din disperate încercări, fiind puțin turmentat de alcool, încercaseși, să mai acaparez din amintiri care mi se atribuie, și, de mai cevai timp, îmi tot afirmam că n-ar exista o dragoste mai mare decît aia din pricina cărei sufer acum. este undevai, pe pc-ul meu, o încercare de-a înscrie din ultimul jam, care-o fo destul de reușit, însă înregistrarea aia, își are maniera și sunetul, cu mult mai potrivit, după părerea mea. și, uite că nu îndrăzniseși încă să reproduc acel ritm, și acel feeling.
tot astăzi, aveam tîmpita impresie, că nu mi-ar ajunge alcool, cu toate că avuseși un litru jumate de vin, pe spate. și, cum o fo scris în poezia care-am încercat s-o dezmeticesc:
Flăcări am luat în spate
m-am legat cu ele bine,
dar păcatele cu toate
scai se țin și-acum de mine.
totuși, avuseși cevai timp, de-acu cîtevai săptămîni, nesiguranță în felul în care cînt, și, de fiecare dată cînd mai vedeam cevai improvizații pe net, îmi apărea starea de nesiguranță, c-aș fi capabil să cînt la un nivel, măcar cît de cît. însă, de fiecare dată, m-apucam de chitară, și tot apăsam cu degetele pe strune/note, ca să m-asigur, că nu cînt totuși într-atît de prost, cum cred.
cîtevai zile, mai ascultaseși din cîtevai cîntece, care le improvizaseși, destul de bine. dar cu toate astea, încă persistă nesiguranța asta, dubiozitatea asta.
vreau să-mi îndrept grif-ul, n-ainte să avem niște jam-uri, care urmează a fi.
de cevai zile, mă mai tot băgam s-o văd pe fostă-mea, și nu eram totuși într-atît de tentat să-i scriu, că o trecut aproape două luni, de cînd n-am mai vorbit, însă, tot fiind astăzi prin oraș, n-o ezitat mintea mea să-mi amintească de-acest gînd, și să mă tulbure, provoace, și tenteze,..
ieri, stînd acasă, ne-făcînd nimicai, decît cîntînd puțin la chitară și stînd în pat, nici n-am mîncat,.. mă tot eschivam de la tîmpite gînduri. și stînd toată ziua făr de țigări, avînd și, cîteodată dorința de-a pleca totuși și de-a răzbate către cinevai, care mi-ar oferi cevai de fumat.
aveam cîteodată, de parc-ar fi niște remușcări, care se imprimă pe trăire, ori feeling, și te dezechilibrează instant, și mă tot aduceau spre, parc-aș fi lovit un perete cu ghimpi, însă, totuși, nici nu știu cum le-am evitat. mă tot tulbura gîndul că e o permanentă persistență a ideii de iubire care-o aveam, și probabil o mai am, și, inevitabila dedicație ei. precum te-ai delicta cu un drog, heroină, de exemplu. mă tot gîndeam astăzi, c-o fost astă dragoste, precum și primul și ultimul (?) șot de heroină care l-am avut, în viața mea. de mai multe ori mă mai gîndeam la exemple, în care femei, își găseau iubiți dintre ăia, care le-ar satisface plăcerile, și foști iubiți, care-or fi ajuns într-o mocirlă, glod, și mare nevoie. spre care nici măcar cea mai disperată dintre femei n-ar arunca priviri.. și-am întîlnit de ăștia, și mă simt și eu așai, pe lîngă dilema care constă în dacă-aș mai vrea s-o iubesc în oarecare posibilitate a existenței noastre în viitor.
revenind spre remărci din de-alea de mai sus, mi se tot tulburau mințile, în privința relației care-am avut-o și încercam să găsesc pietre de temelie, care-o adus spre ruinarea relației alea. sigur că în instanță o apărut, primordial, faptu că eram (și sînt) dezechilibrat,.. instabil emoțional, și, totuși ca să satisfaci și dolianțele unei femei, tre să fii, într-un oarecare fel, altfel. ce mi-o plăcut în toată chibzuirea asta e faptul că mi-am dat seama de (aproape) toată tîmpenia eu-lui meu., dar niciodată n-am renegat dorința de-a vedea o reacție echitabilă, și probabil, aș fi vrut niște afecțiune, și eu,.. față de greutățile care le-nduram, căci, după cum credeam (și mai tind să cred!),.. greutățile se-ndură-mpreună. și, probabil, după cum îmi dau seama acum, femeile trebuiesc testate. (( verișor-meu, intenționează să se căsătorească, și, spre diferență de mine, e mai deștept, și mai cu scaun la cap, căci, o lăsat timp să treacă))/.  anyway, its a sad way i went on. mă mai tot tulburau diferite interpretări, față de situația dată, dar dacă femeia-n cauză n-o vru,.. mi-am pierdut continuitatea gîndului..