marți, 31 decembrie 2019
luni, 30 decembrie 2019
joi, 19 decembrie 2019
miercuri, 18 decembrie 2019
matincă am devenit omu care nu are nici un scop, de-a atinge, nici o aspiraţie, nici o intenţie, nici nu îmi dau seama dacă valorează ceva pentru mine, viaţa care o trăiesc. că, trecînd de-o răceală recent, nici nu-mi dădeam silinţa să mă tratez. faptul ăsta nici nu mă întristează. cum m-a clasat societatea, drept un nimeni, şi-am început a mă clasa ş eu aşa, probabil că o devenit prea real.
mă mai bag să cînt acasă, cît stau fără internet. ultimele trei zile, o fo niş prieteni, iar printre vizite, m-am apucat să fac niş curăţenie, că era mare murdărici acolo. iar, spre seară, stăteam în fotoliu, fără orice dorinţă şi puţin derutat. este totuşi în starea asta de inutilitate şi lene, o linişte, un calm, care rareori e tulburat de gîndurile alea, despre trecut. mă gîndeam că, vrînd să uit o mare iubire, a trebuit să ucid partea aia din mine care-o iubeşte. şi fac întocmai aşa.
ce ridicol, femeia care-o iubesc e-un ocean, în valuri pleacă-n valuri vine.
făr internet, dar ş probabil cu el, mă cuprinde o adîncă stare de singurătate, nu necesar tristă, dar a-rareori voioasă. în schimb mă înviorez la naiba, cînd mai intră prietenii pe la mine. pînă cevai zile recent, n-aveam nimic de mîncat, decît vro două mere, şi nu-mi făceam mari probleme. interesant e că unii oameni au nevoie de fel de fel de lucruri, pentru a-şi satisface existenţa, iar alţii, nu. înainte, mă temeam să ajung acasă, şi să rămîn cu prea puţină băutură, care-ar cauza nişte crize de nervi, şi tot cumpăram o grămadă de-a vin, or bere, care şi le beam. totuşi, cîntînd şi, după fiecare zece minute, mă apucam să aprind vro ţigară, beam mai des ş mai mult.
https://www.youtube.com/watch?v=hPcotrcdDDk
oamenii, acceptă suferinţa după două criterii, primii sunt umili şi slabi, pentru a-i rezista, iar ceilalţi, sunt demni şi puternici, pentru a-şi-o asuma.
şi poate din cauza dorinţei inconştiente, de-a vrea singurătate, nu dorm nopţile, ci zilele, şi nu văd decît puţin soare. am revenit acu de la un magazinaş, care vinde băutură şi la ora unu noaptea, de unde-am şi luat o sticlă de vin, din care-am turnat un păhărel. pe lîngă faptu că mă simt pierdut, inutil ş fără dorinţă de viaţă, obosit, derutat, am ajuns la o stare de satisfacţie, la o condiţie de-a scrie. căci, îmi părea destul de faină ideea de-a ajunge la condiţii ale unor stări, pentru a le savura pe deplin.
cîteodată, beţiile mă aduceau la o haotică stare de veselie, ridicola veselie a amărăciunii zilelor ce trec.
aş vrea să recunosc că, se-ntîmplă destul de des să plîng cîntînd. din ultimele ori, îmi amintesc că-mi curgeau lacrimi involuntar, probabil din cauza că ajungeau versurile cîntecelului în cauză, unu de pink floyd, chiar adînc, cît îl improvizam. şi totuşi avînd multă ruşine, mai sînt oameni, faţă de care îmi permit să-mi slobod o mare parte din fiinţă.
totuşi, ce-a mai frumoasă parte din muzică şi improvizare, e faptu că, de fiecare dată ţi se trezesc emoţii diferite, care, la rîndu lor, joacă cu emoţiile tale în diferite feluri.
cînd dispare dragostea, rămîne doar muzică.
am dat cevai timp în urmă de niş fraze, mai motivante, aşa, gen: oamenii care te iubesc, întotdeauna găsesc timp pentru tine, şi-mi aminteam, ba chiar discutaseşi cu un prieten de cazurile în care trebuia să aştept după uşă, cît vorbea femeia în cauză cu părinţii. am încercat să înţeleg toată treaba asta, cumva mai domol, însă oricum nu mi se fixau în minte una cu alta. să admit că eram prost, e simplu şi e cert, însă, simţeam că era cevai şi pe lîngă asta, ceva ce încă nu mi-o pot lămuri. cea mai de remarcat percepţie asupra tuturor acelor evenimente, e probabil faptu că, .. îmi e aiurea să o scriu, dar, cred că ar fi necesar,.. o mare dragoste, care n-a fost reciprocă. şi ca să mă eschivez de emoţii şi trăiri care-mi făcuseşi atîta rău, ar trebui să accept asta ca adevăr.
am înţeles că la ai mei douăşpatru, îs pierdut.
în parte pentru că, fiind la şcoală, am fost altfel, şi aşa fel de oameni nu erau acceptaţi între ceilalţi. e simplu să te gîndeşti la toată treaba asta şi tu, dacă ţi-ai aminti de anii de şcoală şi copii care erau privilegiaţi, şi ceilalţi. îmi amintesc foarte bine cum una dintre cele mai bune fete din clasă, rîdea de glumele stupide ale unui coleg, care era prost ca lemnu putred.
iar apoi, iniţierea în toată treaba cu dragoste şi femei, în care n-am avut nici un pic de susţinere sau comunicare cu părinţii, şi care totuş o eşuat într-atît de oribil, era clar că o să fiu revoltat şi o să-ncerc a respinge totul şi toatele, ce mi se ofereau drept valori ale societăţii: studii superioare, note bune, job satisfăcător. cred că în acel timp am început a mă reîntoarce către idei şi emoţii, care-mi erau sugerate din timpurile cînd trăiam o copilărie fără de obligaţiuni.
e clar că acest text o exasperat în nişte teme destul de depărtate de începutul care-l avea.
priveam recent un documentar despre copii nedoriţi din romînia lui ceauşescu, în care erau interzise avorturile, probabil, ca şi la noi, .. şi mă simţeam de pe-atunci, cam tot aşa.
ai mei erau străini mie, divorţaţi deja de mulţi ani, iar, cu taică-meu am început a grăi doar pe la 15 ani ai mei.
şi ce relaţie era aia?..
pe la ultimii ani de şcoală, m-am băgat să lucrez. iar prin primul an de studii academice, m-am îndrăgostit de ea, femeia care mi-a furat o bucată mare din viaţă. ţin minte şi-acu, cît o aşteptam de după ore, ieşise o fostă colegă de clasă, cu care studiam pe la creangă, de la care-am cerut să dau un sunet. şi tot stăteam acolo, în faţa liceului academiei de ştiinţe. dacă ar fi să cuprind toate cele care s-au întîmplat între noi, n-aş găsi comparaţii elocvente să exprime cît de multe emoţii erau.
dacă, poate alţi oameni îşi trăiesc viaţa din dorinţe egoiste, căci altfel nu le-aş numi, fiindcă intenţia lor e doar de-a-şi satisface egoul şi bunăstarea în care există, eu eram satisfăcut să iubesc o femeie.
cu toate că, iubirea, fiind ea pură, ar însemna să te dedici în total, faţă de omul pe care-l iubeşti, între ea şi mine, existau divergenţe.
eram cumplit de enervat cînd veniseşi timpul să se decidă de studii.
nu mi-aş fi permis să intervin în deciziile pe care şi le asuma, şi încercam să nu intervin, nici apoi, peste ani, în aste decizii. doar fiind la marginea relaţiei dintre noi, am încercat involuntar şi inconştient să îi adresez un ultimatum. ce tîmpenie.
îmi era frică să cer dragoste, fiindcă, dragostea nu se cere. şi vedeam cîteodată că aş fi pierdut această partidă.
era situaţia cînd am re-început a conversa, şi i-am promis că vin într-acolo, peste mii de kilometri, ca să fiu cu ea.
şi eram înainte de plecare, la sat, acolo unde toatele deveneau pentru mine simplu.
şi venind în oraş, n-apoi, înainte să plec, şi-aflînd că m-a înşelat, n-am refuzat obligaţiei care mi-am asumat-o.
mi-am spart mîna de geam, ajungînd în amsterdam, am reuşit să prind şi o pneumonie.
mi se pare puţin ridicolă faza că scriu toate astea.
fie astea motive de-a mă argumenta, însă chiar şi după ani, constatînd toatele la un loc, nu îmi dau seama de ce încă trăieşte în mine acea emoţie frivolă faţă de ea.
mă mai bag să cînt acasă, cît stau fără internet. ultimele trei zile, o fo niş prieteni, iar printre vizite, m-am apucat să fac niş curăţenie, că era mare murdărici acolo. iar, spre seară, stăteam în fotoliu, fără orice dorinţă şi puţin derutat. este totuşi în starea asta de inutilitate şi lene, o linişte, un calm, care rareori e tulburat de gîndurile alea, despre trecut. mă gîndeam că, vrînd să uit o mare iubire, a trebuit să ucid partea aia din mine care-o iubeşte. şi fac întocmai aşa.
ce ridicol, femeia care-o iubesc e-un ocean, în valuri pleacă-n valuri vine.
făr internet, dar ş probabil cu el, mă cuprinde o adîncă stare de singurătate, nu necesar tristă, dar a-rareori voioasă. în schimb mă înviorez la naiba, cînd mai intră prietenii pe la mine. pînă cevai zile recent, n-aveam nimic de mîncat, decît vro două mere, şi nu-mi făceam mari probleme. interesant e că unii oameni au nevoie de fel de fel de lucruri, pentru a-şi satisface existenţa, iar alţii, nu. înainte, mă temeam să ajung acasă, şi să rămîn cu prea puţină băutură, care-ar cauza nişte crize de nervi, şi tot cumpăram o grămadă de-a vin, or bere, care şi le beam. totuşi, cîntînd şi, după fiecare zece minute, mă apucam să aprind vro ţigară, beam mai des ş mai mult.
https://www.youtube.com/watch?v=hPcotrcdDDk
oamenii, acceptă suferinţa după două criterii, primii sunt umili şi slabi, pentru a-i rezista, iar ceilalţi, sunt demni şi puternici, pentru a-şi-o asuma.
şi poate din cauza dorinţei inconştiente, de-a vrea singurătate, nu dorm nopţile, ci zilele, şi nu văd decît puţin soare. am revenit acu de la un magazinaş, care vinde băutură şi la ora unu noaptea, de unde-am şi luat o sticlă de vin, din care-am turnat un păhărel. pe lîngă faptu că mă simt pierdut, inutil ş fără dorinţă de viaţă, obosit, derutat, am ajuns la o stare de satisfacţie, la o condiţie de-a scrie. căci, îmi părea destul de faină ideea de-a ajunge la condiţii ale unor stări, pentru a le savura pe deplin.
cîteodată, beţiile mă aduceau la o haotică stare de veselie, ridicola veselie a amărăciunii zilelor ce trec.
aş vrea să recunosc că, se-ntîmplă destul de des să plîng cîntînd. din ultimele ori, îmi amintesc că-mi curgeau lacrimi involuntar, probabil din cauza că ajungeau versurile cîntecelului în cauză, unu de pink floyd, chiar adînc, cît îl improvizam. şi totuşi avînd multă ruşine, mai sînt oameni, faţă de care îmi permit să-mi slobod o mare parte din fiinţă.
totuşi, ce-a mai frumoasă parte din muzică şi improvizare, e faptu că, de fiecare dată ţi se trezesc emoţii diferite, care, la rîndu lor, joacă cu emoţiile tale în diferite feluri.
cînd dispare dragostea, rămîne doar muzică.
am dat cevai timp în urmă de niş fraze, mai motivante, aşa, gen: oamenii care te iubesc, întotdeauna găsesc timp pentru tine, şi-mi aminteam, ba chiar discutaseşi cu un prieten de cazurile în care trebuia să aştept după uşă, cît vorbea femeia în cauză cu părinţii. am încercat să înţeleg toată treaba asta, cumva mai domol, însă oricum nu mi se fixau în minte una cu alta. să admit că eram prost, e simplu şi e cert, însă, simţeam că era cevai şi pe lîngă asta, ceva ce încă nu mi-o pot lămuri. cea mai de remarcat percepţie asupra tuturor acelor evenimente, e probabil faptu că, .. îmi e aiurea să o scriu, dar, cred că ar fi necesar,.. o mare dragoste, care n-a fost reciprocă. şi ca să mă eschivez de emoţii şi trăiri care-mi făcuseşi atîta rău, ar trebui să accept asta ca adevăr.
am înţeles că la ai mei douăşpatru, îs pierdut.
în parte pentru că, fiind la şcoală, am fost altfel, şi aşa fel de oameni nu erau acceptaţi între ceilalţi. e simplu să te gîndeşti la toată treaba asta şi tu, dacă ţi-ai aminti de anii de şcoală şi copii care erau privilegiaţi, şi ceilalţi. îmi amintesc foarte bine cum una dintre cele mai bune fete din clasă, rîdea de glumele stupide ale unui coleg, care era prost ca lemnu putred.
iar apoi, iniţierea în toată treaba cu dragoste şi femei, în care n-am avut nici un pic de susţinere sau comunicare cu părinţii, şi care totuş o eşuat într-atît de oribil, era clar că o să fiu revoltat şi o să-ncerc a respinge totul şi toatele, ce mi se ofereau drept valori ale societăţii: studii superioare, note bune, job satisfăcător. cred că în acel timp am început a mă reîntoarce către idei şi emoţii, care-mi erau sugerate din timpurile cînd trăiam o copilărie fără de obligaţiuni.
e clar că acest text o exasperat în nişte teme destul de depărtate de începutul care-l avea.
priveam recent un documentar despre copii nedoriţi din romînia lui ceauşescu, în care erau interzise avorturile, probabil, ca şi la noi, .. şi mă simţeam de pe-atunci, cam tot aşa.
ai mei erau străini mie, divorţaţi deja de mulţi ani, iar, cu taică-meu am început a grăi doar pe la 15 ani ai mei.
şi ce relaţie era aia?..
pe la ultimii ani de şcoală, m-am băgat să lucrez. iar prin primul an de studii academice, m-am îndrăgostit de ea, femeia care mi-a furat o bucată mare din viaţă. ţin minte şi-acu, cît o aşteptam de după ore, ieşise o fostă colegă de clasă, cu care studiam pe la creangă, de la care-am cerut să dau un sunet. şi tot stăteam acolo, în faţa liceului academiei de ştiinţe. dacă ar fi să cuprind toate cele care s-au întîmplat între noi, n-aş găsi comparaţii elocvente să exprime cît de multe emoţii erau.
dacă, poate alţi oameni îşi trăiesc viaţa din dorinţe egoiste, căci altfel nu le-aş numi, fiindcă intenţia lor e doar de-a-şi satisface egoul şi bunăstarea în care există, eu eram satisfăcut să iubesc o femeie.
cu toate că, iubirea, fiind ea pură, ar însemna să te dedici în total, faţă de omul pe care-l iubeşti, între ea şi mine, existau divergenţe.
eram cumplit de enervat cînd veniseşi timpul să se decidă de studii.
nu mi-aş fi permis să intervin în deciziile pe care şi le asuma, şi încercam să nu intervin, nici apoi, peste ani, în aste decizii. doar fiind la marginea relaţiei dintre noi, am încercat involuntar şi inconştient să îi adresez un ultimatum. ce tîmpenie.
îmi era frică să cer dragoste, fiindcă, dragostea nu se cere. şi vedeam cîteodată că aş fi pierdut această partidă.
era situaţia cînd am re-început a conversa, şi i-am promis că vin într-acolo, peste mii de kilometri, ca să fiu cu ea.
şi eram înainte de plecare, la sat, acolo unde toatele deveneau pentru mine simplu.
şi venind în oraş, n-apoi, înainte să plec, şi-aflînd că m-a înşelat, n-am refuzat obligaţiei care mi-am asumat-o.
mi-am spart mîna de geam, ajungînd în amsterdam, am reuşit să prind şi o pneumonie.
mi se pare puţin ridicolă faza că scriu toate astea.
fie astea motive de-a mă argumenta, însă chiar şi după ani, constatînd toatele la un loc, nu îmi dau seama de ce încă trăieşte în mine acea emoţie frivolă faţă de ea.
marți, 3 decembrie 2019
luni, 18 noiembrie 2019
fuckeers from that fucking school that gave fucking priorities to children whom theyd fucking like more, căcat de școală și profi și toatele., care, au favorizat atîți copii să ajungă într-un final spre studii superioare și alte căcaturi din astea, pe care le urăsc,.. și-au denigrat copii și-așa chinuiți de trai și viață. de-aia am urît școala, și-o urăsc, și de-aia îi urăsc și pe cei care s-au descurcat cu studiile, la care se adaugă și faptul c rahatul ăsta m-a despărțit și de femeia care-o iubesc și că în rahatul ăsta nu m-am încadrat. probabil toți retardații de profesori, care urmează să ia premii, sau au luat deja, îs mîndri, știind că preferații lor au ajuns, sau că părinții preferaților le-au dat-o mai cu voie și dărnicie.
tre să ai bani. în lumea asta de rahat, nu ești nimic fără bani. nu faci școală, nu faci universitate.
de fapt e ridicol. pentru că din cauza banilor au început neîncadrările mele sociale, care m-au făcut să fiu timid, plictisit de colegi, școală, profesori, universitate, job random, sau orice alt rahat spre care urmează să ajungeți voi. sau ați ajuns. nu zic anume de tine, în cauză, că,.. mă rog, ești și tu o excepție.
îs cumplit de enervat zilele astea, poate din cauza că m-am abținut de la alcool, pentru aproape trei zile, sau poate din cauza că trăiesc enorm de singur. e trist să ai fericiri și să n-ai cu cine să le-mparți.
e, la fel, ridicol să îți imaginezi alte vieți, ridicol dar frumos. și e greu să te-abții de la a-ți lua o sticlă de vin și să-ți creezi prieteni imaginari, cărora să le spui glume. prieteni cărora le vorbești cu voce clară.
ce e scris în primul alineat îs niște dolianțe, niște ură,.. și niște regrete, pe care de fapt, nici n-aș vrea să le schimb.
ce fain ar fi, .. ah, ce-ar fi de tare, s-o vadă cîțiva dintre oamenii care-au părăsit viața mea, și-n altă perspectivă.
e așa straniu, că mai întîlnesc femei și uneori bărbați, care-mi mai atrag atenția, prin simplitatea lor și ocupațiile, dar, mă dumeresc destul de rapid de faptu că nu-s decît o vagă aberație.
și e cîteodată, neplăcut să înțeleg această diferență de valori și țeluri umane, dintre ei și mine.
mi-au futut scrisu cu o intervenție. dar dă-l pe dracu. ce contează?
tre să ai bani. în lumea asta de rahat, nu ești nimic fără bani. nu faci școală, nu faci universitate.
de fapt e ridicol. pentru că din cauza banilor au început neîncadrările mele sociale, care m-au făcut să fiu timid, plictisit de colegi, școală, profesori, universitate, job random, sau orice alt rahat spre care urmează să ajungeți voi. sau ați ajuns. nu zic anume de tine, în cauză, că,.. mă rog, ești și tu o excepție.
îs cumplit de enervat zilele astea, poate din cauza că m-am abținut de la alcool, pentru aproape trei zile, sau poate din cauza că trăiesc enorm de singur. e trist să ai fericiri și să n-ai cu cine să le-mparți.
e, la fel, ridicol să îți imaginezi alte vieți, ridicol dar frumos. și e greu să te-abții de la a-ți lua o sticlă de vin și să-ți creezi prieteni imaginari, cărora să le spui glume. prieteni cărora le vorbești cu voce clară.
ce e scris în primul alineat îs niște dolianțe, niște ură,.. și niște regrete, pe care de fapt, nici n-aș vrea să le schimb.
ce fain ar fi, .. ah, ce-ar fi de tare, s-o vadă cîțiva dintre oamenii care-au părăsit viața mea, și-n altă perspectivă.
e așa straniu, că mai întîlnesc femei și uneori bărbați, care-mi mai atrag atenția, prin simplitatea lor și ocupațiile, dar, mă dumeresc destul de rapid de faptu că nu-s decît o vagă aberație.
și e cîteodată, neplăcut să înțeleg această diferență de valori și țeluri umane, dintre ei și mine.
mi-au futut scrisu cu o intervenție. dar dă-l pe dracu. ce contează?
sâmbătă, 9 noiembrie 2019
vineri, 8 noiembrie 2019
https://www.youtube.com/watch?v=2cZhAj1MomE
https://www.youtube.com/watch?v=2cZhAj1MomE
https://youtu.be/GV6NW-naniE?t=1m9s
https://youtu.be/GV6NW-naniE?t=1m9s
miercuri, 6 noiembrie 2019
joi, 10 octombrie 2019
miercuri, 25 septembrie 2019
marți, 24 septembrie 2019
duminică, 22 septembrie 2019
vineri, 20 septembrie 2019
miercuri, 18 septembrie 2019
duminică, 15 septembrie 2019
joi, 12 septembrie 2019
miercuri, 11 septembrie 2019
marți, 10 septembrie 2019
sâmbătă, 7 septembrie 2019
miercuri, 4 septembrie 2019
sâmbătă, 24 august 2019
joi, 22 august 2019
miercuri, 21 august 2019
joi, 15 august 2019
miercuri, 14 august 2019
o interesantă abordare, care m-o mișcat chiar acu, e că, poate-ar trebui să trec pe faza și emoția de a accepta într-un fel deosebit toată drama asta. căci tulbura-n mine o dorință de-ați scrie, cu toate că, o fost faza aia, în care a perceput perfect de simplu faptu că i wont.
umblam azi toate drumurile cu gîndul că te-aș întîlni, că aș vrea să.
ce pierdut aș fi/.
unica întrebare care mă mai tulbură-n privința noastră, e.. dacă îți mai lipsesc.
umblam azi toate drumurile cu gîndul că te-aș întîlni, că aș vrea să.
ce pierdut aș fi/.
unica întrebare care mă mai tulbură-n privința noastră, e.. dacă îți mai lipsesc.
marți, 13 august 2019
joi, 8 august 2019
am mers autostop.
mă debarasez de oamenii care n-au nevoie de mine.
am avu un serios moment, abia revenind aici.
azi te căutam, ș-o să te caut și mîine.
femeia ideală.
got a lucky ticket, drank a beer with an actor.
(apropo de beer ș actor, nu cred să avu altcinevai ocazia de-a bea bere cu un actor de peste 60.)
pîn la 50 lucrezi pentru nume, după, lucrează numele pentru tine.
cîntam beat tuflă, ș cîntam la dracului de interesant.
următoru task e să pot cînta la fel de interesant, treaz.
un alt task, e să nu mă-mbăt prea des pîn 25 septembrie.
ș să nu mă bag între companii de oameni care n-au nevoie de mine.
am încercat a înscrie a cîta oară, comfortably numb, ș sînt foarte critic fațî de, poate tre de-i găsit un feeling personal.
Tu, iubire, ești formă de val, pe-a cărei creastă sar pești,
pe care-i încearcă a prinde marinari, la fel de pierduți ca și mine.
tristețea, e unica emoție care-ți arată oamenii care te iubesc și care nu.
mă debarasez de oamenii care n-au nevoie de mine.
am avu un serios moment, abia revenind aici.
azi te căutam, ș-o să te caut și mîine.
femeia ideală.
got a lucky ticket, drank a beer with an actor.
(apropo de beer ș actor, nu cred să avu altcinevai ocazia de-a bea bere cu un actor de peste 60.)
pîn la 50 lucrezi pentru nume, după, lucrează numele pentru tine.
cîntam beat tuflă, ș cîntam la dracului de interesant.
următoru task e să pot cînta la fel de interesant, treaz.
un alt task, e să nu mă-mbăt prea des pîn 25 septembrie.
ș să nu mă bag între companii de oameni care n-au nevoie de mine.
am încercat a înscrie a cîta oară, comfortably numb, ș sînt foarte critic fațî de, poate tre de-i găsit un feeling personal.
Tu, iubire, ești formă de val, pe-a cărei creastă sar pești,
pe care-i încearcă a prinde marinari, la fel de pierduți ca și mine.
tristețea, e unica emoție care-ți arată oamenii care te iubesc și care nu.
duminică, 21 iulie 2019
așa niște jazz-uri înainte de plecarea asta, im kinda too deep into the ways its going.
în mare parte, încercam întotdeauna să ajung la acest fund al păharului.
de cînd am început să scriu pe perete zilele-n care te visez, am scris doar două.
încercaseși să mă detașez. știu că ți-am zis, că i know what i feel about you, ș ce simt, e faptu că nu mai vreau să insist. aș fi mulțumit să fii fericită, și-aș fi și mai mulțumit să-mi treacă orice emoție față de tine, decît dragostea. ca tine n-au fost, și n-au să fie. știu că tre să trec peste asta.
cînd nu beu, ori îs foarte stresat, ori foarte lenos.
cînd mă gîndesc la tine, îs întotdeauna extrem de energic, în ură ori emoții de alt gen.
din tot ce am zis, din ce țin minte c-am zis, în mare parte, și față de orișicare om, care o apărut în viața mea,.. pot să răspund, să-mi asum, să aduc aceste idei la o realizare.
trist e faptul că, din multele mele încercări de-a atrage oameni pe tărîmu în care trăiesc, puțini din ei și-au prezentat interesu, și, ăștia care au făcut-o, îs de obicei, prieteni din vîrsta lu taică-meu ori maică-mea. e haios faptu că, în mare parte, am prieteni, mai degrabă din categoria lor, decît din contingentu vîrstnicilor mei.
astăzi, dar de fapt și alteori, mai abordam subiectu că o fi plecat tătaia la sat, să trăiască, și tot ziceam că e o dorință pe care-o abordat-o în manieră serioasă.
e mai simplu să fiu un singuratic, și să mă-nțeleg, întîi, decît să-ncerc s-o fac prin intermediu relațiilor cu oarecare oameni. cu alte cuvinte, prin prisma societății.
era un exemplu de care mi-am amintit astăzi, dostoievski or tolstoi, care erau abituari ai unui sătuc îndepărtat, în care-și aveau timp pentru a scrie, și timp pentru a chibzui toate alea.
uneori, sînt oameni care au nevoie de cît mai multe schimbări în viață, și cît mai dens ar fi ele, și-ajung a trăi după toată perioada asta în liniște, și oameni care au întîi nevoie de liniște, pentru a trăi apoi cît mai dens și aventuros.
totuși, toate-și au timpul lor, și, cea mai bună abordare, e să nu iai viața-n grabă.
and its good, somehow, life without you, dar numai eu îmi dau seama ce înseamnă asta,.. în mod practic. ,.. am început să mă axez pe chestii mai importante pentru ego-ul meu, decît pe chestii legate de noi, și asta ajută. nu eram așa-i înainte, căci încercam să gîndesc mai mult pentru noi, și asta probabil era o atitudine greșită. la vîrsta de douăzeci și trei, mi-am dat seama că tre să fiu mai egoist, și, astă emoție, era provocată, doar din cauza ta. și emoțiile pe care le mai resimt din percepția care-am avut-o, mă mai tulbură și acum. îmi face viermi pe piele. încă mai cred că nu m-ai înțeles defel.
însă admit faptu că, poate ai avut și tu aceeași trăire.
dar avem, ceea ce este. // got to deal with this. // ș mie-mi era greu s-o fac, pînă mi-am dat seama că tre să investesc timp în asta.//
de mult timp eram pierdut, și, dacă erai tu persoana care mă-nțelegea, și-ar fi dorit să mă ajute.//
tot rahatu în care m-am băgat, și în care mă aflu, e doar din cauza confuzului față abordarea eului pe care-l simt. // întotdeauna ziceam că-n mine-s vro trei. // și doar la sat, îmi permit să dau voie tuturor dintre ei să-și facă de cap.
ultimu timp, aveam doar dorința de-a mă pierde.// de-a mă simți pierdut.
de-a mă simți într-un întuneric, în care ar trebui să mă zbat ca să supraviețuiesc, și cîteodată îmi reușea să găsesc aste emoții în muzică, un triungi din emoții, note și gîndire trează.
și-am ajuns chiar foarte pierdut. mi-am dat seama că tre să trec peste asta, însă, nici nu înțeleg dacă vreau s-o fac, ori nu.
îs amu, cumvai mișcat de muzică emotivă, și, de cevai timp n-am mai ascultat-o pe alina orlova.., ceea ce și fac acum.
ceea ce sper, cu multă dorință-n suflet, .. e că o să-mi pot calma explozia asta de emoții pe care-am avut-o aici, în oraș,.. acolo, la sat.
îmi e frică, puțin, că aș veni acolo, și n-aș mai simți pacea și echilibru emoțional, care mi-l oferea locul ăla, mie, fiind într-o încăierare cu toatele pe care le simt și la care mă gîndesc./// căci întotdeauna plecam într-acolo, doar ca să-mi liniștesc interiorul.//
și, întotdeauna îmi este interesant cum aș suporta-o, fiindu-mi alături o ființă față de care m-am deschis într-o atît de mare măsură.
în mare parte, încercam întotdeauna să ajung la acest fund al păharului.
de cînd am început să scriu pe perete zilele-n care te visez, am scris doar două.
încercaseși să mă detașez. știu că ți-am zis, că i know what i feel about you, ș ce simt, e faptu că nu mai vreau să insist. aș fi mulțumit să fii fericită, și-aș fi și mai mulțumit să-mi treacă orice emoție față de tine, decît dragostea. ca tine n-au fost, și n-au să fie. știu că tre să trec peste asta.
cînd nu beu, ori îs foarte stresat, ori foarte lenos.
cînd mă gîndesc la tine, îs întotdeauna extrem de energic, în ură ori emoții de alt gen.
din tot ce am zis, din ce țin minte c-am zis, în mare parte, și față de orișicare om, care o apărut în viața mea,.. pot să răspund, să-mi asum, să aduc aceste idei la o realizare.
trist e faptul că, din multele mele încercări de-a atrage oameni pe tărîmu în care trăiesc, puțini din ei și-au prezentat interesu, și, ăștia care au făcut-o, îs de obicei, prieteni din vîrsta lu taică-meu ori maică-mea. e haios faptu că, în mare parte, am prieteni, mai degrabă din categoria lor, decît din contingentu vîrstnicilor mei.
astăzi, dar de fapt și alteori, mai abordam subiectu că o fi plecat tătaia la sat, să trăiască, și tot ziceam că e o dorință pe care-o abordat-o în manieră serioasă.
e mai simplu să fiu un singuratic, și să mă-nțeleg, întîi, decît să-ncerc s-o fac prin intermediu relațiilor cu oarecare oameni. cu alte cuvinte, prin prisma societății.
era un exemplu de care mi-am amintit astăzi, dostoievski or tolstoi, care erau abituari ai unui sătuc îndepărtat, în care-și aveau timp pentru a scrie, și timp pentru a chibzui toate alea.
uneori, sînt oameni care au nevoie de cît mai multe schimbări în viață, și cît mai dens ar fi ele, și-ajung a trăi după toată perioada asta în liniște, și oameni care au întîi nevoie de liniște, pentru a trăi apoi cît mai dens și aventuros.
totuși, toate-și au timpul lor, și, cea mai bună abordare, e să nu iai viața-n grabă.
and its good, somehow, life without you, dar numai eu îmi dau seama ce înseamnă asta,.. în mod practic. ,.. am început să mă axez pe chestii mai importante pentru ego-ul meu, decît pe chestii legate de noi, și asta ajută. nu eram așa-i înainte, căci încercam să gîndesc mai mult pentru noi, și asta probabil era o atitudine greșită. la vîrsta de douăzeci și trei, mi-am dat seama că tre să fiu mai egoist, și, astă emoție, era provocată, doar din cauza ta. și emoțiile pe care le mai resimt din percepția care-am avut-o, mă mai tulbură și acum. îmi face viermi pe piele. încă mai cred că nu m-ai înțeles defel.
însă admit faptu că, poate ai avut și tu aceeași trăire.
dar avem, ceea ce este. // got to deal with this. // ș mie-mi era greu s-o fac, pînă mi-am dat seama că tre să investesc timp în asta.//
de mult timp eram pierdut, și, dacă erai tu persoana care mă-nțelegea, și-ar fi dorit să mă ajute.//
tot rahatu în care m-am băgat, și în care mă aflu, e doar din cauza confuzului față abordarea eului pe care-l simt. // întotdeauna ziceam că-n mine-s vro trei. // și doar la sat, îmi permit să dau voie tuturor dintre ei să-și facă de cap.
ultimu timp, aveam doar dorința de-a mă pierde.// de-a mă simți pierdut.
de-a mă simți într-un întuneric, în care ar trebui să mă zbat ca să supraviețuiesc, și cîteodată îmi reușea să găsesc aste emoții în muzică, un triungi din emoții, note și gîndire trează.
și-am ajuns chiar foarte pierdut. mi-am dat seama că tre să trec peste asta, însă, nici nu înțeleg dacă vreau s-o fac, ori nu.
îs amu, cumvai mișcat de muzică emotivă, și, de cevai timp n-am mai ascultat-o pe alina orlova.., ceea ce și fac acum.
ceea ce sper, cu multă dorință-n suflet, .. e că o să-mi pot calma explozia asta de emoții pe care-am avut-o aici, în oraș,.. acolo, la sat.
îmi e frică, puțin, că aș veni acolo, și n-aș mai simți pacea și echilibru emoțional, care mi-l oferea locul ăla, mie, fiind într-o încăierare cu toatele pe care le simt și la care mă gîndesc./// căci întotdeauna plecam într-acolo, doar ca să-mi liniștesc interiorul.//
și, întotdeauna îmi este interesant cum aș suporta-o, fiindu-mi alături o ființă față de care m-am deschis într-o atît de mare măsură.
cred că am încercat să mă fac cît mai prost. ca să ajung la nivelu omului pe care l-ai lăsa.
cred că am avut cîtva timp o dorință de-a umbla beat, pe care-o am și acum, însă diferența e că o sesizez, în mare parte.
sînt de părerea că, durerea mă face, să vreau să fiu mai bun, însă, e o aceeeași revenire către ea.
cred că sînt dependent de a mă simte low.
cred că după 30, am să trăiesc la sat.
cred că am să plec azi, peste vro douășpe ceasuri, la sat. poate nici n-am să dorm. awh, e chiar o idee bună.
poate o să-mi simt liniștea acolo.
cred că n-ai să te decizi să vii, însă, am să-mi verific facebook-ul în august.
cred că o să stau fără telefon, acolo.
cred că eram atît de depresiv, pentru că luptam cu alte aspecte ale emoțiilor, decît cu depresia însuși.
but it maked me way much better anyway.
cred că am avut cîtva timp o dorință de-a umbla beat, pe care-o am și acum, însă diferența e că o sesizez, în mare parte.
sînt de părerea că, durerea mă face, să vreau să fiu mai bun, însă, e o aceeeași revenire către ea.
cred că sînt dependent de a mă simte low.
cred că după 30, am să trăiesc la sat.
cred că am să plec azi, peste vro douășpe ceasuri, la sat. poate nici n-am să dorm. awh, e chiar o idee bună.
poate o să-mi simt liniștea acolo.
cred că n-ai să te decizi să vii, însă, am să-mi verific facebook-ul în august.
cred că o să stau fără telefon, acolo.
cred că eram atît de depresiv, pentru că luptam cu alte aspecte ale emoțiilor, decît cu depresia însuși.
but it maked me way much better anyway.
joi, 18 iulie 2019
n-am mîncat de vro două zile, și simt cum mă topesc pe podea, m-am trezit cu o dispoziție de rahat,
doar cu o intensă dorință de-a bate cevai note pe strună. gătesc o bere, acuș și-apoi plec după altele două. voiam să plec astăzi la văratic, și mă gîndesc că, avînd așa o privire buimacă, ar fi interesant să stau vro cinci ceasuri prin rutiere. de tot aceleași două zile, grăiesc cu fostă-mea, iar ieri, i-am reproșat niște chestii, la care n-am primit un răspuns satisfăcător.
id got to give up drinking. ș asta e o obligație, matincă. ș matincă nu mă mai duc azi nicăiurea.
ș matincă im fucked, tare.
doar cu o intensă dorință de-a bate cevai note pe strună. gătesc o bere, acuș și-apoi plec după altele două. voiam să plec astăzi la văratic, și mă gîndesc că, avînd așa o privire buimacă, ar fi interesant să stau vro cinci ceasuri prin rutiere. de tot aceleași două zile, grăiesc cu fostă-mea, iar ieri, i-am reproșat niște chestii, la care n-am primit un răspuns satisfăcător.
id got to give up drinking. ș asta e o obligație, matincă. ș matincă nu mă mai duc azi nicăiurea.
ș matincă im fucked, tare.
miercuri, 17 iulie 2019
era o chitară ș niște băieți, pîn am început să cîntăm, și-apoi cît o venit alții, care tot insistau să se facă așa cum vor ei, la care noi, trei rămași pe-acolo, îi trimiteam naibii. gentil, și tot cîntam de-ale noastre. iar după ce-o mai venit niște băieți, și-agresiv voind să cînte și ei, inconștient le-am dat și lor chitara. grăind despre etică cu niște nebuni și tîmpiți, ajungînd la certuri, iar înainte de asta știind că mi-o dat unu din prieteni o chestie periculoasă, care seamănă a cuțit, și care era în geanta mea, încercam să fiu calm. și-ntr-un moment a început totul, .. doi dintre ei m-au chemat într-o parte, să grăim, și-am primit una-n bot, destul de easy by the way, fără urmări, decît, că s-a revoltat iarik, un prieten bun de-al meu, iar eu știind că e suportabilă durerea, încercam să-l liniștesc. eram vro șapșpe oameni pe-acolo, unii contra alții. // în final ieșiseși de-acolea, și se mai aninau de mine unii din ei, iar adrenalina era destul de high. am trecut drumu, spunîndu-le că n-am treabă cu ei. // am chemat poliția, știind că au fugit în curte, dar era cam tîrziu. și-așa o trecut toată ziua, venind pe jos spre telecentru, și înapoi tot pe jos, prin ploaie. și, ăsta era un bun motiv să mă detașez de gîndu la tine.
dacă scoteam chestia aia, și-ncepea o încăierare mai mare, aș fi făcut mari prostii..
dacă scoteam chestia aia, și-ncepea o încăierare mai mare, aș fi făcut mari prostii..
luni, 15 iulie 2019
duminică, 14 iulie 2019
miercuri, 10 iulie 2019
am înțeles cîtă dragoste am pentru tine, și cum mi-a zis un prieten, care-o dispărut undevai, cum, de altfel și toți alții, dacă mai suferi, nu chinui pe alții. ș iaca stau acasă, după ce-am fost la vilă și mi-am tăiat dejtele ș tălpile de schini, ca un tîmpit, ș sufăr. nu pentru că-mi place să sufăr, ci doar pentru că după ce ai plecat, ți-ai atribuit o poziție de i dont care. nu-mi imaginez cum să scăp de toată dragostea ș suferința care dăinuie în mine. de obicei, beau, mă-mbăt odată la două trei zile, și e doar din cauza că nu mă suport așa. îmi zic că, fiind indiferentă față de mine, îmi face rău, înțeleg asta, dar nu merge. nicicum. încercam să-ți lămuresc cît de mult te iubesc și că toată ura venea doar din faptu că asta n-o lucrat. am încercat să cînt comfortably numb, ș suna bine, însă mă băga pe stări tîmpite. încercam să cînt doar ca să expulzez emoții, am încercat orice ca să te scot din minte, iar tu nu vreai să pleci.
sigur că e ridicol să mă mai argumentez, dar acum cred că asta e o dragoste care-și va lăsa amprenta pentru totdeauna. cîteodată mă gîndesc ce-aș face dacă mi-ai scrie, dac-ai veni pe la atelier, ori dacă te-aș vedea prin oraș. poate de aia încerc să merg ca un nebun printre mașini, cu o grabă către nu știu unde. mă gîndeam că e nevoie de un alt caz, care mi-ar schimba direcția suferinței. and you could make me happy. cum mă prăpădeam prin olanda, încercînd să fim aproape, știind că im not that kind of a man. și-apoi, după toate certurile, care ți le-am provocat, voiam să-ți lămuresc că toate alea, erau doar din cauza că voiam să fim împreună, și chiar greșiseși, pe alocuri, cum ai făcut-o și tu, dar .. nu știu.
foarte mult sper că o să mă țin de cuvînt și n-o să-ți mai scriu, pentru că aș vrea să fii așa cum știi mai bine.
im just so lost without you. and i think i will always be.
gave you everything i had, and id give it again, whenever youd call, even i know you wouldnt.
poate că ș-acu, îți mai dau, din singurătatea mea.
dar ți-aș da-o în cu totul alte circumstanțe, situații, locuri, timpuri, împrejurări.
dacă mai citești, ascultă ș-asta https://www.youtube.com/watch?v=2vtsSFcCZZI
sigur că e ridicol să mă mai argumentez, dar acum cred că asta e o dragoste care-și va lăsa amprenta pentru totdeauna. cîteodată mă gîndesc ce-aș face dacă mi-ai scrie, dac-ai veni pe la atelier, ori dacă te-aș vedea prin oraș. poate de aia încerc să merg ca un nebun printre mașini, cu o grabă către nu știu unde. mă gîndeam că e nevoie de un alt caz, care mi-ar schimba direcția suferinței. and you could make me happy. cum mă prăpădeam prin olanda, încercînd să fim aproape, știind că im not that kind of a man. și-apoi, după toate certurile, care ți le-am provocat, voiam să-ți lămuresc că toate alea, erau doar din cauza că voiam să fim împreună, și chiar greșiseși, pe alocuri, cum ai făcut-o și tu, dar .. nu știu.
foarte mult sper că o să mă țin de cuvînt și n-o să-ți mai scriu, pentru că aș vrea să fii așa cum știi mai bine.
im just so lost without you. and i think i will always be.
gave you everything i had, and id give it again, whenever youd call, even i know you wouldnt.
poate că ș-acu, îți mai dau, din singurătatea mea.
dar ți-aș da-o în cu totul alte circumstanțe, situații, locuri, timpuri, împrejurări.
dacă mai citești, ascultă ș-asta https://www.youtube.com/watch?v=2vtsSFcCZZI
vineri, 5 iulie 2019
luni, 1 iulie 2019
duminică, 30 iunie 2019
sâmbătă, 29 iunie 2019
marți, 25 iunie 2019
duminică, 23 iunie 2019
marți, 18 iunie 2019
luni, 17 iunie 2019
am fo azi extrem de obosit, pîn la telecentru, să duc un amp, să-l vînd. curios era faptu că, ciuvacu care l-o luat, era un cunoscut de-al meu, și nici nu mi-am dat seama. pe drum încolo, am văzt o bătrînă care vindea fel de fel de flecuștețuri, și mi-a adresat o frază gen: hai cumpără cevai. i-am zis că o să cumpăr pe drum n-apoi, și după ce-am vîndut amp-u, mi-am luat o bericică, și ei o înghețată. am prins-o tot acolo, stînd sub umbrelă, grăind cu o altă doamnă, tot în vîrstă, și mi-a părut pentru un moment rău că n-am luat două. i-am întins înghețata, privind-o în ochi, tristă, așa, obosită de tot și de toate. am mai luat cîte cevai de la ea, printre care și un cuțit care curăță cartofii, nou nouț, cu doar douăzeci de lei, .. am mai stat puțin, cît îmi ura sănătate și mă tot mulțumea. o femeie stînd la un colț de stradă, pe o uliță prăpădită, unde nimeni nu umblă.
venind acasă, și făcînd niște calcule, am mai oprit pe la un bar, pe pietonală, căci aveam niște treabă prin regiune, și mi-am zis, că ar fi fain să mai frînez oleacă timpul. și-așa am stat cu două beri, și printre altele am întîlnit și un prieten, iar apoi am șters-o acasă, aici, de unde scriu. am dat buzna în magazin, și i-am recomandat unei doamne să-și procure o geantă ecologică, iar apoi, cu șase beri în geantă și una în mînă, mergeam pe trotuaru ăsta ponosit, ca și ghetele mele, și tot opream mașinile care încercau să meargă pe-acolo. tîmpiți șoferi, care-și fac nervi din cauza că nu vor să cedeze. pidari. well, ș-așa îs acasă, am încă multișoară bere, și cred că mă apuc să cînt. am avu așa o stare faină, stînd la terasă cu berea aia, și oameni trecînd. un calm plăcut. o dorință care nu te lovește și nu-ți încordează starea de eu. fără grabă, toate curg liniștit, și la timp. întotdeauna, este timpul potrivit.
venind acasă, și făcînd niște calcule, am mai oprit pe la un bar, pe pietonală, căci aveam niște treabă prin regiune, și mi-am zis, că ar fi fain să mai frînez oleacă timpul. și-așa am stat cu două beri, și printre altele am întîlnit și un prieten, iar apoi am șters-o acasă, aici, de unde scriu. am dat buzna în magazin, și i-am recomandat unei doamne să-și procure o geantă ecologică, iar apoi, cu șase beri în geantă și una în mînă, mergeam pe trotuaru ăsta ponosit, ca și ghetele mele, și tot opream mașinile care încercau să meargă pe-acolo. tîmpiți șoferi, care-și fac nervi din cauza că nu vor să cedeze. pidari. well, ș-așa îs acasă, am încă multișoară bere, și cred că mă apuc să cînt. am avu așa o stare faină, stînd la terasă cu berea aia, și oameni trecînd. un calm plăcut. o dorință care nu te lovește și nu-ți încordează starea de eu. fără grabă, toate curg liniștit, și la timp. întotdeauna, este timpul potrivit.
duminică, 16 iunie 2019
joi, 6 iunie 2019
luni, 3 iunie 2019
îmi dau seama că mă tem de sirene, da, da.. anume de acele ființe care te-ademenesc cu al lor cîntec, ca să te devore, iar tu, cu o față de toromac, merji drept către sursa aceea fermecătoare, care-s niște dinți de șarpe-n care te arunci. singur, m-am pierdut printr-o pădure întunecoasă, sub o lună plină, cu tufe de mure, și copaci mai înșirați, și-a apărut cîntarea, una lină, dăinuia întîi peste tot împrejur, și spicele de grîu și buruian îi jucau, linse de vînt, dansul. am zărit pe unu, mai în depărtare și am pornit după acea semiumbră pînă n-am ajuns pe colină,.. iar în depărtare se deschideau două dealuri, ale căror văgăună te chema, cu o potecă abia șerpuită, pe care urma nebunul ăla, către sursa de sunet, colapsul.
i-am strigat, iar pentru că n-am primit nici un răspuns, au urmat cîțiva pași, și cîntarea se înfipse mai adînc în conștiință. mi-am dat seama că-s ele, fiarele care-ți devoră sufletul și gîndul, rîzînd. am grăbit instant pasul, strigînd din urmă, hey, eheheei, stai!, și vocea-mi devenea tot mai prost conturată, cu sunetele vioi încetinind din voioșie, și ajungînd a fi mai degrabă behăit de bou, decît glăsuirea firii omenești. am lovit o piatră-n mers și-am aterizat cu tot trupul în glod, iar fața mi s-a zbîrcit și-a devenit asemănătoare feței unui bătrîn de prin sicriu, cu viermii devorîndu-i-o, de la bărbie-n sus. atît a fost,numai cu bolovanu-n capul unui toromac, îl poți opri. nu mai voiam să mai salvez pe nimeni, nu-mi mai era a cîntece, descîntece și feerie, m-am liniștit cu un lung sunet surd, o continuă fregvență ce,.. răsunînd, tăia în mine..
noroc de bolovanu dracului, și am întors așa, mergînd aievea, cu fața de tîmpit, încercînd să-ndrug măcar un "ei" fără succes, și toatele o devenit un "ăă", "ăă".. ș-aicea m-am trezit.
vineri, 31 mai 2019
îs mahmur, destul de mahmur și-mi place că frînează timpul, într-un fel destul de plăcut. am și gătit țigările, și mai am niște bere, și dorință de-a-i cînta oleacî. dintre a mă enerva c-am gătit tutunul și-a lua-o în derîdere, am ales-o ultima, și, ieri o fost o zi faină, c-am fost foarte bine dispus. am niște planuri destul de sumbre pentru următoarele săptămîni, dar totuși le am, iar astăzi, în genere nu știu ce-o să fac. știu doar că tre să merg la o zi de naștere, și c-ar fi bine să iau măcar niș flori, ori ciocolată. cred că o să fug acuș, e ora 7 dimineața, pîn la chioșc, pîn la rîșcanovca, să-mi iau țigări. uuuwh, poate și băutură. am și numărat, am și trei de lei, după c-are-am început a rîde-n hohote. ieri, mi-am băgat led zeps, în boxa mare, apoi, grăind cu cinevai pe facebook, m-am transpus la jerry garcia și-am și aprins celălalt amplificator, și-am tot improvizat pe fundalu lu jerry garcia. m-o mai deranjat vecina, și, matincă eram prea beat, dar m-a invitat la ea-n casă, unde, mai că mi-o turnat cinzeacu. mă tot uitam pe geam, și pîlpîiau frunzele copacilor, ca și data aia cînd am văzut dragonu pe dealu din sat. mă gîndesc să, dacă o tot ajuns vorba de sat, .. să ajung acolo cu bicla, cu trenu pîn la bălți, iar de-acolo, un 70 de km, cu bicla. și-apoi, nu departe de sat, se fac săpături arheologice, și-am intenția s-ajung și-acolo pe cîteiva zile. mai mult mă sperie faptu că plec făr de chitară într-acolo, dar, sper că inventez un remediu acestei situații. iac e dimineața, și-mi bate galbenu soarelui în față, și galbenul berii în gură. alaltă ieri, mergînd prin centru, abia cu puțin timp înainte de ploaie, stînd în intersecție, trecea un om, care striga: dă doamne ploaie, la care i-am zîmbit, iar el observînd, o mai strigat odată fraza, după care-o zis și: să facă dragoste băiat cu fată,.. iar apoi m-a prins și ploaia, și mi se lușuiau mîinile pe volan. și-așa am ajuns acasă, iar apoi m-am și plimbat prin ploaie. îmi place că-i sărăcie dar totuș și-o satisfacție din puținul care-mi e dat. otherway, its all mine.
#2
gata, am fo pîn la piață și-apoi, căci nu erau toți vînzătorii acolo, am șterso pîn la stăuceni, ș înapoi. și nu-mi ajungea viteză, la vale, iar la deal îmi bătea vîntu-n față. but it was a nice ride. ș-am revenit la piață, unde-am lua o sticlă de vin, și-apoi, iaca-s acasă, ș cred că m-apuc să cînt. am luat ș tutun, și-am gătit ultima foiță numaice. tre să inventez cevai, din ce să fumez. wîj.
#2
gata, am fo pîn la piață și-apoi, căci nu erau toți vînzătorii acolo, am șterso pîn la stăuceni, ș înapoi. și nu-mi ajungea viteză, la vale, iar la deal îmi bătea vîntu-n față. but it was a nice ride. ș-am revenit la piață, unde-am lua o sticlă de vin, și-apoi, iaca-s acasă, ș cred că m-apuc să cînt. am luat ș tutun, și-am gătit ultima foiță numaice. tre să inventez cevai, din ce să fumez. wîj.
joi, 30 mai 2019
luni, 27 mai 2019
n-am dormit de vro 30 de ore, și iaca c-am ajuns acasă, fiind în oraș cu bicla, și mi-am luat și puțină băutură, și-ncercam un cîntec la chitară, iar acu, încărcînd acumulatorul de la fotic, m-am băgat a asculta muzică. taică-meu îmi zicea să n-ascult încontinuu același cîntec, c-ar fi depresiv, ap iaca fuck it. sună-n boxe, destul de tare.
duminică, 26 mai 2019
vineri, 24 mai 2019
joi, 23 mai 2019
luni, 20 mai 2019
mergînd cu bicicleta printre mașini, pe al treilea rînd, mă tot uitam într-o parte și alta, și voiam s-ajung mai repede acasă. cu o sticlă de vin în geamantan, și o grabă de necîrmuit. ca să cînt la chitară, weh. și-așa stau acu, cîntînd aproape două ceasuri, încercînd să înscriu cevai, dar tot enervîndu-mă pe batereia aparatului, care se descărca. de cîn m-o deblocat fostă-mea, simt cum tot mai des mă gîndesc la felurite idei legate de ea, și îs compromis în ideile astea. totuși încerc să nu mă las tentației să îi scriu, chiar fiind beat. un adevăr schimbător, instabil, și cu spontanietăți nervoase.
azi tot începînd a cînta, mi-am dat seama că nu mai am cîntece care le-aș cînta, cu toate că sînt încă cîtevai, care-ar trebui să le înregistrez, dar tre să-nvăț și cevai nou. îmi place la naiba cum cînt., cu toate că, sigur este loc și de mai mult. cîteodată mă mai uit la alte cîntecele și coveruri și îmi pare sentimentu că cînt prost, de fapt. aewh, îmi propunea tot femeia aia, să luăm lsd, la care-i ziceam că nu vreau, pentru că era să-mi fie frică și greață s-o văd în așa o atmosferă, însă, iac singurel, amu nu m-aș da în lături de puțin supliment, just take it and go with the guitar.
totuși sper că, dacă ar fi să-mi scrie, fapt la care mă gîndesc destul de mult timp, și probabil, la care sper, aș fi demn și drept, față de ea. căci cîteodată mă gîndesc c-aș fi trimete-o naibii, iar alteori, care se-ntîmplă peste vro cinci zece minute, mai că i-aș da orișice am. totuș n-aș vrea să mă bag în aceeași situație oribilă, cînd îți creezi speranțe, și așteptări.
joi, 16 mai 2019
and here we go again.
îi fain că o înflorit copacii de după geam, în special salcîmul, și nu mai arde soarele ochii, dimineața.
mi-am luat ieri multă băutură, și-am băut și-am cîntat, singurel, pîn m-am săturat. e vineri, și se prognozează niște timp frumos astăzi, iar zilele trecute mă gîndeam să merg să cînt, însă acu-mi dau seama că nu am chef, că mă simt obosit. amuș mă mai tăvălesc oleacî, iar apoi probabil o să urc pe bike ș-o s-o șterg în oraș. într-o săptămînă, ori cevai de genu am să plec la sat.
cît e dimineață, și pîn la amiază-mi bate soarele-n geam, și cît e vînt, joacă razele lui printre frunzele lovite de vînt, și-i un efect sinistru dar și vioi.
tre să fiu mai dur, referitor la lume, la fete, femei, ș toate tîmpeniile astea. și o să. dă-le dracului.
tre s-o șterg în oraș, și să-mi iau niște bericică bună, rece, și-apoi să vin pîn la cinci acasă, și să mai bag cevai note. să mă văd cu prietenii și să fumez niște iarbă, poate.
îi fain că o înflorit copacii de după geam, în special salcîmul, și nu mai arde soarele ochii, dimineața.
mi-am luat ieri multă băutură, și-am băut și-am cîntat, singurel, pîn m-am săturat. e vineri, și se prognozează niște timp frumos astăzi, iar zilele trecute mă gîndeam să merg să cînt, însă acu-mi dau seama că nu am chef, că mă simt obosit. amuș mă mai tăvălesc oleacî, iar apoi probabil o să urc pe bike ș-o s-o șterg în oraș. într-o săptămînă, ori cevai de genu am să plec la sat.
cît e dimineață, și pîn la amiază-mi bate soarele-n geam, și cît e vînt, joacă razele lui printre frunzele lovite de vînt, și-i un efect sinistru dar și vioi.
tre să fiu mai dur, referitor la lume, la fete, femei, ș toate tîmpeniile astea. și o să. dă-le dracului.
tre s-o șterg în oraș, și să-mi iau niște bericică bună, rece, și-apoi să vin pîn la cinci acasă, și să mai bag cevai note. să mă văd cu prietenii și să fumez niște iarbă, poate.
miercuri, 15 mai 2019
am dat iaca de-așa o idee
**Lumii prea puțin îi pasă de viața ta sau a familiei tale, deoarece toate suferințele create în istorie ne-au făcut enorm de egoiști și periculoși ca specie cu rațiune.
Cum putem fi ocoliți de răutatea societății, de fapt e simplu, demonstrează că aptitudinile tale sunt de neînlocuit, iar societatea are nevoie de ele.**
**Lumii prea puțin îi pasă de viața ta sau a familiei tale, deoarece toate suferințele create în istorie ne-au făcut enorm de egoiști și periculoși ca specie cu rațiune.
Cum putem fi ocoliți de răutatea societății, de fapt e simplu, demonstrează că aptitudinile tale sunt de neînlocuit, iar societatea are nevoie de ele.**
luni, 6 mai 2019
Avuseşi un timp cam prost, înainte de-a porni în escapada de la văratic, căci mă simţeam şi-aşa tulburat de oraş, iar plus la asta s-a adăugat şi proiectul în care m-am implicat şi a cărui final îl tot amînam. Cu toate astea, avînd banii în mîini, în prima seară am şi cheltuit vro jumătate din ce mi s-a plătit, pentru un amplificator nou, care-i acu la un prieten, şi de care, pe semne, nu-s aşa de satisfăcut, şi pentru băutură şi taxiu, dacă nu greşesc, căci nu mai ţin minte nimic după primu pahar de absint din acea seară. Era oboseală, stres şi nesomn, vro douăzeci de ceasuri, înainte să începem filmările, iar noaptea, făcuseşi toţi treizeci şi două de ore de nesomn. Apoi m-am mai încărcat cu cîţiva zeci de litri de bere, iarbă şi ţigări, şi m-am închis în casă, tăvălindu-mă pe podea şi cîntînd. Într-un final, gătind şi banii, şi băutura, m-am apucat aşa nervos şi obosit de montare. Dracului de comp îmi mai făcea farsa, cîteodată, dar nu într-atît de grav, iar într-una din ele, am şi sters tot materialu filmat, aşa că nu mai aveam din ce monta, şi era, pe cît de tîmpit, pe-atît şi de haios. Defel profesional. Ei bine, l-am dus şi pe ăsta la capăt, şi m-am apucat să chibzuiesc plecarea. Mi-am pus la punct toate treburile de pe-aici, făcut curăţenie, strîns lucrurile şi aparatele, şi-ntr-o zi cu ploaie, am pornit spre gară, de unde-am luat prima rutieră, pîn spre un oraş îndeaproape, iar de-acolo, cu alt microbuz, deja mai liber, spre sat. Mi-am luat două cărţi, crezînd c-o să-mi ajungă, şi-am început a citi de pe drum, iar în rută, erau şi cîtevai fete frumoase, care, mă-ntreb, dacă au rămas cumvai uimite. Am început cu un roman aventurier, care m-a prins de-odată, poate din cauza că m-am săturat de toată lumea asta cu telefoane şi oamenii care mă enervaseră anterior. Aşa deci, ajunseşi pîn aproape de sat, şi, închizînd cartea, mă gîndeam la chestii legate de interdependenţa lucrurilor, gen dacă să merg îndată divale, or să pornesc spre tătaia şi cît sens şi tălmăciri ar fi în subconştient. Şoferu, un domn destul de prietenos, m-a remarcat chiar din gară, cu fraza: eii, dap tata te aşteaptă!, şi cu un zîmbet voios, m-a lăsat chiar în faţa casei lui. N-aveam încotro. Am urcat spre căsuţa verzuie, fără gard, decît cel format natural, din stînci şi bolovani, şi-am pupat uşa. Şi-aşa, cu un rucsac mare, şi chitara într-o mînă, am coborît divale, pe lîngă rîu. Era pe-nserate, şi simţeam libertatea fierbînd în mine, dîndu-i frîu liber cu două trei ţipete înăbuşite, căci nu eram încă pregătit s-o trăiesc la justa-i valoare.
Aproape de casă, pe faţă începu să se mînjască un zîmbet involuntar şi incontrolabil, era starea aia, cînd ajungi supra-satisfăcut de situaţia în care te afli. E aproape întotdeauna aşa, ajungînd acolo. De fapt începe din ultima cotitură, căci, de-acolo e un drum dealuros, dar drept, către destinaţie, iar de pe ultimul vîrf se observă întreg satul, dealul şi rîurile. Aş găsi multe exemple care să definească mai precis emoţia, însă cred că tot nu aş putea explica pe deplin toată fierberea aia lăuntrică. Încercînd să controlez acest acces de fericire buimacă, care-a căzut peste mine, am şi intrat pe poartă, şi-ndată mi se ivise imaginea femeii care străjuieşte beciul, la care-am aruncat un salut voios! Deja ştiam ce se întîmplă. Femeia îşi ducea contul vinului care se bea şi care va rămîne. Am trecut resemnat, fără nici o intenţie de-a mă băga în treburile acelor doi din beci, şi femeii de gardă, direct către uşa casei.
După un pahar de vin şi o masă de primire, voind să mai petrec cevai timp cu tătaia, care de altfel luase o sticlă de doi jumate de vin, am plecat spre casa lui, unde-am şi descins o adevărată discotecă. Pe la ora douăşpe, eu, fiind mai treaz, m-am apucat să acordez chitările, iar apoi, ambii ne-am apucat să improvizăm. Improvizaţia de altfel, merse bine, taică-meu fiind puţin prea beat, băga note pe măsură. Ne tot jucam între blues, punk şi jazz, după care-o mai venit fiu primarului, şi ne-am liniştit. Pe la ora două noaptea am ajuns acasă, pe acelaşi mal de rîu, sub un cer înstelat atît de liniştit, iar eu, fiind nu prea beat, mă mulţumeam de această savoare. Următoarea zi, însă, era mai grea, mai mult pentru tătaia, care-o băut multişor, şi pe care-l tot îndemnam spre trezire, iar el se enervaseşi cumplit. Aşa deci se tot calma în mine acel zbucium şi grabă din oraş, care-o trăieşti, într-o casă lîngă şosea, unde-s adesea aglomeraţii şi care-i inevitabil exteorizat cu o mare trăire într-un mediu rural. Următoarele zile, m-am apucat de treabă, căci mai era frig, am urcat într-unul din nucii bătrîni şi-am stat acolo vro jumătate de oră, tot încercînd din toate puterile să dau jos o creangă uscată, chiar din vîrful copacului, avînd şi nişte răgaz, am tras o ţigară-n acel pom, iar apoi am izbutit s-o dau jos, cu picioarele tremurînd şi ochii puţin buimăciţi din cauza înălţimii. Prima carte am gătit-o în patru zile, o aventură a doi băieţi tineri, pe drumuri europene cu o niva, care se citise foarte uşor. Iar să stai lîngă un perete cald, şi să citeşti o noapte întreagă, e chiar o plăcere deosebită, în orice caz, o mai mare plăcere decît să te căzneşti din cauza unei iubiri pierdute. Însă mă mai tulburau gînduri tîmpite, şi visuri la fel de proaste, de care tresăream pe la răsărit de soare, şi stăteam afară să fumez o ţigară ori două, şi să-nghit vin. După prima săptămînă, mi-am dat seama de situaţia creată, căci îţi ia întotdeauna un răgaz de timp ca să te asimilezi unei atmosfere. Am tras vreo două ori pînă la izvor, să aduc acasă o sticlă de apă de stîncă, pe umăr, trecînd pe-alături cimitirului, unde mai opream, să-l văd pe străbunelu. E curioasă treaba asta, Omul care m-a făcut să port pălărie.. Eram totuşi legat de treburi, dimineaţa, acasă, iar după masa de amiază, cînd toţi fug să doarmă, plecam la tătaia, să-l văd şi să-l trag la treabă. Găsiseşi şi o cărare foarte fain, printre curţile oamenilor, care spre finalu existenţei mele de-acolo, a început a înverzi şi devenise mai dificil de trecut. Îmi place la nebunie tradiţia asta a satului, să nu lucrezi duminicile. Îmi mai petreceam timp pe la tata, cîntînd ori grăind cu băieţii, cărora de altfel, le e greaţă de muzica care-o cînt, însă tot cîntam. Ba chiar mai mult, căci avuseşi trei zile, în care tata o plecat spre oraş, iar eu, tîrîiam amplificatoru, chitara şi băutura pe verandă şi cîntam ziua-ntreagă. O viaţă frumoasă, acolo, împrejmuit de o singurătate şi tăcere, care-ţi pătrunde-n măduva spinării. În acel timp, cît era plecat tătaia, am avu şi o criză, care-şi avea rădăcini mai infiltrate, din timpu cînd mă strîngeam să plec, căci mi-o arătat netu că fostă-mea iubită o fi băgat vre-un like, iar eu, tot stînd tiptil pe gîndu de-a-mi lămuri ce s-a întîmplat, am ajuns să trăiesc un vis în care retrăiam trei momente decisive, pe care apoi le-am legat una de alta, fiind abia treaz, şi urînd starea aia de înţelegere a imaginii în plina ei ivire. I-am scris, şi ne-am certat. De fapt eram arogant a naibii. Dar mă tulbura o trăire care n-o percepeam, şi nici acu n-aş zice c-o percep, însă, diferenţa e, cred, că acum nu-mi mai pasă. Era şi ea, un motiv să plec într-acolo, unul destul de important, căci nu mă mai lămuream cu ceea ce simt, şi trăiam doar urînd-o, ca pe o așchie între coaste. Era inevitabilă această confruntare, a doi iubiţi ce nu îşi mai au ochii întîlniţi. O piatră de temelie a unei noi vieţi ce urmează după aşa o despărţire de o altă viaţă.
Se împuse primăvara în toate straiele ei, şi apăru căldura, cărei dor îi duceam de mult timp, iar satul începuse a reînvia, în miresme şi pe chipurile oamenilor. În una din zile plecaseşi să iau nişte ţigări, şi plimbîndu-mă fără grabă pe străzile alea care mi-au marcat o mică parte, spre părerea mea de rău, din copilărie, am dat să trec pe lîngă şcoală, căci magazinele din valea satului nu aveau ţigări, și erau o mulţimea de-a fete pe băncile din curtea şcolii, pe care le-am observat de departe, dar apropiindu-mă, ghionteam cîte o privire furişă faţă de acest personaj nou, în viaţa rudimentară a satului. Trecînd pe lîngă ele, unele, mai voinice, mă salutau cu un zîmbet care, vreau să cred, era o mai degrabă o curiozitate, decît un salut.
Am mai urcat într-un pom bătrîn, de nuc, încercînd vro jumătate de ceas să dau jos o creangă uscată din vîrful copacului.Era fain să simt acel vînt, încă rece, puternic, în vîrful unui pom de nuci. Reușind totuși să dau creanga jos, m-am apucat s-o tîrîi în deal, unde am și tăiat-o, umplînd trei cutii cu lemn de foc și o cutie de mîndrie, că am cîștigat lupta aia, din vîrful nucului bătrîn. În mare parte, unele nopți citeam, iar mai rar, mergeam pe la tăticu, să cînt și să mai bem. Îmi dau seama de acele trei săptămîni într-un fel interesant de nou, chiar și video-ul realizat nu mi se părea într-atît de oribil, cînd am ajuns să i-l arăt prietenului care m-a ajutat. În mare parte, trei săptămîni și trei cărți, pare o balanță echitabilă. Era totuși timpul sărbătorilor, și, pe lîngă puținele treburi din grădină, care le-am făcut, încet mi se stingea intenția de-a lucra. Am tras de vro două ori pe la cascadă, prin livezi înflorind și prin albia rîului secat, dealuri, ale căror întinderi se deschideau fascinant, și cîteodată trist. În altă seară, ne-am pornit cu bicicletele pîn la prut, iar băieții din mașină ne-ntindeau cîte un păhărel de vin. Cu toate astea, o fost și vreo două-trei seri în care am băut binișor, și, dacă data trecută, cît era încă zăpadă, mă trînteam pe ea, așteptînd să mi se răcească trupul, de astă oară, umblam mai mult cu privirea în cer, unul curat, spulberat de stele, fără grabă, beat și, puțin trist de singurătate.
În final, mă enervaseră sărbătorile și bețiile alea, fără rost și mare interes, și-ndată cum se prognozase niște ploaie, pur spontan am decis să plec spre oraș. Următoarea zi, am pornit mai devreme, și-am ajuns să stau o oră-n stație, cît a pornit o ploaie nebună, cu fulgere care le-am și simțit zguduind pămîntul de sub mine. Am luat o sticlă de țuică, și-aveam doar 50 de lei, ca să-mi mai iau cevai pentru masă. Am ajuns să beau toată sticla-n prima zi, și să stau singurel, fără mari revizuiri pe net, decît să verific puținele mesaje, și dacă sînt încă blocat. E straniu că-s încă calm, poate și din cauza că-mi sunt blocate mesajele.
În mare parte, judecînd după încercarea de-a cînta zilele trecute în oraș, și tîrîindu-mă prin tot orașu cu rucsacu ș chitara-n spate, avînd doar cinci lei în buzunar și nereușind să fac o chestie din care-mi propuseși, am oprit într-o stație, și-am pornit a cînta, iar spre seară, cînd s-a descărcat batereia, eram destul de vioi. Și-aș vrea să mai păstrez această stare de resemnare față de lucrurile care nu merg cum le vreau eu. Plus la asta, e interesant că înainte-aveam o problemă cu faptu că nu-s decis de viitor, și-mi mai băgam idei, gen: întotdeauna aș putea să mă sinucid, iar acu, îmi e cam indiferentă treaba. Anyway, degrabă plec n-apoi. Doar să mai cînt de cîtevai ori prin oraș.
Aproape de casă, pe faţă începu să se mînjască un zîmbet involuntar şi incontrolabil, era starea aia, cînd ajungi supra-satisfăcut de situaţia în care te afli. E aproape întotdeauna aşa, ajungînd acolo. De fapt începe din ultima cotitură, căci, de-acolo e un drum dealuros, dar drept, către destinaţie, iar de pe ultimul vîrf se observă întreg satul, dealul şi rîurile. Aş găsi multe exemple care să definească mai precis emoţia, însă cred că tot nu aş putea explica pe deplin toată fierberea aia lăuntrică. Încercînd să controlez acest acces de fericire buimacă, care-a căzut peste mine, am şi intrat pe poartă, şi-ndată mi se ivise imaginea femeii care străjuieşte beciul, la care-am aruncat un salut voios! Deja ştiam ce se întîmplă. Femeia îşi ducea contul vinului care se bea şi care va rămîne. Am trecut resemnat, fără nici o intenţie de-a mă băga în treburile acelor doi din beci, şi femeii de gardă, direct către uşa casei.
După un pahar de vin şi o masă de primire, voind să mai petrec cevai timp cu tătaia, care de altfel luase o sticlă de doi jumate de vin, am plecat spre casa lui, unde-am şi descins o adevărată discotecă. Pe la ora douăşpe, eu, fiind mai treaz, m-am apucat să acordez chitările, iar apoi, ambii ne-am apucat să improvizăm. Improvizaţia de altfel, merse bine, taică-meu fiind puţin prea beat, băga note pe măsură. Ne tot jucam între blues, punk şi jazz, după care-o mai venit fiu primarului, şi ne-am liniştit. Pe la ora două noaptea am ajuns acasă, pe acelaşi mal de rîu, sub un cer înstelat atît de liniştit, iar eu, fiind nu prea beat, mă mulţumeam de această savoare. Următoarea zi, însă, era mai grea, mai mult pentru tătaia, care-o băut multişor, şi pe care-l tot îndemnam spre trezire, iar el se enervaseşi cumplit. Aşa deci se tot calma în mine acel zbucium şi grabă din oraş, care-o trăieşti, într-o casă lîngă şosea, unde-s adesea aglomeraţii şi care-i inevitabil exteorizat cu o mare trăire într-un mediu rural. Următoarele zile, m-am apucat de treabă, căci mai era frig, am urcat într-unul din nucii bătrîni şi-am stat acolo vro jumătate de oră, tot încercînd din toate puterile să dau jos o creangă uscată, chiar din vîrful copacului, avînd şi nişte răgaz, am tras o ţigară-n acel pom, iar apoi am izbutit s-o dau jos, cu picioarele tremurînd şi ochii puţin buimăciţi din cauza înălţimii. Prima carte am gătit-o în patru zile, o aventură a doi băieţi tineri, pe drumuri europene cu o niva, care se citise foarte uşor. Iar să stai lîngă un perete cald, şi să citeşti o noapte întreagă, e chiar o plăcere deosebită, în orice caz, o mai mare plăcere decît să te căzneşti din cauza unei iubiri pierdute. Însă mă mai tulburau gînduri tîmpite, şi visuri la fel de proaste, de care tresăream pe la răsărit de soare, şi stăteam afară să fumez o ţigară ori două, şi să-nghit vin. După prima săptămînă, mi-am dat seama de situaţia creată, căci îţi ia întotdeauna un răgaz de timp ca să te asimilezi unei atmosfere. Am tras vreo două ori pînă la izvor, să aduc acasă o sticlă de apă de stîncă, pe umăr, trecînd pe-alături cimitirului, unde mai opream, să-l văd pe străbunelu. E curioasă treaba asta, Omul care m-a făcut să port pălărie.. Eram totuşi legat de treburi, dimineaţa, acasă, iar după masa de amiază, cînd toţi fug să doarmă, plecam la tătaia, să-l văd şi să-l trag la treabă. Găsiseşi şi o cărare foarte fain, printre curţile oamenilor, care spre finalu existenţei mele de-acolo, a început a înverzi şi devenise mai dificil de trecut. Îmi place la nebunie tradiţia asta a satului, să nu lucrezi duminicile. Îmi mai petreceam timp pe la tata, cîntînd ori grăind cu băieţii, cărora de altfel, le e greaţă de muzica care-o cînt, însă tot cîntam. Ba chiar mai mult, căci avuseşi trei zile, în care tata o plecat spre oraş, iar eu, tîrîiam amplificatoru, chitara şi băutura pe verandă şi cîntam ziua-ntreagă. O viaţă frumoasă, acolo, împrejmuit de o singurătate şi tăcere, care-ţi pătrunde-n măduva spinării. În acel timp, cît era plecat tătaia, am avu şi o criză, care-şi avea rădăcini mai infiltrate, din timpu cînd mă strîngeam să plec, căci mi-o arătat netu că fostă-mea iubită o fi băgat vre-un like, iar eu, tot stînd tiptil pe gîndu de-a-mi lămuri ce s-a întîmplat, am ajuns să trăiesc un vis în care retrăiam trei momente decisive, pe care apoi le-am legat una de alta, fiind abia treaz, şi urînd starea aia de înţelegere a imaginii în plina ei ivire. I-am scris, şi ne-am certat. De fapt eram arogant a naibii. Dar mă tulbura o trăire care n-o percepeam, şi nici acu n-aş zice c-o percep, însă, diferenţa e, cred, că acum nu-mi mai pasă. Era şi ea, un motiv să plec într-acolo, unul destul de important, căci nu mă mai lămuream cu ceea ce simt, şi trăiam doar urînd-o, ca pe o așchie între coaste. Era inevitabilă această confruntare, a doi iubiţi ce nu îşi mai au ochii întîlniţi. O piatră de temelie a unei noi vieţi ce urmează după aşa o despărţire de o altă viaţă.
Se împuse primăvara în toate straiele ei, şi apăru căldura, cărei dor îi duceam de mult timp, iar satul începuse a reînvia, în miresme şi pe chipurile oamenilor. În una din zile plecaseşi să iau nişte ţigări, şi plimbîndu-mă fără grabă pe străzile alea care mi-au marcat o mică parte, spre părerea mea de rău, din copilărie, am dat să trec pe lîngă şcoală, căci magazinele din valea satului nu aveau ţigări, și erau o mulţimea de-a fete pe băncile din curtea şcolii, pe care le-am observat de departe, dar apropiindu-mă, ghionteam cîte o privire furişă faţă de acest personaj nou, în viaţa rudimentară a satului. Trecînd pe lîngă ele, unele, mai voinice, mă salutau cu un zîmbet care, vreau să cred, era o mai degrabă o curiozitate, decît un salut.
Am mai urcat într-un pom bătrîn, de nuc, încercînd vro jumătate de ceas să dau jos o creangă uscată din vîrful copacului.Era fain să simt acel vînt, încă rece, puternic, în vîrful unui pom de nuci. Reușind totuși să dau creanga jos, m-am apucat s-o tîrîi în deal, unde am și tăiat-o, umplînd trei cutii cu lemn de foc și o cutie de mîndrie, că am cîștigat lupta aia, din vîrful nucului bătrîn. În mare parte, unele nopți citeam, iar mai rar, mergeam pe la tăticu, să cînt și să mai bem. Îmi dau seama de acele trei săptămîni într-un fel interesant de nou, chiar și video-ul realizat nu mi se părea într-atît de oribil, cînd am ajuns să i-l arăt prietenului care m-a ajutat. În mare parte, trei săptămîni și trei cărți, pare o balanță echitabilă. Era totuși timpul sărbătorilor, și, pe lîngă puținele treburi din grădină, care le-am făcut, încet mi se stingea intenția de-a lucra. Am tras de vro două ori pe la cascadă, prin livezi înflorind și prin albia rîului secat, dealuri, ale căror întinderi se deschideau fascinant, și cîteodată trist. În altă seară, ne-am pornit cu bicicletele pîn la prut, iar băieții din mașină ne-ntindeau cîte un păhărel de vin. Cu toate astea, o fost și vreo două-trei seri în care am băut binișor, și, dacă data trecută, cît era încă zăpadă, mă trînteam pe ea, așteptînd să mi se răcească trupul, de astă oară, umblam mai mult cu privirea în cer, unul curat, spulberat de stele, fără grabă, beat și, puțin trist de singurătate.
În final, mă enervaseră sărbătorile și bețiile alea, fără rost și mare interes, și-ndată cum se prognozase niște ploaie, pur spontan am decis să plec spre oraș. Următoarea zi, am pornit mai devreme, și-am ajuns să stau o oră-n stație, cît a pornit o ploaie nebună, cu fulgere care le-am și simțit zguduind pămîntul de sub mine. Am luat o sticlă de țuică, și-aveam doar 50 de lei, ca să-mi mai iau cevai pentru masă. Am ajuns să beau toată sticla-n prima zi, și să stau singurel, fără mari revizuiri pe net, decît să verific puținele mesaje, și dacă sînt încă blocat. E straniu că-s încă calm, poate și din cauza că-mi sunt blocate mesajele.
În mare parte, judecînd după încercarea de-a cînta zilele trecute în oraș, și tîrîindu-mă prin tot orașu cu rucsacu ș chitara-n spate, avînd doar cinci lei în buzunar și nereușind să fac o chestie din care-mi propuseși, am oprit într-o stație, și-am pornit a cînta, iar spre seară, cînd s-a descărcat batereia, eram destul de vioi. Și-aș vrea să mai păstrez această stare de resemnare față de lucrurile care nu merg cum le vreau eu. Plus la asta, e interesant că înainte-aveam o problemă cu faptu că nu-s decis de viitor, și-mi mai băgam idei, gen: întotdeauna aș putea să mă sinucid, iar acu, îmi e cam indiferentă treaba. Anyway, degrabă plec n-apoi. Doar să mai cînt de cîtevai ori prin oraș.
vineri, 26 aprilie 2019
și cum, cu acel corp pătat
de-al meu sărut?
ai reușit să fugi, să-l lași
ai reușit să fugi, să-l lași
mușcat,
de dinți bătrîni, de cîini,
păgîni?!
#2
#2
Femeia pe care o iubeam, nu ești tu,
Femeia de care m-am îndrăgostit,
era zveltă, cu farmec și feerie..
era zveltă, cu farmec și feerie..
și am iubit acea fărîmă de dragoste,
înlănțuită în forme frumoase.
Femeia pe care o iubeam, nu mai ești tu,
Femeia care o iubesc, era bună..
cu ochi radiind fericire, nu spaimă.
și tot mai rar, văd ori aud,
radiind fericire iubirea.
radiind fericire iubirea.
marți, 16 aprilie 2019
de astă dimineață, cum și de multe alte ori, am început inconștient și involuntar să-mi amintesc de relația aia, a cărei rezonanțe mai mișună și-acum, prin mine. îmi aminteam deci, trecînd dintr-o stare de vis și somn, către o trezire lină, de momentele cînd o sunau părinții, iar eu mă deghizam involuntar în băiatu de după perete, după ușă ori, băiatul inexistent, căci, domnișoara încerca din răsputeri să prezinte situația după placul părinților săi. și eu uram asta, o uram pînă a-mi da seama de fapt, că eram un prieten nedorit ei, nepotrivit, orișcum n-ai ziceo, n-aveam loc lîngă ea, în ochii lor. și mi s-a limpezit chestia asta, abia acu, cînd a apărut un boom, care m-a trecut din momentele de după perete, din ascunziș, în ziua-n care a rămas o noapte cu mine-n casa unde locuiam, acolo-n olanda. s-a iscat o ceartă între ea și-ai ei, din cauza la noaptea aia, și era prostească situația. mai n-ainte, am scris despre-o discuție cu tatăl ei, fiind la culmea beat, și-aproape bufnind în plîns, cu declarații de dragoste, iar replica lui era gen,.. urmează să îți găsești de lucru, și să mai pleci încolo, ca să lupți, dac-o iubești. și uite-așa stăteam cevai ore-n urmă, în pat, și mă-nvîrteam între aceste trei momente, și le tot potriveam una cu alta, pînă a-mi da seama cît de tîmpită atitudine au avut-o părinții ei. îmi și imaginez cum o consolau, avînd și ei, o bucurie ascunsă după perete, după ușă, o bucurie pe față inexistentă.
miercuri, 10 aprilie 2019
luni, 8 aprilie 2019
duminică, 7 aprilie 2019
sâmbătă, 6 aprilie 2019
joi, 4 aprilie 2019
miercuri, 3 aprilie 2019
vineri, 29 martie 2019
luni, 25 martie 2019
duminică, 17 martie 2019
vineri, 15 martie 2019
joi, 14 martie 2019
miercuri, 13 martie 2019
joi, 7 martie 2019
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copi
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copi
miercuri, 6 martie 2019
luni, 4 martie 2019
am băut vro trei litri de bericică, anterior, iar acu e ora 6, și cu un ceas jumate-n urmă eram deja treaz, insomniile astea, le-aș spune insomniile dracului, dar îmi dau seama că mai degrab-aș profita. hah.
beau bere, iaca. mă bunghesc înspre cerul care-ncepe a prinde lumină, și-i devine albastru mai deschis, trag o țigară, din șase cîte mi-o rămas, ascult ci cîntă o fimeie, az o intrat un chitarist cu prietenu său în troleu, și-o cîntat cevai melodie de dragoste, iar la un vers, o-ntins mîna, arătînd către o fetișcană frumușică care stătea pe-aproape, era haios. prietenu de-ăsta, ș-o scos căciula, una din alea de iarnă, chitaristu-n negru, cu ochelari, și prietenu lui, mai grăsuț, cu căciula aia, tot umbla prin troleu, iar peste vro două stații, cît o gătit cîntecu și le-o urat tuturor mai multe zîmbete, au ieșit ambii zîmbind și a dracului de bucuroși.
ufh, încep a rozovi nourașii de pe cer, iar eu tot n-am avut cum să evit să fiu sentimental cu tine.
lucrez acu la un proiect despre covoarele moldovenești, și am niște fîțîială cu toate astea, și-am văzut un amplificator pe net, din bucurești, pe care intenționez să-l achiziționez, și-am rugat-o pe nata să-i scrie lu horia, să meargă să-l vadă pe drum spre chișinău,..
tare mai sper să ajungă. printre altele, m-o cam săturat muzicienii ăștia, că am mai văzut niște băieți pe la ștefan, unu cîntînd aceleași patru acorduri, iar altul umblînd cu husa de la chitară și cerșind bani, îmi pare tare prostesc, cu toate că sigur se rușinează și oamenii să dea bani, dar la dracu, e nașpa să umbli și să ceri așa, *pentru muzicanț*. uwh, cevai timp în urmă am scris unei trupe care-o și participat la eurovision, o propunere de-a face-o repetiție, și după ce i-am văzt pe-acolo, mi-o trecut pofta. probabil i-aș scrie lu un basist, însă e și el foarte încadrat în note, .. sper să plec la văratic cu nea horia, și să cîntăm la dracu. se închide într-atît de mult, în muzică, neneacu, că îmi vine să-l înjur.
cu serviciu ăsta, am tot mai puțin timp să cînt, și chef.
am trecut zilele astea pe la un magazin de instrumente muzicale, mă uitam la strune pentru o chitară din sat, de-acolo. că am rupt o strună, și-am tot zis că tre să iau una, plus la astea, mă gîndeam să iau și alte piese, ewh. tre să le iau înainte să plec la sat, numaidecît. din tot ce-am să cîștig, reiese, că mai mult de jumătate investesc în muzică.
gata, îmi bate cu roș-oranj în casă. peste molbert și bicicletă, și-apropo, am și o chitară nouă, nici nu mai știu dac-am mai scris despre asta. e o chitară care tre s-o mai prelucrez, nici n-am conectat-o, dar era un dar interesant,.. de la un neneac, care venise pe la mine recent, și-am băut binișor, cîntat, iar el mă tot roagă să-i arăt chestii și chestii din ale cîntării la chitară. într-un moment o și-nceput a cînta binișor, o ținut-o două minute, iar apoi, o revenit la ce cînta anterior, acorduri grele, solo-uri aritmice, și din astea.. are o manieră cumvai impulsivă de-a cînta, și de-a vorbi, e și foarte nerăbdător cumvai, însă mi-o plăcut să găsesc niște porniri interesante în solo-urile lui, și-ncercam să nu-l limitez, ori să fiu prea critic în privința a ce cîntă și cum.)
cîteodată mă simt bine cînd sînt enervat, totuși e mai bine să fii enervat decît disperat.
mă tot complac în cercul ăsta de prieteni de patruzeci, și oameni maturi, și,.. cît de neplăcut uneori ar fi, dar mă cred crescut din alte timpuri. n ultima vreme în genere nu m-am văzut decît cu adrian, awh, și-apropo am fost pe la el acasă, trăiește acu la stăuceni, singurel, și începe la fel cum am început-o și eu, ei, de la jumate, căci de cît trăiesc aicea, erau chestii și chestii, apoi tot dispăreau, (mă refer la mobilier) și-am rămas în camera aproape goală, și tot stăteam așa, pînă n-am început s-aduc lucruri, fotolii și masă, care le-am tot mutat, dintr-un loc în altu, într-un final punîndu-le în același loc unde erau cînd trăia și taică-meu aicea. (ascult de-o oră același a dracului de cîntec) ... și-am stat vro două ceasuri pe la adri, dat peste cap vro patru-cinci shoturi de țuică cu grapefruit, și-am plecat, pe la vro 8:50, ajungînd la stație, taman cînd venea troleu, o nouă rută din stăuceni pîn în centru.
recent am visat că stricaseși chitara, și-ncercam disperat s-o repar, iar după ce mă treziseși, nu puteam realiza, ori accepta faptul că era de fapt un vis și e-ntreagă frumușica mea. // chitara nu-i femeie, nu te lasă. // cu cît mă evită femeile, cu-atît mai mult mă-ndrăgostesc în ea... iar acu, cevai zile-n urmă, avuseși altă nelămurire,.. nu-nțelegeam dacă am visat or nu ce cîntam, căci era o melodie la un tempou destul de rapid. /// dacă-i să mă gîndesc la cum decurg repetițiile mele, îmi dau seama că multe ori nu simt emoție în ce cînt, doar de rareori, cînd se-ntîmplă. ascultaseși ce-am înscris cu horia, și era așa un trash, tîmpit cu multă vorbăraie. și totuși cîntările astea, stupide, a-ritmice, trebuiesc să se-ntîmple. asta-i o lecție care-am învățat-o mai demult, cevai de genu: when the things go shitty, just continue. mi-ar plăcea să i-o spun și lu horia.
nici n-ai să-ți imaginezi, că uite-acu, scriind de o oră, ascultînd același cîntec, am dat să privesc chitara, și-am văzt reflexia feței pe dekă, ce moment fain,.. // m-o făcut să zîmbesc.
beau bere, iaca. mă bunghesc înspre cerul care-ncepe a prinde lumină, și-i devine albastru mai deschis, trag o țigară, din șase cîte mi-o rămas, ascult ci cîntă o fimeie, az o intrat un chitarist cu prietenu său în troleu, și-o cîntat cevai melodie de dragoste, iar la un vers, o-ntins mîna, arătînd către o fetișcană frumușică care stătea pe-aproape, era haios. prietenu de-ăsta, ș-o scos căciula, una din alea de iarnă, chitaristu-n negru, cu ochelari, și prietenu lui, mai grăsuț, cu căciula aia, tot umbla prin troleu, iar peste vro două stații, cît o gătit cîntecu și le-o urat tuturor mai multe zîmbete, au ieșit ambii zîmbind și a dracului de bucuroși.
ufh, încep a rozovi nourașii de pe cer, iar eu tot n-am avut cum să evit să fiu sentimental cu tine.
lucrez acu la un proiect despre covoarele moldovenești, și am niște fîțîială cu toate astea, și-am văzut un amplificator pe net, din bucurești, pe care intenționez să-l achiziționez, și-am rugat-o pe nata să-i scrie lu horia, să meargă să-l vadă pe drum spre chișinău,..
tare mai sper să ajungă. printre altele, m-o cam săturat muzicienii ăștia, că am mai văzut niște băieți pe la ștefan, unu cîntînd aceleași patru acorduri, iar altul umblînd cu husa de la chitară și cerșind bani, îmi pare tare prostesc, cu toate că sigur se rușinează și oamenii să dea bani, dar la dracu, e nașpa să umbli și să ceri așa, *pentru muzicanț*. uwh, cevai timp în urmă am scris unei trupe care-o și participat la eurovision, o propunere de-a face-o repetiție, și după ce i-am văzt pe-acolo, mi-o trecut pofta. probabil i-aș scrie lu un basist, însă e și el foarte încadrat în note, .. sper să plec la văratic cu nea horia, și să cîntăm la dracu. se închide într-atît de mult, în muzică, neneacu, că îmi vine să-l înjur.
cu serviciu ăsta, am tot mai puțin timp să cînt, și chef.
am trecut zilele astea pe la un magazin de instrumente muzicale, mă uitam la strune pentru o chitară din sat, de-acolo. că am rupt o strună, și-am tot zis că tre să iau una, plus la astea, mă gîndeam să iau și alte piese, ewh. tre să le iau înainte să plec la sat, numaidecît. din tot ce-am să cîștig, reiese, că mai mult de jumătate investesc în muzică.
gata, îmi bate cu roș-oranj în casă. peste molbert și bicicletă, și-apropo, am și o chitară nouă, nici nu mai știu dac-am mai scris despre asta. e o chitară care tre s-o mai prelucrez, nici n-am conectat-o, dar era un dar interesant,.. de la un neneac, care venise pe la mine recent, și-am băut binișor, cîntat, iar el mă tot roagă să-i arăt chestii și chestii din ale cîntării la chitară. într-un moment o și-nceput a cînta binișor, o ținut-o două minute, iar apoi, o revenit la ce cînta anterior, acorduri grele, solo-uri aritmice, și din astea.. are o manieră cumvai impulsivă de-a cînta, și de-a vorbi, e și foarte nerăbdător cumvai, însă mi-o plăcut să găsesc niște porniri interesante în solo-urile lui, și-ncercam să nu-l limitez, ori să fiu prea critic în privința a ce cîntă și cum.)
cîteodată mă simt bine cînd sînt enervat, totuși e mai bine să fii enervat decît disperat.
mă tot complac în cercul ăsta de prieteni de patruzeci, și oameni maturi, și,.. cît de neplăcut uneori ar fi, dar mă cred crescut din alte timpuri. n ultima vreme în genere nu m-am văzut decît cu adrian, awh, și-apropo am fost pe la el acasă, trăiește acu la stăuceni, singurel, și începe la fel cum am început-o și eu, ei, de la jumate, căci de cît trăiesc aicea, erau chestii și chestii, apoi tot dispăreau, (mă refer la mobilier) și-am rămas în camera aproape goală, și tot stăteam așa, pînă n-am început s-aduc lucruri, fotolii și masă, care le-am tot mutat, dintr-un loc în altu, într-un final punîndu-le în același loc unde erau cînd trăia și taică-meu aicea. (ascult de-o oră același a dracului de cîntec) ... și-am stat vro două ceasuri pe la adri, dat peste cap vro patru-cinci shoturi de țuică cu grapefruit, și-am plecat, pe la vro 8:50, ajungînd la stație, taman cînd venea troleu, o nouă rută din stăuceni pîn în centru.
recent am visat că stricaseși chitara, și-ncercam disperat s-o repar, iar după ce mă treziseși, nu puteam realiza, ori accepta faptul că era de fapt un vis și e-ntreagă frumușica mea. // chitara nu-i femeie, nu te lasă. // cu cît mă evită femeile, cu-atît mai mult mă-ndrăgostesc în ea... iar acu, cevai zile-n urmă, avuseși altă nelămurire,.. nu-nțelegeam dacă am visat or nu ce cîntam, căci era o melodie la un tempou destul de rapid. /// dacă-i să mă gîndesc la cum decurg repetițiile mele, îmi dau seama că multe ori nu simt emoție în ce cînt, doar de rareori, cînd se-ntîmplă. ascultaseși ce-am înscris cu horia, și era așa un trash, tîmpit cu multă vorbăraie. și totuși cîntările astea, stupide, a-ritmice, trebuiesc să se-ntîmple. asta-i o lecție care-am învățat-o mai demult, cevai de genu: when the things go shitty, just continue. mi-ar plăcea să i-o spun și lu horia.
nici n-ai să-ți imaginezi, că uite-acu, scriind de o oră, ascultînd același cîntec, am dat să privesc chitara, și-am văzt reflexia feței pe dekă, ce moment fain,.. // m-o făcut să zîmbesc.
duminică, 3 martie 2019
vineri, 1 martie 2019
joi, 28 februarie 2019
e dimineață, fac macaroane, adică,.. spaghetti, ca să fiu și eu în rînd cu lumea, și, ce-am mai învățat de la ăștia care au gusturi mai rafinate, e că n-ar fi rău să-i adaugi și niște oregano, iar după destul timpușor petrecut pe hrișcă goală, ajung iată să fac spaghetti cu oregano și sos de roșii desinestătător,.. (că n-am mai gătit macaroane de-astea făr de persoana care mi le-a și introdus).., iar ca să nu fie plictis, (e defapt o idee spontană dintr-un chestionar recent tradus) îmi propun să-i pun și alte condimente, gen.. sare?!,.. căci în acel chestionar, se întreba: ce-i făcut pentru primă-dată ultima oară?// și uite-aș fi-n stare să spun, (doar sper să nu mi se strice mîncarea cît scriu aici) că în această frumoasă zi de martie, întîia zi,.. întîia oară, .. macaroane cu ierbușoară.
miercuri, 27 februarie 2019
mi-este pur și simplu interesant, că traduceam aicea niște texte, și-am ajuns să mă muncesc vro 5 minute cu un proverb: "Either
talk as is your suit, or you bear it as is your talk."
unicul mod în care am vorbit urît ...este maniera.
ieri tot am avut o criză nervoasă, n-am dormit decît vro 3-4 ore.
voiam să-mi iau mult mult alcool, și să nu ies vro săptămînă din casă. hah.
mă gîndeam să mai scriu cevai despre citat și femei, da dă-le dracului.
unicul mod în care am vorbit urît ...este maniera.
ieri tot am avut o criză nervoasă, n-am dormit decît vro 3-4 ore.
voiam să-mi iau mult mult alcool, și să nu ies vro săptămînă din casă. hah.
mă gîndeam să mai scriu cevai despre citat și femei, da dă-le dracului.
marți, 26 februarie 2019
în toate celelalte, am avut niște timp foarte fain, desigur cu niște mahmureli și simț de vinovăție, dar cu istorii foarte faine, în care-am umblat prin oraș, stat pe-acasă, cîntat binișor, discutat despre viață, cu unu dintre oamenii care m-o marcat enorm de mult. nu știu de ce, însă copii, încep a mă iubi din start. într-o dimineață, după o primă întrevedere (beție) cu neneacu, am apucat chitara, și-o început a bîrnîi așa ritmuri, care mă copleșeau, precum unele dintre cele mai fericite dimineți, ori seri, căci ziua, e-o transpunere dintre a te naște și-a muri, și dacă nu vă regăsiți și voi în niște păsări pheonix, atunci nu mai ajungeți la starea descrisă. am reușit să-mi fixez strunele mai jos, să împrumut o baterie portabilă, că intenționez să cînt prin oraș, să cînt cu niș oameni, pe-ici, pe-acolo, și-apropo, adri, un bun prieten, face progrese bune în muzică,.. m-am regăsit într-o situație destul de interesantă, căci, avînd niște treabă pe la telecentru, am și trecut pe la ai mei, să-i văd, și-am luat o lucrare de la ei ș-o bancă de compot, și-n aceiași seară, i-am dat-o drept dar, surorii lui adri, iar apoi o altă copie, a unei lucrări, verișoarei mele, care desigur o fost puțin entuziasmată de abstractu ăla, dar o păstrat-o. hah.., și uite că vine-ntro zi un prieten, și-mi aduce o chitară, zicînd că ar vrea să fie a mea. am și vorbit despre a procura un grif, pentru o alta, care-i stricată și stă acasă, drept poliță. am început a-mi cumpăra tutun, și în ultimele ori, după beții, mă regăseam cu tutun de doar vro 5-10 țigări, știind c-am dat aproape tot, băieților.
aș vrea enorm de mult să finisez cîtevai lucrări, care le am pe-aici, și care-mi plac la nebunie.
avuseși o situație interesantă, fiind în ospeție, la niș prieteni, și în decurs cît analizam și discutam despre lucrările lor, deveneam tot mai entuziasmat și mai entuziasmat. apoi m-am tîrîit prin ploaie și zăpadă, pîn acasă, iar acu, cevai timp, am dat buznă pe la ei, la mijloc de noapte, făr sunet, beat, iar ei m-au și primit.
ascult Missisipi Fred Mc Dowell, și e chiar potrivit blues-u ista, pentru cum mă simt.
urmează să ascult cei 13-e gb de muzică care le-am înscris în drunk.feb.2, deoarece, spre marele meu entuziasm, în acest februarie, mai am un folder cu înregistrări. mi-am și făcut curat, pe-acolo, lăsat ce-i mai bun, cu toate că n-am ascultat minuțios.
aș vrea enorm de mult să finisez cîtevai lucrări, care le am pe-aici, și care-mi plac la nebunie.
avuseși o situație interesantă, fiind în ospeție, la niș prieteni, și în decurs cît analizam și discutam despre lucrările lor, deveneam tot mai entuziasmat și mai entuziasmat. apoi m-am tîrîit prin ploaie și zăpadă, pîn acasă, iar acu, cevai timp, am dat buznă pe la ei, la mijloc de noapte, făr sunet, beat, iar ei m-au și primit.
ascult Missisipi Fred Mc Dowell, și e chiar potrivit blues-u ista, pentru cum mă simt.
urmează să ascult cei 13-e gb de muzică care le-am înscris în drunk.feb.2, deoarece, spre marele meu entuziasm, în acest februarie, mai am un folder cu înregistrări. mi-am și făcut curat, pe-acolo, lăsat ce-i mai bun, cu toate că n-am ascultat minuțios.
* mai mult, chitări eu n-am să stric. * o zis un bețiv, de-al de mine, ș-o băgat-o ca stare, și las-că o înțelege lumea ce vrea. de-atunci o trecut cevai zile, dar ce zile! cînd merg prin oraș, ba vesel, ba enervat, c-o înfățișare cred, puțin atrăgătoare și interesantă, arătînd a unu pierdut și murdar, că de cevai timp, așa am devenit și prin interior,.. îmi apar cîteodată revelații la trecut, și la ce n-ar fi trebui făcut. de două zile, s-a reivit permanenta prezență a gîndului la ea, și mai c-aș jura acum, pe mormîntul meu, că o fost cîtevai zile-n care eram total deposedat de amărăciunea iubirii pierdute. ș-o stîrnit în mine-o ură, o forță dintre alea care te duc orbește, ori cu degetele pe tastatură, ori spre pahar, dar cu un singur scop, de-a exploda și de-a scăpa de jyzzu-u ista. e totuși o mare dramă, iubirea care nu își are final// n-alte cuvinte, iubire-n care simți că mai ai ceva de spus.
totuși o trecut niște timp, în care încercam să rezum firul gîndurilor la ideea că așa e, mi-am și lămurit-o că, era o iubire-n care-am iubit prostește, orbește, cu indiferență decît față de sentimentul ăsta, că nu am remarcat momentul în care toate-au luat-o razna de-a binelea (răulea), și că am avut frica de-a cere ( frică, care și-acum îmi pare destul de etică, din cauza că le pune pe toate la punct,.. ), că într-un final, am mers pe căi diferite,.. și unde-i finalu?,. probabil, dac-aș mai sta pe gînduri, ca să-mi tot amintesc argumentele care le-aveam, în dialogu interior, alea care mă calmau și detașau de emoții, aș mai scrie cîtevai.
astăzi, mergînd pe drum, tot pe la botanica pe-acolo, mi-amintiseși, de-o călătorie recentă, pe-acolo, și trecînd pe viaduc, pe lîngă niște case enorme-n construcții, le-am zis băieților: n-ar fi rău dac-ar cădea, că trăiește fostă-mea pe-aici. n-am pus picior pe la botanica de aproape jumate de an. iar cînd îmi mai apăreau gînduri la fostă-mea, parcă băgam degete-n priză. și uite-așa vin eu acasă, și-i văd mesajul pe desktopu ista,.. instant m-am ridicat, mi-am aprins o țigară, i-am scris unui prieten care intenționa să treacă, ne-am înțeles, apoi doar m-am băgat peste celălalt mesaj,.. am încercat, ba chiar mi-a reușit, să fiu calm, să închei discuția cu o ignoranță-n excesiv, probabil, căci erau vro 3-4 replici pe-acolo, însă tot n-am mai rezistat să-i arunc niște mesaje tăioase, după ce-o și plecat băietu ăla.
n-aș spune că mă arde vina, pentru că i-am răspuns așa, însă o reapărut a dracului de dor!
e cumvai bine că-s atîtea cuvinte similare dragostei. ce-i pentru tine-o dragoste, pentru altu poate fi relație, iubire, întîlniri amoroase, just fucking, și cred că ar fi bine să se discute, din timp în timp despre cine și ce priorități își pune, just to know whom and which way is going.
unu din argumentele care le mai țin minte, de cînd am reînceput să ne vedem, era că ar fi vrut să devină mai bună, și că-i complăcuse viziunea mea de femeie/ demnitate feminină. cam la asta mă și refeream, zicînd că femeile nu știu a fi femei, iar băieții - bărbați. atunci, dacă citești asta, să știi că era o mare prostie să ții toate astea ascuns../ iubire și minciuni o fost toate astea! cu toate că sînt foarte tentat să nu scriu asta.
totuși o trecut niște timp, în care încercam să rezum firul gîndurilor la ideea că așa e, mi-am și lămurit-o că, era o iubire-n care-am iubit prostește, orbește, cu indiferență decît față de sentimentul ăsta, că nu am remarcat momentul în care toate-au luat-o razna de-a binelea (răulea), și că am avut frica de-a cere ( frică, care și-acum îmi pare destul de etică, din cauza că le pune pe toate la punct,.. ), că într-un final, am mers pe căi diferite,.. și unde-i finalu?,. probabil, dac-aș mai sta pe gînduri, ca să-mi tot amintesc argumentele care le-aveam, în dialogu interior, alea care mă calmau și detașau de emoții, aș mai scrie cîtevai.
astăzi, mergînd pe drum, tot pe la botanica pe-acolo, mi-amintiseși, de-o călătorie recentă, pe-acolo, și trecînd pe viaduc, pe lîngă niște case enorme-n construcții, le-am zis băieților: n-ar fi rău dac-ar cădea, că trăiește fostă-mea pe-aici. n-am pus picior pe la botanica de aproape jumate de an. iar cînd îmi mai apăreau gînduri la fostă-mea, parcă băgam degete-n priză. și uite-așa vin eu acasă, și-i văd mesajul pe desktopu ista,.. instant m-am ridicat, mi-am aprins o țigară, i-am scris unui prieten care intenționa să treacă, ne-am înțeles, apoi doar m-am băgat peste celălalt mesaj,.. am încercat, ba chiar mi-a reușit, să fiu calm, să închei discuția cu o ignoranță-n excesiv, probabil, căci erau vro 3-4 replici pe-acolo, însă tot n-am mai rezistat să-i arunc niște mesaje tăioase, după ce-o și plecat băietu ăla.
n-aș spune că mă arde vina, pentru că i-am răspuns așa, însă o reapărut a dracului de dor!
e cumvai bine că-s atîtea cuvinte similare dragostei. ce-i pentru tine-o dragoste, pentru altu poate fi relație, iubire, întîlniri amoroase, just fucking, și cred că ar fi bine să se discute, din timp în timp despre cine și ce priorități își pune, just to know whom and which way is going.
unu din argumentele care le mai țin minte, de cînd am reînceput să ne vedem, era că ar fi vrut să devină mai bună, și că-i complăcuse viziunea mea de femeie/ demnitate feminină. cam la asta mă și refeream, zicînd că femeile nu știu a fi femei, iar băieții - bărbați. atunci, dacă citești asta, să știi că era o mare prostie să ții toate astea ascuns../ iubire și minciuni o fost toate astea! cu toate că sînt foarte tentat să nu scriu asta.
duminică, 24 februarie 2019
marți, 19 februarie 2019
duminică, 17 februarie 2019
e nouă ș jumate, și-am reușit să beu multișor astăzi, cu toate c-am ajuns acasă destul de-n stare echilibrată. reușind încă să cînt vro două ceasuri, n-ainte să plec în ospeție, și uite venind de-acolo, m-o apucat o dorință de-ai scrie lu fostă-mea, pe care-o tot țin în lanțuri. și mă gîndesc iac, c-aș mai cînta, cu toate că e tîrzior, și-s cam obosit. am avut totuși ocazia să citesc puțin cu verișoară-mea, iar, propunîndu-i să-i verificăm romîna și engleza, și ea supărîndu-se, și fugind în baie, unde s-a închis, apoi, a devenit destul de interesată, fiind ăsta totuși un moft,.. copilăresc de-al ei. mă simt totuși cumvai tulburat, de parcă nu mi-aș găsi loc, și ar persista un deranj, precum ar fi o încordare involuntară a mușchilor. și e cam ewh, treaba asta.
astăzi totuși chitara-mi era mai predispusă-n a o atinge și-i a reda note, darăși, cu toate asteai, n-am mai avu ocazia să improvizez cîntecul ăsta .
persistă totuși un weak kinda feeling, care m-ar face și acum să merg, și să mai iau bere!, însă încerc să mă conving că e de-ajuns pentru astăzi. tîmpită stare.
astăzi totuși chitara-mi era mai predispusă-n a o atinge și-i a reda note, darăși, cu toate asteai, n-am mai avu ocazia să improvizez cîntecul ăsta .
persistă totuși un weak kinda feeling, care m-ar face și acum să merg, și să mai iau bere!, însă încerc să mă conving că e de-ajuns pentru astăzi. tîmpită stare.
marți, 12 februarie 2019
ieri m-am cam emoționat, cum se-ntîmplă cînd beu singurel, și, cu faptu că vecinii m-au rugat să nu cînt după opt seara, probabil nu le plac încărcăturile de note, și-am mai scris din tîmpeniile ce mi-o venit prin minte, și care, cu mare nădejde, sper să le uit, ori, măcar să mă abțin de a le scrie. uite că tot pe la al treilea pahar, mi-o venit indispensabil, intriganta idee de-a returna o carte, care i-aș fi oferit-o fostei profesoare de română. zis și făcut.. acu, e opt dimineața, și jumate de oră-n urmă, i-am și scris profesoarei.. un mesaj. mă gîndeam c-aș trece pe la liceu, iar înainte de-asta, mă mai gîndeam că ar fi fain dac-aș veni la vre-o întîlnire cu absolvenții, wuh ce prostie.
în orice caz, e dimineață, și ieri o nins, și-o fost o zi cam proastă, căci umblaseși cu picioarele ude, prin oraș, și intrînd într-un bar, și dînd de un prieten, n-am stat decît vro 15 minute, și-am plecat spre casă.
am tras o fugă după bere, și cred c-o să bag niște note, matinale. ș-apoi în oraș. e 13-pe. și sper să se-ncălzească afară, ca să pot ieși spre nuș-unde să cînt, pentru public.
am mai stat ieri, binișor și-ascultînd un cîntec care mă cam enervează deja, și,.. mai că-l știu pe de rost, mă tot bungheam în lucrarea care-i pusă pe molbert, la moment. îs niște umeri de femeie în bleu. și tre s-o finisez. și cred că i-am și găsit conceptul, însă nu mă apuc, iaca. pe lîngă asta, tre să mai găsesc carton, că, prin multele nefinisate, mi-o apărut și o idee interesantă de-a picta o femeie goală, în maniera lu kerouac, ptfu.. pollock.
tre să mai trec pe la bunei, că mi-o reproșat bunica, într-un delicat mod, cum că,.. să nu uit de ei. totuși cu toată tîrîiala asta, prin oraș, nu mai reușesc să cînt eu. și ăsta era un mare motiv, din a cărei cauză refuz să iau un servici full time. era și-un timp, cevai luni în urmă, cînd se cocea ideea de-a mă face muzician, în interioru-mi. și-n sensul ăsta foarte mulți, ba chiar aproape toți contrapuneau argumente, în folosu de-a deveni unu ca alții. well, de fapt toată viața avuseși așa tîmpenii, și dintre prima, probabil prin clasa a 5-a or 6-a, cînd am întîrziat la ora de engleză și cum am dat buzna în clasa aia, cu păru ciufulit, și nepieptănat, și profa mi-o aruncat reproșu, gen: ce-i cu părul tău, de parc-ai avea un cuib de păsări în cap. poate se manifestase și înainte, cînd aveam și un spectacol, prin primarele clase, și-am refuzat să mai ies pe *scenă* din cauza că mama o întîrziat. și ce pizdeală am mai primit atunceai. în orice caz, astea trăsături și-o avut o rădăcină, care, se pare c-o dat roadă și, de-atunci știu c-am refuzat să mai merg la frizerii, să umblu cu jeanși cusuți la genunchi, aewh, ce pereche faină aveam, erau cusuți genunchii de sus pîn jos, că se tot rupeau, și aveau bucățele negre și-albastre, de diferite nuanțe. ce mai îndrăgeam perechea aia de pantaloni, și tot bunică-mea, mă enerva cu vorbe de felu: ia ș te piaptă-nă, uite ce păr ciufulit ai, (îmi amintea mult de profă, și ăsta era unicul remediu de-a nu mă enerva pe ea), iau ce pantaloni rupți ai.. cu toate că, de cevai timp observaseși că, femeile nu mă mai privesc cu interes, well, poate sometimes, poate din cauza că port pălărie, fapt care am început să-l remarc implementîndu-se tot mai des prin oamenii din acest oraș. totuși, dacă e la modă, fie ea și la modă,.. însă pălăria mea, e de la străbunelu-meu, și nu o port c-aș vrea să par (și cred că sînt, de fapt) cool, ci mai mult pentru că-i respect amintirea. iar cînd vin acasă, o arunc pe colțu molbertului, și, zîmbesc acu, știind că-mi plac toate micile detalii, de genu ăsta, cum că: pălăria străbunelului, pe molbertu bunelului, în casa tatălui meu, unde nu e duș, și trăiesc eu. și-aș spune, acu, fiind atît de bucuros de înțelegerea acestui fapt, fuck that women who does not give a fuck about me. wîj...
cevai zile-n urmă am dat de-o frază, era cevai despre citit, în felu următor: cititul e o halucinație, căci, tu stai ore-ntregi și te uiți la cerneală incriptată pe foi de lemn, și primești de la asta plăcere, și ai halucinații, well, era cevai de genu. și-acu tind s-o transpun în felu următor: îmi place că scriu, zilnic aproape, primesc și eu de la asta plăcere, ori, măcar am unde-mi băga din gînduri. și-mi place că scriu mult. ewhj. poate, ba chiar sigur, e și asta o încercare de-a evita gînduri tîmpite, căci, destul de mult am încercat să uit, și-ntr-o zi, precis o s-o fac! (( ieri, rezolvînd un test la romînă, în cevai,.. 20 minute, am dat de-o remarcabilă poezie, de Damian I. și probabil aș fi tentat să mai bag cevai căutări pe net, din poezii, din genu ăsta. ewh.)) în orșce caz, în dimineți de-astea, aș vrea să mă regăsesc cu multă bere, și, stînd lîngă amplificatorul ăsta, care-mi tot cîntă melodii de-amor, de-ale vieții, ori de-orșicare, și mă tot aduce spre mare meleag al plăcerii.
în orice caz, e dimineață, și ieri o nins, și-o fost o zi cam proastă, căci umblaseși cu picioarele ude, prin oraș, și intrînd într-un bar, și dînd de un prieten, n-am stat decît vro 15 minute, și-am plecat spre casă.
am tras o fugă după bere, și cred c-o să bag niște note, matinale. ș-apoi în oraș. e 13-pe. și sper să se-ncălzească afară, ca să pot ieși spre nuș-unde să cînt, pentru public.
am mai stat ieri, binișor și-ascultînd un cîntec care mă cam enervează deja, și,.. mai că-l știu pe de rost, mă tot bungheam în lucrarea care-i pusă pe molbert, la moment. îs niște umeri de femeie în bleu. și tre s-o finisez. și cred că i-am și găsit conceptul, însă nu mă apuc, iaca. pe lîngă asta, tre să mai găsesc carton, că, prin multele nefinisate, mi-o apărut și o idee interesantă de-a picta o femeie goală, în maniera lu kerouac, ptfu.. pollock.
tre să mai trec pe la bunei, că mi-o reproșat bunica, într-un delicat mod, cum că,.. să nu uit de ei. totuși cu toată tîrîiala asta, prin oraș, nu mai reușesc să cînt eu. și ăsta era un mare motiv, din a cărei cauză refuz să iau un servici full time. era și-un timp, cevai luni în urmă, cînd se cocea ideea de-a mă face muzician, în interioru-mi. și-n sensul ăsta foarte mulți, ba chiar aproape toți contrapuneau argumente, în folosu de-a deveni unu ca alții. well, de fapt toată viața avuseși așa tîmpenii, și dintre prima, probabil prin clasa a 5-a or 6-a, cînd am întîrziat la ora de engleză și cum am dat buzna în clasa aia, cu păru ciufulit, și nepieptănat, și profa mi-o aruncat reproșu, gen: ce-i cu părul tău, de parc-ai avea un cuib de păsări în cap. poate se manifestase și înainte, cînd aveam și un spectacol, prin primarele clase, și-am refuzat să mai ies pe *scenă* din cauza că mama o întîrziat. și ce pizdeală am mai primit atunceai. în orice caz, astea trăsături și-o avut o rădăcină, care, se pare c-o dat roadă și, de-atunci știu c-am refuzat să mai merg la frizerii, să umblu cu jeanși cusuți la genunchi, aewh, ce pereche faină aveam, erau cusuți genunchii de sus pîn jos, că se tot rupeau, și aveau bucățele negre și-albastre, de diferite nuanțe. ce mai îndrăgeam perechea aia de pantaloni, și tot bunică-mea, mă enerva cu vorbe de felu: ia ș te piaptă-nă, uite ce păr ciufulit ai, (îmi amintea mult de profă, și ăsta era unicul remediu de-a nu mă enerva pe ea), iau ce pantaloni rupți ai.. cu toate că, de cevai timp observaseși că, femeile nu mă mai privesc cu interes, well, poate sometimes, poate din cauza că port pălărie, fapt care am început să-l remarc implementîndu-se tot mai des prin oamenii din acest oraș. totuși, dacă e la modă, fie ea și la modă,.. însă pălăria mea, e de la străbunelu-meu, și nu o port c-aș vrea să par (și cred că sînt, de fapt) cool, ci mai mult pentru că-i respect amintirea. iar cînd vin acasă, o arunc pe colțu molbertului, și, zîmbesc acu, știind că-mi plac toate micile detalii, de genu ăsta, cum că: pălăria străbunelului, pe molbertu bunelului, în casa tatălui meu, unde nu e duș, și trăiesc eu. și-aș spune, acu, fiind atît de bucuros de înțelegerea acestui fapt, fuck that women who does not give a fuck about me. wîj...
cevai zile-n urmă am dat de-o frază, era cevai despre citit, în felu următor: cititul e o halucinație, căci, tu stai ore-ntregi și te uiți la cerneală incriptată pe foi de lemn, și primești de la asta plăcere, și ai halucinații, well, era cevai de genu. și-acu tind s-o transpun în felu următor: îmi place că scriu, zilnic aproape, primesc și eu de la asta plăcere, ori, măcar am unde-mi băga din gînduri. și-mi place că scriu mult. ewhj. poate, ba chiar sigur, e și asta o încercare de-a evita gînduri tîmpite, căci, destul de mult am încercat să uit, și-ntr-o zi, precis o s-o fac! (( ieri, rezolvînd un test la romînă, în cevai,.. 20 minute, am dat de-o remarcabilă poezie, de Damian I. și probabil aș fi tentat să mai bag cevai căutări pe net, din poezii, din genu ăsta. ewh.)) în orșce caz, în dimineți de-astea, aș vrea să mă regăsesc cu multă bere, și, stînd lîngă amplificatorul ăsta, care-mi tot cîntă melodii de-amor, de-ale vieții, ori de-orșicare, și mă tot aduce spre mare meleag al plăcerii.
din disperate încercări, fiind puțin turmentat de alcool, încercaseși, să mai acaparez din amintiri care mi se atribuie, și, de mai cevai timp, îmi tot afirmam că n-ar exista o dragoste mai mare decît aia din pricina cărei sufer acum. este undevai, pe pc-ul meu, o încercare de-a înscrie din ultimul jam, care-o fo destul de reușit, însă înregistrarea aia, își are maniera și sunetul, cu mult mai potrivit, după părerea mea. și, uite că nu îndrăzniseși încă să reproduc acel ritm, și acel feeling.
tot astăzi, aveam tîmpita impresie, că nu mi-ar ajunge alcool, cu toate că avuseși un litru jumate de vin, pe spate. și, cum o fo scris în poezia care-am încercat s-o dezmeticesc:
Flăcări am luat în spate
m-am legat cu ele bine,
dar păcatele cu toate
scai se țin și-acum de mine.
totuși, avuseși cevai timp, de-acu cîtevai săptămîni, nesiguranță în felul în care cînt, și, de fiecare dată cînd mai vedeam cevai improvizații pe net, îmi apărea starea de nesiguranță, c-aș fi capabil să cînt la un nivel, măcar cît de cît. însă, de fiecare dată, m-apucam de chitară, și tot apăsam cu degetele pe strune/note, ca să m-asigur, că nu cînt totuși într-atît de prost, cum cred.
cîtevai zile, mai ascultaseși din cîtevai cîntece, care le improvizaseși, destul de bine. dar cu toate astea, încă persistă nesiguranța asta, dubiozitatea asta.
vreau să-mi îndrept grif-ul, n-ainte să avem niște jam-uri, care urmează a fi.
de cevai zile, mă mai tot băgam s-o văd pe fostă-mea, și nu eram totuși într-atît de tentat să-i scriu, că o trecut aproape două luni, de cînd n-am mai vorbit, însă, tot fiind astăzi prin oraș, n-o ezitat mintea mea să-mi amintească de-acest gînd, și să mă tulbure, provoace, și tenteze,..
ieri, stînd acasă, ne-făcînd nimicai, decît cîntînd puțin la chitară și stînd în pat, nici n-am mîncat,.. mă tot eschivam de la tîmpite gînduri. și stînd toată ziua făr de țigări, avînd și, cîteodată dorința de-a pleca totuși și de-a răzbate către cinevai, care mi-ar oferi cevai de fumat.
aveam cîteodată, de parc-ar fi niște remușcări, care se imprimă pe trăire, ori feeling, și te dezechilibrează instant, și mă tot aduceau spre, parc-aș fi lovit un perete cu ghimpi, însă, totuși, nici nu știu cum le-am evitat. mă tot tulbura gîndul că e o permanentă persistență a ideii de iubire care-o aveam, și probabil o mai am, și, inevitabila dedicație ei. precum te-ai delicta cu un drog, heroină, de exemplu. mă tot gîndeam astăzi, c-o fost astă dragoste, precum și primul și ultimul (?) șot de heroină care l-am avut, în viața mea. de mai multe ori mă mai gîndeam la exemple, în care femei, își găseau iubiți dintre ăia, care le-ar satisface plăcerile, și foști iubiți, care-or fi ajuns într-o mocirlă, glod, și mare nevoie. spre care nici măcar cea mai disperată dintre femei n-ar arunca priviri.. și-am întîlnit de ăștia, și mă simt și eu așai, pe lîngă dilema care constă în dacă-aș mai vrea s-o iubesc în oarecare posibilitate a existenței noastre în viitor.
revenind spre remărci din de-alea de mai sus, mi se tot tulburau mințile, în privința relației care-am avut-o și încercam să găsesc pietre de temelie, care-o adus spre ruinarea relației alea. sigur că în instanță o apărut, primordial, faptu că eram (și sînt) dezechilibrat,.. instabil emoțional, și, totuși ca să satisfaci și dolianțele unei femei, tre să fii, într-un oarecare fel, altfel. ce mi-o plăcut în toată chibzuirea asta e faptul că mi-am dat seama de (aproape) toată tîmpenia eu-lui meu., dar niciodată n-am renegat dorința de-a vedea o reacție echitabilă, și probabil, aș fi vrut niște afecțiune, și eu,.. față de greutățile care le-nduram, căci, după cum credeam (și mai tind să cred!),.. greutățile se-ndură-mpreună. și, probabil, după cum îmi dau seama acum, femeile trebuiesc testate. (( verișor-meu, intenționează să se căsătorească, și, spre diferență de mine, e mai deștept, și mai cu scaun la cap, căci, o lăsat timp să treacă))/. anyway, its a sad way i went on. mă mai tot tulburau diferite interpretări, față de situația dată, dar dacă femeia-n cauză n-o vru,.. mi-am pierdut continuitatea gîndului..
tot astăzi, aveam tîmpita impresie, că nu mi-ar ajunge alcool, cu toate că avuseși un litru jumate de vin, pe spate. și, cum o fo scris în poezia care-am încercat s-o dezmeticesc:
Flăcări am luat în spate
m-am legat cu ele bine,
dar păcatele cu toate
scai se țin și-acum de mine.
totuși, avuseși cevai timp, de-acu cîtevai săptămîni, nesiguranță în felul în care cînt, și, de fiecare dată cînd mai vedeam cevai improvizații pe net, îmi apărea starea de nesiguranță, c-aș fi capabil să cînt la un nivel, măcar cît de cît. însă, de fiecare dată, m-apucam de chitară, și tot apăsam cu degetele pe strune/note, ca să m-asigur, că nu cînt totuși într-atît de prost, cum cred.
cîtevai zile, mai ascultaseși din cîtevai cîntece, care le improvizaseși, destul de bine. dar cu toate astea, încă persistă nesiguranța asta, dubiozitatea asta.
vreau să-mi îndrept grif-ul, n-ainte să avem niște jam-uri, care urmează a fi.
de cevai zile, mă mai tot băgam s-o văd pe fostă-mea, și nu eram totuși într-atît de tentat să-i scriu, că o trecut aproape două luni, de cînd n-am mai vorbit, însă, tot fiind astăzi prin oraș, n-o ezitat mintea mea să-mi amintească de-acest gînd, și să mă tulbure, provoace, și tenteze,..
ieri, stînd acasă, ne-făcînd nimicai, decît cîntînd puțin la chitară și stînd în pat, nici n-am mîncat,.. mă tot eschivam de la tîmpite gînduri. și stînd toată ziua făr de țigări, avînd și, cîteodată dorința de-a pleca totuși și de-a răzbate către cinevai, care mi-ar oferi cevai de fumat.
aveam cîteodată, de parc-ar fi niște remușcări, care se imprimă pe trăire, ori feeling, și te dezechilibrează instant, și mă tot aduceau spre, parc-aș fi lovit un perete cu ghimpi, însă, totuși, nici nu știu cum le-am evitat. mă tot tulbura gîndul că e o permanentă persistență a ideii de iubire care-o aveam, și probabil o mai am, și, inevitabila dedicație ei. precum te-ai delicta cu un drog, heroină, de exemplu. mă tot gîndeam astăzi, c-o fost astă dragoste, precum și primul și ultimul (?) șot de heroină care l-am avut, în viața mea. de mai multe ori mă mai gîndeam la exemple, în care femei, își găseau iubiți dintre ăia, care le-ar satisface plăcerile, și foști iubiți, care-or fi ajuns într-o mocirlă, glod, și mare nevoie. spre care nici măcar cea mai disperată dintre femei n-ar arunca priviri.. și-am întîlnit de ăștia, și mă simt și eu așai, pe lîngă dilema care constă în dacă-aș mai vrea s-o iubesc în oarecare posibilitate a existenței noastre în viitor.
revenind spre remărci din de-alea de mai sus, mi se tot tulburau mințile, în privința relației care-am avut-o și încercam să găsesc pietre de temelie, care-o adus spre ruinarea relației alea. sigur că în instanță o apărut, primordial, faptu că eram (și sînt) dezechilibrat,.. instabil emoțional, și, totuși ca să satisfaci și dolianțele unei femei, tre să fii, într-un oarecare fel, altfel. ce mi-o plăcut în toată chibzuirea asta e faptul că mi-am dat seama de (aproape) toată tîmpenia eu-lui meu., dar niciodată n-am renegat dorința de-a vedea o reacție echitabilă, și probabil, aș fi vrut niște afecțiune, și eu,.. față de greutățile care le-nduram, căci, după cum credeam (și mai tind să cred!),.. greutățile se-ndură-mpreună. și, probabil, după cum îmi dau seama acum, femeile trebuiesc testate. (( verișor-meu, intenționează să se căsătorească, și, spre diferență de mine, e mai deștept, și mai cu scaun la cap, căci, o lăsat timp să treacă))/. anyway, its a sad way i went on. mă mai tot tulburau diferite interpretări, față de situația dată, dar dacă femeia-n cauză n-o vru,.. mi-am pierdut continuitatea gîndului..
duminică, 10 februarie 2019
de cevai zile, am avu niște repetiții proaste, și-n genere mă gîndesc c-aș vrea să mai lucrez la tehnică, ș chestii. de mult n-am cîntat fiind mahmur, ca amu, de exemplu, și simt cum se izbește un alterego-u în mine, ba mă lovesc de masă, ba ghiontesc ușa și pereții, dar în orșce caz, durerea-i acceptată conformant.
îmi complăcuse ideea că, degrabă vine un prieten, și, dacă ăștia care-i tot trăgeam la cîntat, nu mai veneau, cazul ăsta o fi de alt soi.
singurătatea, totuși îmi mutilează gîndul, și toatele ce-ar însemna eu. ewh..
cu toate astea, mă bucură aparența soarelui, și a zilelor calde,.. chiar și-acu, fiind așa mahmur, c-am băut ieri, binișor, intenționez să merg să lucrez puțin.
dar cu toată durerea asta de cap, și singurătatea, pe care-o pot accepta, pînă cînd, doar fiind mahmur,.. în casă-mea sună jazz, blues, rock.. și sună tare. se pare că, din sex drugs and rocknroll, o rămas numa rocknroll-u :D.
îmi complăcuse ideea că, degrabă vine un prieten, și, dacă ăștia care-i tot trăgeam la cîntat, nu mai veneau, cazul ăsta o fi de alt soi.
singurătatea, totuși îmi mutilează gîndul, și toatele ce-ar însemna eu. ewh..
cu toate astea, mă bucură aparența soarelui, și a zilelor calde,.. chiar și-acu, fiind așa mahmur, c-am băut ieri, binișor, intenționez să merg să lucrez puțin.
dar cu toată durerea asta de cap, și singurătatea, pe care-o pot accepta, pînă cînd, doar fiind mahmur,.. în casă-mea sună jazz, blues, rock.. și sună tare. se pare că, din sex drugs and rocknroll, o rămas numa rocknroll-u :D.
sughițînd, e greu să cînți, ș-apoi, rostind numele celor care și-ar aduce aminte de tine, începi de la cei pe care-i vrea să ți-l fi rostit. aewh, voiam să-nregistrez un cover, însă m-o dat jos, nuș cine,.. căci, n-am mai răzbătut spre numele celui care de fapt își amintea de persoana mea. svoloci, aș spune, însă mai știi ce situații sînt!
aveam o carte, de-a lu kafka, primită cadou, care-o citeam pe la sat, într-o vară, cînd m-am mai tăvălit pe-acolo. cum că, dumnealui, kafka, m-a impresionat mult, prin sofisticarea ideilor şi-a gîndurilor, care le expunea, însă, în astă carte, pe lîngă nişte idei interesante, se aborda mult un reproş faţă de tatăl său. cică, ar fi o scrisoare, care-a fost apoi transpusă-n pagini, ca să se poată delecta lumea de pe seama sincerităţii. ( l-o-nşelat prietenu, care-o fost rugat să-i nimicească toate scrierile, după moarte,.. mare prieten! ), şi uite că aş avea şi eu reproşuri şi dezamăgiri, însă, ce mă ghidează acum, e faza care-am prins-o de-acolo, aia cu tentativele de căsătorie eşuate. m-am apucat a-mi aminti şi eu de încercările de-a mă căstori, şi, dacă avea kafka, trei, eu însă le am doar pe două. una-i prostească, şi în al cărei sens nu merita să cred, iar alta, disperată, de pe urma primei. şi, mă mai tulbură cîteodată gîndul, c-aş fi vrut-o, cu tot cu frica persistînd în această situaţie, pe cealaltă balanţă, şi n-aş fi împotrivă să zic că, poate frica şi m-o mai stăpînit şi pus cu picioarele pe pămînt. ( pentru protocol, s-ar trebui menţionat faptu, că nu-mi citesc blogul, aşa că, îmi cer iertare de repetări, cum am mai şi făcut-o ), şi mă bucur, cu toate că-n ceva timp în urmă, eram de părerea total opusă, că n-am adus femei la sat.
cică, study finds beer after wine, or beer before wine, leads to the same hangover. și ce-o făcut savanții,.. deci, o separat oameni în trei grupe, și le-o dat băuturile pe rînd. toți, printre care unii au și vomitat, au avut mahmureală. însă, ideea frazei, e cu mult mai metaforică, după părerea mea. berea după vin, îi un chin, în sensul că, e mai plăcut să-ți ușurezi durerile de cap și mahmureala, cu niște bere, decît cu niște vin,.. cu toate că poporul nostru, ( să nu sune a rasizm ori rasă aleasă ) își alină suferința de după beție și cu vin, și cu țuică, și cu bere. awh, abia aștept zilele de vară, să beau bere pe prag, afară-n sat.
#2
dacă-i tot despre băuturi, cu prileju gustării care-am finisat-o chiar acu, îmi permit să scriu şi despre nişte gustoşenii. deci, pui nişte ceapă pe tigaie, apoi nişte fasole, şi spargi un ou, adaugi la asta şi nişte ardei iute, şi mere date prin răzătoare. eu însă, am mai băgat şi nişte pîine cu unt, şi brînză ( ce cuvînt agresiv ). la sigur, toate astea se sărează şi piperează, după gust. am avu impresia că mă delectam cu nişte prăjitură dulce, ewmh, mi-o trecut chair şi pofta de fast food, care-o aveam de cevai zile. cu mare plăcere m-aş mai delecta cu felu doi, ori cu o altă porţie, însă, tind să-mi ţin dieta,.. 3 beri, un dejun, 4 beri, alt dejun. hah..
#2
dacă-i tot despre băuturi, cu prileju gustării care-am finisat-o chiar acu, îmi permit să scriu şi despre nişte gustoşenii. deci, pui nişte ceapă pe tigaie, apoi nişte fasole, şi spargi un ou, adaugi la asta şi nişte ardei iute, şi mere date prin răzătoare. eu însă, am mai băgat şi nişte pîine cu unt, şi brînză ( ce cuvînt agresiv ). la sigur, toate astea se sărează şi piperează, după gust. am avu impresia că mă delectam cu nişte prăjitură dulce, ewmh, mi-o trecut chair şi pofta de fast food, care-o aveam de cevai zile. cu mare plăcere m-aş mai delecta cu felu doi, ori cu o altă porţie, însă, tind să-mi ţin dieta,.. 3 beri, un dejun, 4 beri, alt dejun. hah..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)