deja-i frig și tre de băgat mai multe straturi de haine, și mai des de tras cu ochiu la prognoza meteo.
recent am nimerit prin ploiță și nu era chiar fain, anyway, de obicei, primele 15 min e puțin friguț, iar apoi te-ncălzești. întotdeauna uram frigul.
ultimele două săptămîni, în afară de toată rutina, erau despre găselnițe, fiindc-am dat peste un ștergar ornamentat frumușel, o bucată de cîrnaț portughez, și astăzi, un 10 lei. spunînd despre astea, se poate spune că-s materialist, căci mult mai puține chestii ce țin de aia altă parte-am descoperit. de fapt, fut capu, am redescoperit o cîntăreață, nu că ar fi genul de muzică care-l ascult, dar e soulfly cumva, enya.
cică proiect pe măine tre de făcut
https://www.youtube.com/watch?v=u-CJVfmx1bc
toată răutatea și ura care-am exprimat-o atuncea..
pe drum cu accent moldovenesc, înjur șoferii ipocriți. de fiecare oară situații stresante pe drum.
o fost un prieten, și nuș ce l-a apucat, dar mi-o fărmat chitara. o fi un proiect de reparație, dar se pare că e stricată rău. deja fost prieten.
task-uri o grămadă, și dacă mai aud că se-adună, îmi vine să strig.stric.
m-am apucat iar să înscriu, deja pe telefon, o fi niște material de ascultat apoi.
#2
îmi băgaseși în cap că dacă-s alții mai productivi, ar fi ok să fiu și eu, măcar puțin la nivel,
însă-mi băgaseși .. ce era de băgat, și-așa și n-am fost astăzi productiv, însă doar referindu-mă la chitară.
cîte puțin continuă detașarea față de oameni, și dejai, de cei mai apropiați.
în săptămîna asta am plecat într-o mică aventură cu Andrei, ca să lucrăm binișor, să cărăm niște pămînt.
am anticipat această călătorie de mai devreme, și-am luat produse și chestii, deci, am și petrecut, dacă nu-i de ținut cont de oboseala de după lucru, destul de bine.
abia azi am venit în oraș, iar pe drum s-a defectat bicicleta, și-acolo mai că se defectase două roabe, pe care le foloseam, însă am rezolvat în amîntrei cazuri.
pe-acolo mai făceam pauze, avînd timp să cîntăm, vorbim, să mergem la scăldat, și să facem niște mîncare gustoasă. iar pe-acolo, nu prea departe, fiind un loc atît de fascinant de-a te băga în apă, c-am reușit spre ultimele zile să ne prindem de curaj și să sărim în apă chiar de pe eșafod.
în mare parte a fost o călătorie superbă, dacă n-ar fi celelalte probleme.
următoarele zile am de gînd să mă odihnesc, iar apoi am de-mi cărat toate lucrurile, fiindcă în foarte apropiatul curînd voi rămîne fără casă. și la asta mă refeream în prima frază.
mă trezesc eu deci de la o lunea, și simt că organismului ceva-i lipsește, ori că s-a infiltrat o slăbiciune.. trecînd gîndurile prin filtru, cît fac rutina de dimineață, îmi dau seama că ar fi mai bine să rămîn acasă, că-i suspicioasă și stranie starea care-o am, ca înspre seară să-mi dau seama că am răcit, iar următoarele zile să nu-mi pot da seama, unde-aș fi putut prinde viroza. pe căldură, sau mai bine zis vara, răceala mă confuză mult, de aia am încetinit în acțiuni, iar de cîte ori trebuia să ies prin oraș, mă luam fără grabă, și încercînd să evit aglomerațiile și gălăgia. în glumă zis, am schimbat amețeala de la băutură pe amețeala de la răceală, și să pedalezi în așa o stare, e și plăcut dar și obositor. de parcă s-a prins o ancoră de creier, și mă trage-n jos. în schimb, în astea patru zile, am băut doar două beri mici,și o mulțimea de ceai, și-am fumat doar un pachet de țigări, astăzi abia cumpărîndu-mi unul nou. și trebăluială prin casă, și citit articole, și privit documentare/știri. iar acum fierb popușoi, ori păpușoi.
ș-apoi vine o zi cînd îț dai seama că ar fi bine să ai niște bani puș de-oparte.
fiind beat, și-n dezlegarea emoțiilor, într-un sau alt fel, cînd se accentuează trăirea..
https://www.youtube.com/watch?v=XmpPdFXQmT8
eu b-aș băga și niște cîntecele pe care pe yt nu le mai găsești, și care mișcă/
încă-s acumulate aventuri dintre-ale spontanietății,..
cum c-aș pornit băut pe la vreo trei de noapte,
nici nu mai țin minte din ce cauză ori motiv, dar,
urcînd pe bici, și dîndu-i din pedale la deal, nu-mi mai intervenea un back-up plan.
și-așa-apăsînd pe pedale, pe-a-noua bicicletă, am ajuns într-un întuneric cumplit.
ca după asta-i să ridic vreo două dealuri și, dintr-un hop-ș-așa, s-apară un bar,
unde se vindea bericică rece și mai puteai să și mai stai la masă.
ceea ce am și făcut, ... și chiar intervenind în discuții cu băieții de-acolo, la oră 3 de noapte.
nu m-așteptam la așa un jackpot, însă, am nimerit în situația c-am reușit și bere să iau,
și să m-ajute băieții cu niște chestii, în a fixa becul, fiindcă, chiar înainte de vale, era cam șubred,
nuș dacă eram și eu, însă înainte de-a porni, am băut binișor, nițel, bere, vin și niște ceau.
bicicleta cu care-am mers, mă ghida cu un avînt, își avea ea mișcarea ei.
dejai aproape de vilă, am nimerit într-o grotă de nisip, unde-am și căzut.
iar ziua următoare, dupăi vreo 3-4 ore de somn, am tot lucrat și lucrat.
am petrecut apusul, stînd într-o totală liniște,
fumînd niște țigarete și bînd vre-un pahar de vin,
precum m-am și scăldat mai devreme, în apă,
m-am și scăldat între adîncurile gîndurilor.
este-acolo, o cale, pe unde rareori merge vre-un om, și,
anume-i calea ast-am aleas-o, pentru drum înapoi,
zgîrîiat de crengi, și prin glod, încercînd să nu cad,
iar după-i ce-am ieșit din păduricea aia deasă, și după-i cîțiva kilometri,
am ajuns la fîntîna la care de-obicei și mă opream,
una frumușică, îngrijită de obicei, lîngă o casă bătrînească,
ca s-o găsesc de dată asta, distrusă parțial, totuși funcțională.
de unde și-am și umplut apă.
am ajuns acasă chinuit, printre altele săturat de intercalări și sfaturi,
dar mai degrabă insistențe din partea buneilor,
iar astăzi, s-ajung să fiu nevoit să merg la atelier,
ca să reușim să ne pregătim pentru iamania.
și-ajungînd în același context, de-a fi învinuit de niște chestii irelevante.
https://www.youtube.com/watch?v=u-CJVfmx1bc&list=RDu-CJVfmx1bc&start_radio=1
m-am săturat de-nmormîntări, și de cimitire, ei poate de ale astea din orașul ăsta debil.
undevai, poate moartea-și găsește culcuș mai străin, unui gînd care te devorează.
iar eu, trecînd într-o grabă necunoscută, între două troleibuze, aproape strivit,
de-un soare umil ajungînd asudat, cu o vagă dare de seamă.
îmi pulsează dejai cîntece-n gînd, de care-ncerc să mă eschivez,
într-o naivitate, c-apoi să ajung la aceleași ritmuri finale.
abordez această expunere a eu-lui, ca una văzută demult,
fiindcă tot într-același trecut, vrînd să ajung, undevai altăoară-am ajuns,
încercînd a fugi de destinul meu, însă-i în zădară pierderea de timp.
..
nouă zile de out din toate.
nuș dacă-s chiar tîmpenii, dar precis oarecare adicții,
la vilă la prietenul meu, tăt cum scrie-n carte,
bericică de dimineață, chitări, muzică, vișini, izvor.
lucru în care-am obosit îndestul, pentru c-apoi să-i dau cu jazzu.
percepții schimbate și discuții tîrzii,
adîncindu-ne întru cele mai feroce trăiri.
gătit de-a mîncare la foc, inventat versuri aiurea pe loc,
și în ritm, pierzîndu-ne pînă la somn,
ca-n următoarea zi de la capăt s-o luăm.
am venit acasă distrus, cu trupul secat și rănit de-atît chin și-oboseală,
ca peste cîtevai zile s-ajung să fiu și mai distant opulenței unui hain.
joacă stările un circ haios
și mor oamenii ce apreciază frumosul, și-i pierzi într-un moment de nesesizare, care vine apoi, înțelegînd că te afli printre oameni a căror valori îți sunt străine. însă închipuindu-ți a fi în pielea lor, îți aduce o tristețe copleșitoare.
un mic perefrazat referitor la prietenii mei, constă în faptul că nu comunic cu nimeni de vîrsta mea, chiar și cu Adrian, și mă gîndeam la cum o evolua viața-mi, peste un 10 ani.
probabil oboselile pe care le-aveam, îș au rădăcini în ce-am făcut în zilele precedente.
astăzi, fiind și un eveniment în centrul orașului, legat de ciclism și ce-mi place mie,.. am refuzat să merg, reiterînd planurile pentru o duminică frumoasă. cu toate că planurile astea m-au făcut să mă simt șubred în a le împlini, totuși, după-i ce-am fixat roata, am pornit spre aventuri.
într-un final, după ce-am lucrat puțin la atelier, și pornind dejai spre trușeni, și trecînd peste vreo patru kilometri de drum într-atît de rău, că dacă purtaseși niște ouă în geantă, făceai omletă, am totuș ajuns să discutăm puțin cu Horia și Nata, și-apoi înapoi spre oraș, venind epuizat și flămînd, și totuși satisfăcîndu-mi cererile necesare.
mai aveam în plan să rezolv cu geamul, o chestie care implica nevoia de-ajutor de-al unui prieten. și fiind așai obosit, și intuind o eventuală soluție, veniseși prietenul meu, cu o mulțime de-a băutură, prietena lui, și cîinele. și-o mulțime de-a mîncare. și-am amînat pentru mîine. abia acum au plecat ei spre casă cu un taxiu, iar eu rămînînd cu oboseala și toate gîndurile alea.
îmi este greu să găsesc comparații și abordări adecvate față de ce-o fo în ultimele zile, fiindcă atît tartamîș n-o mai fost de demult.
cum era fraza aia, e mai bogat cel ce are dorințe mai domoale, și fraza aia, apreciezi lucrurile care le ai, cînd le pierzi, că-i despre electricitate toată vorba aici. cine-ar spune.. dar în ziua de azi, fără electricitate e jopa. iac-așa ș-am umblat eu fără electricitate acasă, cît era frig, prin ospeții, patru zile, și-abia acum s-a rezolvat. și încă cum s-a.. și cît îs de fericit. tucmai o ardoare de bucurie izvorăște-n lăuntricu meu. și, cum spuneam azi dimineață, trezindu-mă la niște prieteni acasă, că dacă se rezolvă, pornesc căminu ca să-ncălzească casa și să stau în chiloți, și iată aștept să-ncălzească casa, să stau în chiloți, și să beu bere. :D
ș după ce rezolvi problemele ce țin de o viață cît de cît decentă, poț să te-ntorci la celelalte existențiale
și revenind la acele contemplărilor, e trist cînd n-ai cui să-ți reverși sufletul și să simți un feedback, că n-aș crede în ruptul capului că sunt oameni care n-ar avea remușcări. îmi amintesc de Andrei acum, anume-n cazul dat, el fiind foarte vorbăreț și probabil, fiindcă cînd am fost la el, trăia în maniera vieții unui pribeag, luminîndu-și casa cu lumănări, și gătind mîncare la foc cu lemne, mă impuneam să-i ascult și dolianțele și subiectele de pe-alături care le aborda..
eu nu știu de perceperea altora, însă cred că sunt oameni care-și au o întruchipare a idealității, ori un ideal spre care tind să devină, și-i asta o jumătate din speranța mea spre a avea o încredere în oameni și o nădejde-ntr-o tendință că va fi lumea mai lume, și oamenii mai oameni.
am numai-ce venit de la cimitir, mergînd odată la ora unșpe, ș-apoi pe la unu. plimbat cu bunelu, și-am mai vorbit cît mergeam spre mormîntul prietenului lui, iar împrejur totul era în adulmec de liliac. de dată asta n-am mai căzut, și am reușit să-mi fac o listă referitor la o bicicletă care tre reparată/restabilită. și-am rîs cu nanu Ghena, și-o fost, pîn acu, o zi frumoasă.
înainte de-a porni spre cimitir, am fo și ne-am plimbat cu hvostic, și el așa voios, cu toate că ieri era-n depresie. și nici nu mîncase.ș-am găsit o gentuță de brîu, cărei o să-i găsesc întrebuințare.
și nu e rușine să te simți rău, și să ceri ajutor.
un cîntec de suicid, și sună bine. totuși oamenii n-au tendința să ajute pe cel de-aproape, și-și trăiesc viața în continuu.
cu fiecare decizie întemeiată, trage un aer adînc în piept
and what a day is the day you want to die, but happy
caroce, tăt îi bine cu căzăturile alea, n-am rupt niciun nimic, dar ș-am fost prin oraș spre lucru, ș-am lucrat, ce-i un wow pentru însumi. ș-apoi dupăi,.. mi-am luat azi o zi liberă și m-am cam încălcit, iarăș, după cum se pare, că-s băiat din bucluc, da nu din cuib de cocostîrc, și tot nu puteam adormi. și s-a ajuns la a pune muzică pe boxe, întîi cevai dramatic, și dîndu-mi seama de cît de ridicol e să mă gruzesc, căci sunt două opțiuni în a petrece timpul mahmur, m-am apucat de hardcore, și pînăicînd merge alternosfera. ș-am învățat un cîntecel de ei azi dimineaț. tre un butonaș de off/on.
cum spunea Andrei, cînd nu bei, parcă începe-a te durea pe ici pe colo, și-i cam așa și la mine, și mă enervează chestia!
mi-am pus dileme la care cred că ar trebui să-mi delimitez nițel timp, ca să le chibzuiesc și îs atît de adînci că îmi pare greu să implementez schimbări.
aei ș caroce, am căzut primă oară că aveam chitara-n spate și încercînd să trec peste niște drum rău, și ridicîndu-mă pe pedale, s-a aninat chiatara de scaun, ș-am pierdut balanța. iar în oara-doua, încercam să întrec un camion care s-a oprit să cotească peste bandă, spre stînga, ș-am încercat să trec de el mergînd pe-acostament, ș-am lunecat pe praf. ultimă oară îmi pare mie c-o fost mai distractiv, reieșind din faptul că prima cădere a fost în noapte tîrzie cînd plecam de-acasă, fiindcă a venit tăticu, și eram băut, și am pornit de-acasă ca să nu se-ntîmple certuri dimineață, și avînd în buzunarul chitării mere și o bancă de gustoșenii, pe care le-am pierdut cînd am căzut, (stai c-am pierdut firul frazei, care-o vroiam cea mai lungă frază din context), și pornind dimineață spre cimitir, și zărind toate bunătățile alea tăvălite pe valea în care-am căzut, și ridicîndule, și ducîndu-le repejor spre găzdașii mei, am ajuns la ai vedea pe bunei și părinți, strînși frumușei la cimitir. desigur că erau toți tare uimiți. ș-am băut cîtevai păhărele, iar despre cum a decurs, am scris anterior. și iată plecînd am și nimerit în dilema aia strădală, care implica camionul și căderea.
dacă-i să mai fac niște abordări referitor la accidentele cu bicicleta, e important să menționez că tre să te-nveți să îți grupezi corpul într-așa un fel ca să eviți traumele grave, gen să nu-ntinzi mîinile-nspre direcția căderii, ci să cazi pe coapse, umeri, ghenunchi, și chestia aia care se află între ele, cărei denumiri am uitat-o. desigur că depinde de, pe ce fel de teren ești norocos să cazi, :D, totuși îs mai trainice încheieturile corpului, decît extremitățile lui. cred că lucrează aici pravila coconului. și-i numaidecît important să nu pornești din start după cădere, iar cu ocazia potrivită, să inspectezi și bicicletu, .. o zis expertu din mine :D.
și-mi pare bine că sună muzica-n boxe, și suntem într-o inamicitate cu boxele, și mă atacă sunetele.
az toată ziua eram somnoros și puțin obosit, și nuș cum, încercînd să adorm, nu mă fura somnu, și-abia acum o oră-n urmă am ațipit pe 20 min. și gaata! mzfk! dar deja-s epuizat că nici să mă-nervez nu pot.
am mîncat vro 7 litri de supă și mă tot nu pot sătura. iat-așa și stăi la ora unu noaptea cu gîndu la o eventuală mîncărică de gătit :D
https://www.youtube.com/watch?v=UQQYLV9ir5A
dupăi ce-am avut tîmpeniile alea, am totuș plecat să lucrez, și-a mai apărut stres peste tot, și m-ai că n-am fost lovit de mașini, două ori pe-o zi. și am băut bere, dup-aia, și nu mă tot pot liniști.
lupul luptă pe pășune, după oi, nu dupăi prune
luptă lupul pe poiană, după capre, nu banane.
eu nu știu, și știu îi că-s beat, ș-am căzut de două ori de pe bici, în ultimele 24 de ore.
ș-am plăns de vro patru ori, fapt de care mă oleacă urăsc.
singurătatea care-am trăit-o cîtevai zile, mă ucide, ș-o urăsc și pe ea, cum te urăsc și pe tine, și-ar deveni toatele cele scrise aici o ură pe care încerc s-o degajez.
ce bine e că-i nițel muzicuță, și-am căzut de două ori pe partea stîngă.
am văzut umilitatea cînd fiind la cimitir și stînd în spatele părinților, pentru c-o venit și tăticu și mămica, și mergeau împreună discutînd, am oprit ș-am plîns, și ăn genere plîng în ultimul timp foarte des. observînd niște emoții atribuite omeniei. cum spunea Kafka, ne aflăm într-o mascaradă în care-am uitat să-mi potrivesc o mască.
mi-am dat seama că unicii prieteni sunt oameni de 45-50 ani și mă pune toată chestia asta pe gînduri.
am încercat să le lămuresc, părinților, despre tristețea mea, ș-au avut o reacție de renegare care m-a făcut să fug de-acolo, ș-apoi am mai căzut odată, și venind acasă mă gîndeam numai la chitară și muzică, motiv pentru care-am frecato de-acasă spre unde era chitara mea.
https://www.youtube.com/watch?v=PNbBDrceCy8
https://www.youtube.com/watch?v=SDJDJZchW1U
https://www.youtube.com/watch?v=SLQgHY11IeI
revenit din vis, unde mergînd în transport cu bunelu, discutam fel de fel de subiecte, apoi, oferind locul unei doamne, transfug văd o femeie-n pălărie, şi mă regăsesc în plină stradă, în mersul meu întîlnind un chitarist bătrîn ce se-acorda la intrarea într-un beci, probabil bar, şi-oprindu-mă să-l mai ascult, văd fata aia. apoi intervine o mică comedie, în care debutează bărbatul în vîrstă şi cîţiva tineri, care, videau pedale de efecte, de unde naiba s-au luat?!, iar noi cu domnişoara, rîdem şi glumim. plecăm apoi parcă mai conectaţi,.. opresc, revin, şi intru în discuţii cu băiatul care glumea că vinde pedală care face totul la chitară pentru tine. ne-am angajat în cîteva replici, şi întorcîndu-mă să plec o văd pe fată, cum m-aşteaptă, iar urmîndu-ne drumul, ambii deja parcă depăşiţi de feerie, i-am observat buzele date c-un ruj cu gust de fructe, şi o simplitate în zîmbete. n-am mai răbdat mult pînă a o săruta.
revenit din vis cu un zîmbet, şi o stare dezbinată în dorinţa de-a continua să dorm şi dorinţa de-a înceta.
nuş de unde atîta stres, şi azi parcă eram calm, nimic nu prevestea calamburu, necazul, dar iată că deschid eu geamul, şi cît bag capul afară, aud din spate un hodoronc. tot geamul în ţăndări, steclă pe tot covorul. bine că nu m-am tăiat iomaio. mi-o luat o bună oră să strîng totul şi să pun geamul la loc. deja tre să schimb stecla. pfuh. aproape că nici făcînd nimic nu poţi să eviţi probleme.
mă gîndeam astăzi despre stecle stricate, că am distrus un geam înainte să plec spre olanda, şi-am, or m-o prins prin neştire, geamul spart. stecla de la uşă fiind un impuls inconştient, iar geamul, o inconştienţă impulsivă, căci m-am enervat la culmea.
am venit astăzi acasă prin prima ploaie, de primăvară, şi-mi daseşi niţel înviorare.
persistă divergenţa dintre a mă sinucide ori a mai răbda, şi mulg din intenţii, să mai răbd.
acu, recent, pornitu-m-am la magazin, şi pe drum înapoi, m-a cuprins o copleşeală de mă dădea jos, şi-am îngenuncheat, în glod, la o margine de drum, trăgîndu-mi respiraţia. şi cît pornind de-acolo înspre casă, îmi tot repetam în gînd: încă puţin, încă oleacă.
mi-am şi asumat nişte chestii prea dificile, şi mă copleşesc, chiar domină, într-un fel imperceptibil, care mă face să ies din anturajul de a fi om.
încercam să reiterez viaţa-mi într-un context echilibrat, într-o percepţie sigură, însă nu-mi reuşeşte defel.
după criza aia, în genere mă simt foate şubred şi nesigur.
o altă parte, din abordarea acestui subiect, e că mi-o zis cinevai să nu mă axez prea emoţional faţă de oarecare chestii, şi-mi amintiseşi de vorba aia: dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să rîdă, spune-i despre planurile tale!
de 6 zile răbd intenţia de-a mă îmbăta, şi-i bine că n-am bani şi nu-s acasă. apare o grabă, ori un brainstorm care mă avîntă într-o nu ştiu ce dorinţă, şi opţiunile de-a calma starea se rezumă la mers mult, chitară, care n-o am cu mine, puţin alcool, muzică potrivită, fumat. ultima, ceva zile mă deranja enorm, nepermiţîndu-mi a fi om care trăieşte cu aer. probabil ultimul exces a fost fkzdms, că vro două zile n-am mîncat decît vin, bere, bere, nuci şi bere. înainte să m-apuc să scriu, aveam dubii, fiindcă, ca şi în contextul chitării, am intenţia de-a mă îmbăta după degajarea emoţiilor, însă-i curios că mă calmează şi asta, şi ca să n-abuzez, probabil tre s-o duc la capăt. tot de 6, ori 5 zile n-am pus mîna pe chitară şi tre să mai răbd 2, şi am impresia c-o să cînt pîn la noapte .
eu cîte puţin îmi dau seama de faptul că-s alcoolic, duc o listă caraghioasă a alcoolizării, şi emoţia care mă ghidează, este o frică, faţă de faptul că n-o fi destul alcool, chiar dacă am cheltuit ultimii bani pe o bere.., o neînţelegere cu însămi, şi este o dorinţă de-a ajunge la limite, tare tîmpit feeling!, este şi un tandem foarte interesant, chitara şi băutul., şi cît de simplu este să te dai în vînt dacă ai băut măcar puţin!,şi este un permanent stres, care ţi l-ai creat din de demult. deci,..mai bine zis emoţiile.
dramatical ps: este şi emoţia de-a vrea să fiu mai bine, una încă mică.
