* mai mult, chitări eu n-am să stric. * o zis un bețiv, de-al de mine, ș-o băgat-o ca stare, și las-că o înțelege lumea ce vrea. de-atunci o trecut cevai zile, dar ce zile!  cînd merg prin oraș, ba vesel, ba enervat, c-o înfățișare cred, puțin atrăgătoare și interesantă, arătînd a unu pierdut și murdar, că de cevai timp, așa am devenit și prin interior,.. îmi apar cîteodată revelații la trecut, și la ce n-ar fi trebui făcut. de două zile, s-a reivit permanenta prezență a gîndului la ea, și mai c-aș jura acum, pe mormîntul meu, că o fost cîtevai zile-n care eram total deposedat de amărăciunea iubirii pierdute. ș-o stîrnit în mine-o ură, o forță dintre alea care te duc orbește, ori cu degetele pe tastatură, ori spre pahar, dar cu un singur scop, de-a exploda și de-a scăpa de jyzzu-u ista. e totuși o mare dramă, iubirea care nu își are final// n-alte cuvinte, iubire-n care simți că mai ai ceva de spus.
 totuși o trecut niște timp, în care încercam să rezum firul gîndurilor la ideea că așa e, mi-am și lămurit-o că, era o iubire-n care-am iubit prostește, orbește, cu indiferență decît față de sentimentul ăsta, că nu am remarcat momentul în care toate-au luat-o razna de-a binelea (răulea), și că am avut frica de-a cere ( frică, care și-acum îmi pare destul de etică, din cauza că le pune pe toate la punct,.. ), că într-un final, am mers pe căi diferite,.. și unde-i finalu?,. probabil, dac-aș mai sta pe gînduri, ca să-mi tot amintesc argumentele care le-aveam, în dialogu interior, alea care mă calmau și detașau de emoții, aș mai scrie cîtevai.
astăzi, mergînd pe drum, tot pe la botanica pe-acolo, mi-amintiseși, de-o călătorie recentă, pe-acolo, și trecînd pe viaduc, pe lîngă niște case enorme-n construcții, le-am zis băieților: n-ar fi rău dac-ar cădea, că trăiește fostă-mea pe-aici. n-am pus picior pe la botanica de aproape jumate de an. iar cînd îmi mai apăreau gînduri la fostă-mea, parcă băgam degete-n priză. și uite-așa vin eu acasă, și-i văd mesajul pe desktopu ista,.. instant m-am ridicat, mi-am aprins o țigară, i-am scris unui prieten care intenționa să treacă, ne-am înțeles, apoi doar m-am băgat peste celălalt mesaj,.. am încercat, ba chiar mi-a reușit, să fiu calm, să închei discuția cu o ignoranță-n excesiv, probabil, căci erau vro 3-4 replici pe-acolo, însă tot n-am mai rezistat să-i arunc niște mesaje tăioase, după ce-o și plecat băietu ăla.
n-aș spune că mă arde vina, pentru că i-am răspuns așa, însă o reapărut a dracului de dor!
e cumvai bine că-s atîtea cuvinte similare dragostei. ce-i pentru tine-o dragoste, pentru altu poate fi relație, iubire, întîlniri amoroase, just fucking, și cred că ar fi bine să se discute, din timp în timp despre cine și ce priorități își pune, just to know whom and which way is going.
unu din argumentele care le mai țin minte, de cînd am reînceput să ne vedem, era că ar fi vrut să devină mai bună, și că-i complăcuse viziunea mea de femeie/ demnitate feminină. cam la asta mă și refeream, zicînd că femeile nu știu a fi femei, iar băieții - bărbați. atunci, dacă citești asta, să știi că era o mare prostie să ții toate astea ascuns../ iubire și minciuni o fost toate astea! cu toate că sînt foarte tentat să nu scriu asta.