se-ncălzească afară, ca să pot ieși spre nuș-unde să cînt, pentru public.
am mai stat ieri, binișor și-ascultînd un cîntec care mă cam enervează deja, și,.. mai că-l știu pe de rost, mă tot bungheam în lucrarea care-i pusă pe molbert, la moment. îs niște umeri de femeie în bleu. și tre s-o finisez. și cred că i-am și găsit conceptul, însă nu mă apuc, iaca. pe lîngă asta, tre să mai găsesc carton, că, prin multele nefinisate, mi-o apărut și o idee interesantă de-a picta o femeie goală, în maniera lu kerouac, ptfu.. pollock.
tre să mai trec pe la bunei, că mi-o reproșat bunica, într-un delicat mod, cum că,.. să nu uit de ei. totuși cu toată tîrîiala asta, prin oraș, nu mai reușesc să cînt eu. și ăsta era un mare motiv, din a cărei cauză refuz să iau un servici full time. era și-un timp, cevai luni în urmă, cînd se cocea ideea de-a mă face muzician, în interioru-mi. și-n sensul ăsta foarte mulți, ba chiar aproape toți contrapuneau argumente, în folosu de-a deveni unu ca alții. well, de fapt toată viața avuseși așa tîmpenii, și dintre prima, probabil prin clasa a 5-a or 6-a, cînd am întîrziat la ora de engleză și cum am dat buzna în clasa aia, cu păru ciufulit, și nepieptănat, și profa mi-o aruncat reproșu, gen: ce-i cu părul tău, de parc-ai avea un cuib de păsări în cap. poate se manifestase și înainte, cînd aveam și un spectacol, prin primarele clase, și-am refuzat să mai ies pe *scenă* din cauza că mama o întîrziat. și ce pizdeală am mai primit atunceai. în orice caz, astea trăsături și-o avut o rădăcină, care, se pare c-o dat roadă și, de-atunci știu c-am refuzat să mai merg la frizerii, să umblu cu jeanși cusuți la genunchi, aewh, ce pereche faină aveam, erau cusuți genunchii de sus pîn jos, că se tot rupeau, și aveau bucățele negre și-albastre, de diferite nuanțe. ce mai îndrăgeam perechea aia de pantaloni, și tot bunică-mea, mă enerva cu vorbe de felu: ia ș te piaptă-nă, uite ce păr ciufulit ai, (îmi amintea mult de profă, și ăsta era unicul remediu de-a nu mă enerva pe ea), iau ce pantaloni rupți ai.. cu toate că, de cevai timp observaseși că, femeile nu mă mai privesc cu interes, well, poate sometimes, poate din cauza că port pălărie, fapt care am început să-l remarc implementîndu-se tot mai des prin oamenii din acest oraș. totuși, dacă e la modă, fie ea și la modă,.. însă pălăria mea, e de la străbunelu-meu, și nu o port c-aș vrea să par (și cred că sînt, de fapt) cool, ci mai mult pentru că-i respect amintirea. iar cînd vin acasă, o arunc pe colțu molbertului, și, zîmbesc acu, știind că-mi plac toate micile detalii, de genu ăsta, cum că: pălăria străbunelului, pe molbertu bunelului, în casa tatălui meu, unde nu e duș, și trăiesc eu. și-aș spune, acu, fiind atît de bucuros de înțelegerea acestui fapt, fuck that women who does not give a fuck about me. wîj...
cevai zile-n urmă am dat de-o frază, era cevai despre citit, în felu următor: cititul e o halucinație, căci, tu stai ore-ntregi și te uiți la cerneală incriptată pe foi de lemn, și primești de la asta plăcere, și ai halucinații, well, era cevai de genu. și-acu tind s-o transpun în felu următor: îmi place că scriu, zilnic aproape, primesc și eu de la asta plăcere, ori, măcar am unde-mi băga din gînduri. și-mi place că scriu mult. ewhj. poate, ba chiar sigur, e și asta o încercare de-a evita gînduri tîmpite, căci, destul de mult am încercat să uit, și-ntr-o zi, precis o s-o fac! (( ieri, rezolvînd un test la romînă, în cevai,.. 20 minute, am dat de-o remarcabilă poezie, de Damian I. și probabil aș fi tentat să mai bag cevai căutări pe net, din poezii, din genu ăsta. ewh.))  în orșce caz, în dimineți de-astea, aș vrea să mă regăsesc cu multă bere, și, stînd lîngă amplificatorul ăsta, care-mi tot cîntă melodii de-amor, de-ale vieții, ori de-orșicare, și mă tot aduce spre mare meleag al plăcerii.

din disperate încercări, fiind puțin turmentat de alcool, încercaseși, să mai acaparez din amintiri care mi se atribuie, și, de mai cevai timp, îmi tot afirmam că n-ar exista o dragoste mai mare decît aia din pricina cărei sufer acum. este undevai, pe pc-ul meu, o încercare de-a înscrie din ultimul jam, care-o fo destul de reușit, însă înregistrarea aia, își are maniera și sunetul, cu mult mai potrivit, după părerea mea. și, uite că nu îndrăzniseși încă să reproduc acel ritm, și acel feeling.
tot astăzi, aveam tîmpita impresie, că nu mi-ar ajunge alcool, cu toate că avuseși un litru jumate de vin, pe spate. și, cum o fo scris în poezia care-am încercat s-o dezmeticesc:
Flăcări am luat în spate
m-am legat cu ele bine,
dar păcatele cu toate
scai se țin și-acum de mine.
totuși, avuseși cevai timp, de-acu cîtevai săptămîni, nesiguranță în felul în care cînt, și, de fiecare dată cînd mai vedeam cevai improvizații pe net, îmi apărea starea de nesiguranță, c-aș fi capabil să cînt la un nivel, măcar cît de cît. însă, de fiecare dată, m-apucam de chitară, și tot apăsam cu degetele pe strune/note, ca să m-asigur, că nu cînt totuși într-atît de prost, cum cred.
cîtevai zile, mai ascultaseși din cîtevai cîntece, care le improvizaseși, destul de bine. dar cu toate astea, încă persistă nesiguranța asta, dubiozitatea asta.
vreau să-mi îndrept grif-ul, n-ainte să avem niște jam-uri, care urmează a fi.
de cevai zile, mă mai tot băgam s-o văd pe fostă-mea, și nu eram totuși într-atît de tentat să-i scriu, că o trecut aproape două luni, de cînd n-am mai vorbit, însă, tot fiind astăzi prin oraș, n-o ezitat mintea mea să-mi amintească de-acest gînd, și să mă tulbure, provoace, și tenteze,..
ieri, stînd acasă, ne-făcînd nimicai, decît cîntînd puțin la chitară și stînd în pat, nici n-am mîncat,.. mă tot eschivam de la tîmpite gînduri. și stînd toată ziua făr de țigări, avînd și, cîteodată dorința de-a pleca totuși și de-a răzbate către cinevai, care mi-ar oferi cevai de fumat.
aveam cîteodată, de parc-ar fi niște remușcări, care se imprimă pe trăire, ori feeling, și te dezechilibrează instant, și mă tot aduceau spre, parc-aș fi lovit un perete cu ghimpi, însă, totuși, nici nu știu cum le-am evitat. mă tot tulbura gîndul că e o permanentă persistență a ideii de iubire care-o aveam, și probabil o mai am, și, inevitabila dedicație ei. precum te-ai delicta cu un drog, heroină, de exemplu. mă tot gîndeam astăzi, c-o fost astă dragoste, precum și primul și ultimul (?) șot de heroină care l-am avut, în viața mea. de mai multe ori mă mai gîndeam la exemple, în care femei, își găseau iubiți dintre ăia, care le-ar satisface plăcerile, și foști iubiți, care-or fi ajuns într-o mocirlă, glod, și mare nevoie. spre care nici măcar cea mai disperată dintre femei n-ar arunca priviri.. și-am întîlnit de ăștia, și mă simt și eu așai, pe lîngă dilema care constă în dacă-aș mai vrea s-o iubesc în oarecare posibilitate a existenței noastre în viitor.
revenind spre remărci din de-alea de mai sus, mi se tot tulburau mințile, în privința relației care-am avut-o și încercam să găsesc pietre de temelie, care-o adus spre ruinarea relației alea. sigur că în instanță o apărut, primordial, faptu că eram (și sînt) dezechilibrat,.. instabil emoțional, și, totuși ca să satisfaci și dolianțele unei femei, tre să fii, într-un oarecare fel, altfel. ce mi-o plăcut în toată chibzuirea asta e faptul că mi-am dat seama de (aproape) toată tîmpenia eu-lui meu., dar niciodată n-am renegat dorința de-a vedea o reacție echitabilă, și probabil, aș fi vrut niște afecțiune, și eu,.. față de greutățile care le-nduram, căci, după cum credeam (și mai tind să cred!),.. greutățile se-ndură-mpreună. și, probabil, după cum îmi dau seama acum, femeile trebuiesc testate. (( verișor-meu, intenționează să se căsătorească, și, spre diferență de mine, e mai deștept, și mai cu scaun la cap, căci, o lăsat timp să treacă))/.  anyway, its a sad way i went on. mă mai tot tulburau diferite interpretări, față de situația dată, dar dacă femeia-n cauză n-o vru,.. mi-am pierdut continuitatea gîndului..

de cevai zile, am avu niște repetiții proaste, și-n genere mă gîndesc c-aș vrea să mai lucrez la tehnică, ș chestii. de mult n-am cîntat fiind mahmur, ca amu, de exemplu, și simt cum se izbește un alterego-u în mine, ba mă lovesc de masă, ba ghiontesc ușa și pereții, dar în orșce caz, durerea-i acceptată conformant.
îmi complăcuse ideea că, degrabă vine un prieten, și, dacă ăștia care-i tot trăgeam la cîntat, nu mai veneau, cazul ăsta o fi de alt soi.
singurătatea, totuși îmi mutilează gîndul, și toatele ce-ar însemna eu. ewh..
cu toate astea, mă bucură aparența soarelui, și a zilelor calde,.. chiar și-acu, fiind așa mahmur, c-am băut ieri, binișor, intenționez să merg să lucrez puțin.
dar cu toată durerea asta de cap, și singurătatea, pe care-o pot accepta, pînă cînd, doar fiind mahmur,.. în casă-mea sună jazz, blues, rock.. și sună tare. se pare că, din sex drugs and rocknroll, o rămas numa rocknroll-u :D. 

sughițînd, e greu să cînți, ș-apoi, rostind numele celor care și-ar aduce aminte de tine, începi de la cei pe care-i vrea să ți-l fi rostit. aewh, voiam să-nregistrez un cover, însă m-o dat jos, nuș cine,.. căci, n-am mai răzbătut spre numele celui care de fapt își amintea de persoana mea. svoloci, aș spune, însă mai știi ce situații sînt!

aveam o carte, de-a lu kafka, primită cadou, care-o citeam pe la sat, într-o vară, cînd m-am mai tăvălit pe-acolo. cum că, dumnealui, kafka, m-a impresionat mult, prin sofisticarea ideilor şi-a gîndurilor, care le expunea, însă, în astă carte, pe lîngă nişte idei interesante, se aborda mult un reproş faţă de tatăl său. cică, ar fi o scrisoare, care-a fost apoi transpusă-n pagini, ca să se poată delecta lumea de pe seama sincerităţii. ( l-o-nşelat prietenu, care-o fost rugat să-i nimicească toate scrierile, după moarte,.. mare prieten! ), şi uite că aş avea şi eu reproşuri şi dezamăgiri, însă, ce mă ghidează acum, e faza care-am prins-o de-acolo, aia cu tentativele de căsătorie eşuate. m-am apucat a-mi aminti şi eu de încercările de-a mă căstori, şi, dacă avea kafka, trei, eu însă le am doar pe două. una-i prostească, şi în al cărei sens nu merita să cred, iar alta, disperată, de pe urma primei. şi, mă mai tulbură cîteodată gîndul, c-aş fi vrut-o, cu tot cu frica persistînd în această situaţie, pe cealaltă balanţă, şi n-aş fi împotrivă să zic că, poate frica şi m-o mai stăpînit şi pus cu picioarele pe pămînt. ( pentru protocol, s-ar trebui menţionat faptu, că nu-mi citesc blogul, aşa că, îmi cer iertare de repetări, cum am mai şi făcut-o ), şi mă bucur, cu toate că-n ceva timp în urmă, eram de părerea total opusă, că n-am adus femei la sat. 

cică, study finds beer after wine, or beer before wine, leads to the same hangover. și ce-o făcut savanții,.. deci, o separat oameni în trei grupe, și le-o dat băuturile pe rînd. toți, printre care unii au și vomitat, au avut mahmureală. însă, ideea frazei, e cu mult mai metaforică, după părerea mea. berea după vin, îi un chin, în sensul că, e mai plăcut să-ți ușurezi durerile de cap și mahmureala, cu niște bere, decît cu niște vin,.. cu toate că poporul nostru, ( să nu sune a rasizm ori rasă aleasă ) își alină suferința de după beție și cu vin, și cu țuică, și cu bere. awh, abia aștept zilele de vară, să beau bere pe prag, afară-n sat.
#2
dacă-i tot despre băuturi, cu prileju gustării care-am finisat-o chiar acu, îmi permit să scriu şi despre nişte gustoşenii. deci, pui nişte ceapă pe tigaie, apoi nişte fasole, şi spargi un ou, adaugi la asta şi nişte ardei iute, şi mere date prin răzătoare. eu însă, am mai băgat şi nişte pîine cu unt, şi brînză ( ce cuvînt agresiv ). la sigur, toate astea se sărează şi piperează, după gust. am avu impresia că mă delectam cu nişte prăjitură dulce, ewmh, mi-o trecut chair şi pofta de fast food, care-o aveam de cevai zile. cu mare plăcere m-aş mai delecta cu felu doi, ori cu o altă porţie, însă, tind să-mi ţin dieta,.. 3 beri, un dejun, 4 beri, alt dejun. hah..

https://www.youtube.com/watch?v=icZ3pJbDPX8

arunc nuci pe-afară, să se-adune cioroii spre casă-mea!

îmi cam pare rău, c-am șters toate fotografiile cu plecarea din groningen, ș cu fostă-mea, ei, poate aproape toate. totuși, nu era cazu să iau decizii, fiind în starea de-afecțiune. azi dimineață mă gîndeam la toate prostiile care le-am făcut fiind beat, cum umblatu pe pervazuri, trecerea de la balcon la bucătărie, la etaju cinci, călătoriile aievea cu bicicleta, fiind beat țeapăn, și multe altele, care aveau șanse serioase să rezulte în finaluri dramatice. anyway, într-un oarecare fel, mă simt împăcat cu trecutul meu, și, de-aproape 5 zile nu m-am mai îmbătat.
ieri am început a curăța chitara, iar azi am finisat, și tre să-i pun strune. de mult timp mă mai jăleam, prostesc, în situația în care ajunseși, tot din cauza mea. îmi mai aminteam de chitările care le-am stricat, din cauze prostești, și de toate bețiile și extremele care-ncercam să le-ajung, din aceleași cauze prostești. aș fi tentat să scriu urări de bine, femeilor care se simt acum mai bine, excluzîndu-mă din viața lor, dar n-o s-o fac, crezînd că e perceptibil.
unica dolianță ar fi, să nu mai fiu atît de tîmpit și deschis, în viitoarele relații.
#2
probabil, nu era defel apreciat faptul că întotdeauna ofeream orice aveam, în orice caz, nu era apreciat just, această dărnicie,.. însă mă prind în multe momente, cînd aduceam ultimele mere din casă, ori cheltuiam ultimii bani pentru a satisface femei, sau, încercările de-a dizolva atmosfera întîlnirilor, cu orișice aveam pe-acasă. nu-mi păsa decît să car toate astea, pentru femei, iar apoi s-ajung acasă și să mă bucur de pustietatea de pe masă, dar să mă bucur. în ultimul timp, m-am tot axat pe a fi darnic, însă, schimbînd prioritățile. mi-am permis, într-o seară, fiind beat destul de bine, să tîrîi o lucrare, de la telecentru, și să i-o înmînez lui Adri, un bun prieten, ( de fapt era adresată surorii sale ), iar apoi, să-i duc verișoarei mele, care-i de clasa a treia, o copie a unui tablou de-a lu bunelu. mi-am mai, să fiu binevoitor cu orișicine vine, căci, puțini sînt care mai trec prin bîrlogu ăsta. hah, cum mă refeream înainte, la studioul care urma să-l am, și tot nu l-am avut, ** bîrlogul ** ( trad. rus. logovo ). anyway, îmi pare bine că am prieteni, cunoscuți și,.. chitara. pe unii dintre prietenii mei, îs foarte dornic să-i văd, revăd, și să bem. căci beția, într-un fel, îți permite să fii mai prieten, decît ești. astăzi grăiseși toată ziua cu Andrei, care-o trecut pe la mine, fiind cumvai derutat de situația în care se află, și am avut frumoasa ocazie să abordăm felurite subiecte, ba trecînd la ascultat muzică, ba grăind despre ce-l deranjează, iar apoi, re-începînd a asculta, deja din repetiții de-ale mele, și grăind despre experiența din olanda și tot eșecul meu cu dragostea mea. spre seară, am tras o fugă după strune, și venind, l-am prins creativizînd pe-aicea, la care l-am ghiontit verbal, și i-am întins punga cu bere. ambii fiind destul de-nsetați, ne-am apucat a pune strune, iar apoi a cînta. mi-o povestit în precedent că vrea să cînte vro 30 de ore la chitară-ncontinuu, și, l-am încurajat, în detrimentul altor prieteni de-ai lui, care-i ziceau că-i prostească cauza. dumnealui, un bărbat de vreo patruzeci, era destul de afectat de lipsa de sens, interest, ori, abstracție în viață. mie însăși îmi place că, ultimul timp, discut foarte liber despre fostele relații, și, cred c-ați observat și voi, că de fapt, bag multă vorbă despre Valeria. într-un sens, m-a motivat mult fraza: fii cu cea care găsește timp să fie cu tine., și au dat buzna diferite întîmplări, în care-mi aminteam de deciziile ei, de-a face una, ori alta. aș risca să zic că-i ultima dintre marile mele iubiri, însă, reiterînd, după cauza lui Andrei, .. cred că o să mai fiu îndrăgostit nebunește.(sper).
e ora patru dimineața, și m-am trezit iac acu o oră, am gătit paharul cu bere, care era în frigider, și am tot tras cu ochiul spre chitară. intenționez să fug pîn la magazin, să-mi mai iau bere. poate mai chibzuiesc cevai pe drum..
#3 ș-apoi, iac ci mă gîndeam pe drum,.. cum că am un fel de dilemă, și de fapt nu e chiar dilemă, însă e o chestie cărei știu soluția, însă doar acu mi-am dat seama de ea. mai atîrnă o lucrare pe pereții fostei case, unde-am trăit, și-acu mai rar trec pe-acolo. însă afirmam că nu mi-o fi lăsat nimicai femeia asta, care-o iubeam, și greșeam, fiindcă mi-a lăsat totuși o lucrare, micuță, abstractă, zveltă și confuză, față de care și-aveam această nedumerire în gînd. astăzi, tot fugind după strune, i-am pus lu băietu ista un cîntecel, din alea care se imprimă, și nu-mi mai dau pace, pîn nu mai știu ce să fac. era unu de Melanie Safka, și uite c-acu scriind, tot o ascult pe ea, că nu-mi mai ieșise de pe gînd, însă e un cîntec care-mi mai băgase sare pe rană, și, nu zic că nu mi-ar place faptul, căci m-a adus într-un final la o liniște, și oarecare *deal with it*. și uite că intenția era să tîrîi lucrarea aia ncoa. pentru că e parte din suferința mea, și, cît nu mi-aș mai fi zis că aș vrea s-o uit, s-o ard, s-o arunc, e oarecum parte din mine, și, n-aș mai îndrăzni să compromit din rămășițele unei mari iubiri. e și o oarecare altă chibzuire, căci, ar trebui să mi le iau pe toate, și să-ncep a trăi, cu toate-n cîrcă.., cum că e locul ei, alături mie. la toate astea s-ar suma și toate nopțile cînd mai vorbeam, rîzînd ori certîndu-ne, în cămara aia, și-ai mei mă tot certau, iar mie ce-mi păsa?!, mi-era doar gîndul la a-i avea atenția.
 mă mai gîndesc, sometimes, că n-aș vrea să mor devreme, că n-aș vrea-o pîn nu-mi îndeplinesc o oarecare datorie. totuși, astea *days of sorrow* îs niște timp care-mi satisface ego-ul. aș mai zice, un gînd de care-mi e cam frică, dar totuși, care cîteodată se evidențiază-n melancolia ce persistă, uneori..
că aș vrea s-o fac geloasă. că aș vrea s-o fac să-nțeleagă ce pierde,.. (reiterez, ce-o fi pierdut), căci mă tot băgam, de dată asta, în serioasă dilemă, dacă aș mai accepta să fiu ori nu cu ea.
 cu toate astea, nu știu dacă-s în stare să fiu, cîntărețu de pe scenă.
dacă-i tot subiectu despre cîntări și cîntăreți, mă plimbam prin oraș, venind spre casă, căci de-obicei, străbat orașu de la telecentru pîn la poștă-veche pe jos, și pe la ștefan, observam vro doi, unu cîntînd aievea, cîntece triste, ca-n 2000, țoi, ori splean, ori tîmpenii de-astea, în orșce caz, cîntînd foarte random și ne-inovativ, iar altul, umblînd cu husa de chitară, printre oameni, cerînd bani pentru muzicanți. dac-oi tot ajunge să plec în hitchhiking-u ista, oricum o să inițiez trip-ul cu niște jam-uri prin oraș, și nu cred c-o să am intenția de-a cîștiga bani din asta. ar fi chiar curios să le-afirm oamenilor, că de fapt, nu am nevoie de banii lor și că o fac pentru un *must do/ just do*.
 și-apropo, de cîntări și chitară,... am curățat migălos chitara, i-am scos toatele și toatele, băgat ulei, unde-i trebuia, șlefuit griful, am și reușit să stric bucățica aia de plastic care-i ține strunele, însă am și fost la magazin și-am luat clei, iar apoi, reparat-o. într-un oarecare fel, am avu grijă de ea, cum știam mai bine. și uite întinzînd strunele, cum întinde un pictor pînza, mi-am dat seama că e o chitară super mega ultra fascinantă!, sigur c-am mai reglat-o după aia, însă, acum își are attack-ul foarte jos, și-mi era complicat să cînt, fapt de care tre să-mi formez o deprindere. mi-o plăcut la naiba să-i fac *restring. îmi place faptu că sînt descurcăreț, cevai zile în urmă, fiind în ospeție, la o fostă iubită, i-am reparat ochelarii în.. două minute, ori cevai de genu. și mai dau a naibii de multe sfaturi, de care rămîn uimiți prietenii și cunoștințele. (( probabil am scris despre cum veniseși pe ploaie, cu pălăria udă, și scurta tot, de la ea, pîn acasă, pe la ora unu)).
 Ascult acu Bob dylan/joan baez, și mă gîndesc, că n-aș vrea în nici un naibii de caz s-o fac geloasă!, că-i asta de fapt, un *weak of soul* și n-aș spune că nu sînt resemnat, ba da, sînt, chiar e un fel de abordare asupră la tot, ce ține de zămîslire, ori meditare, căci sînt tot singur, acuma-ia. (acu-mă-ia!).
și dac-ar fi să revenim la foste, mă tot gîndeam la o destinație, pentru hitchhiking-u ista, și-mi veneau idei șubrede, gen.. s-ajung pîn în groningen, că i-aș arunca cu pietricele în geam și-aș mai vedea-o acolo, în cămăruța în care-am trăit ca-n paradis. aceeași stare de satisfacție, o aveam cînd îi tot arătaseși lui Andrei improvizațiile din cămara aia. în ăla-n care cîntam la chitară *no woman no cry* a observat, nici nu-mi dau seama cum, clapele, care-atîrnau într-un colț, și-apoi, i-am arătat și încercarea de-a improviza la ele versuri care le-am scris pe-acolo, cît era plecată Valeria,..
*somwhere in my heart, there is an island in my heart,
  somwhere in my soul, there is no other way to go*
mai țin minte cum priveam geamurile clădirii de vizavi, lovite de soarele dimineții, și-i o manieră de-a-mi o aminti, foarte atașată de aia de-a povesti trecutul, în maniera lui Tolkien,.. un fel de tristețe față de care nu vrei să te resemnezi.
țin minte că-ntro seară, fiind destul de beat și tot tentat de gîndurile despre ea, și toată iubirea asta, încercaseși să scriu un testament, în care-mi deduceam intențiile, și,.. nelămurind, îmi aranjam dorințele post-mortem. băgaseși pe-acolo c-aș vrea să-i las un tablou de-a lu bunelu. acum, n-aș refuza toate ce le-am scris pe-acolo, căci mă ghidez de ideea,.. (ori mă cîrmuiește ea pe mine,..) că o iubire mare, își merită jertfele.. cu toate că-n următoarele zile, nu știu la sigur dacă era peste două, ori trei zile după,.. am și rupt bucățele toată hîrtia aia. nu cred că era din cauza că-i fi fo lăsat tabloul, mai degrabă din cauza că n-am acceptat/ mi-am dat seama că n-o să mor atît de devreme, însă, era și ăsta un ritual, al tîmpeniei din subconștientul meu.
 Încercam să-mi amintesc de faza aia, cînd plecaseși la Văratec, n-ainte de-a fi plecat în olanda, și de momentul cînd mi-o fi afirmat, că m-a înșelat. țin minte cum îi spuseși că, i-am tot promis că vin, și că nici în gînd nu-mi trece, ideea de-a nu mă ține de cuvînt. țin minte cum mi-o spus-o direct, vorbind pe skype, iar eu, ieșind într-o oarecare agonie, spre magazin, după bere. am băut trei zile la rînd, și-am băut din greu. îmi tot lămuream, că de fapt, Văratecul e un fel de rai, pentru mine, dac-ar fi s-o zic în alte cuvinte, să-i bag comparații, Văratecu și cămara aia, well, mă cam perpetuează gîndul.. decizia.., totuși pentru mine-i o mare descoperire să iubesc un om, ntr-atît de mult,.. aș zice că-i Văratecu locul ăla sacru, însă, e o înșelăciune față de însumi, căci, cămeruța aia, înlănțuise-n mine, toatele care le avea, n-afară de dorința de-a trăi, care-o am acum. cu toate că aș fi vrut să mor acolo, mai mult decît să mor aicea. ideea totuși constă în următoarele: dac-aș fi iubit-o, .. nu, revoc ideea înspre o altă,.. dacă ne-am fi iubit la Văratec, cred c-aș fi cel mai fericit om de pe pămînt.
 Totuși, fiind acolo, pentru două săptămîni, n-ainte de-a pleca, iac nu-mi amintesc acu la justă precizie ce-am făcut pe-acolo, însă, probabil trebuia să-mi dau seama, că-s tîmpit. toromac, în alte cuvinte. îmi pare rău, puțin,.. că n-am avu citatele astea celebre, care le văd pe-acu pe facebook. dar mă bucură la naibii de mult faptu că n-am adus, încă, nici o femeie ntr-acolo. cu toate că eram tentat s-o fac. totuși, într-un final, e decisiv (fără de-a avea vre-o influență asupra cazului), faptul că, locul unde-ți poți alina n-totdeauna durerea, și unde-ți poți simți copilăria și singurătatea, într-o manieră fermecătoare, ba chiar feerică, nu se poate compara cu nici unul altu, în care-ai fi trăit orișicît de multă iubire.

în ultimele trei zile, din ultimele calcule, reiese c-am avut doar 15-17 ore de somn. thats creepy, și simt cum mi-e tulburat corpu, dar tot parcă nu pot adormi. mă gîndesc deja să mă duc la magazin și să-mi iau bere, și cevai de mîncare, ceea ce o să și fac.
#2
în astea trei zile, cît am stat făr de net, am reușit să citesc aproape două cărți, să cînt pînă la zece ore, să mă plimb dimineațile și seara, și să-mi dau seama că tre să downloadez niște filme ș fotografi (măcar) cu fete goale.

am un pat prea mare pentru doi, și prea mic pentru unul.